Noaptea de Sânziene

,,Când cerurile se deschid, totul devine posibil.” Auzise acest lucru de la fetele şi băieţii care se plimbau pe lângă pajiştea unde crescuse ea. Nu se putea plimba. Era doar o floare: o sânziană. Dar aceste cuvinte o puseseră serios pe gânduri: chiar totul devine posibil?

De când îi înfloriseră primii boboci, zărise frumuseţea lumii de lângă ea. Auzea zvonuri, cum că, în noaptea aceea, pădurea era plină de fiinţe care întreceau chiar şi soarele în frumuseţe, că respiraţia acestora împrăştia arome ameţitoare, de iubire, că dansul lor chema pe oricine era în apropiere cuprinzând în frenezia lui toate fiinţele. Ar fi vrut să fie şi ea parte a acestui miracol, să participe la dans, nu ca o floare ucisă, ci ca o fiinţă dansatoare…  Dorinţa ei se transmise instantaneu către celelalte surori ale sale. Un freamăt plăcut mirositor se înălţă către cerurile care urmau să se deschidă.

Arşiţa se potolise. Soarele era liniştit, acum. Pădurea se împrospăta din nou încurajându-şi păsările să cânte. Pe pajiştea cu multe flori de sânziene apăruseră noi capete cu petale deschise. Un grup de fete se apropie şi începu să le culeagă. Durerea cuprinse florile ce abia se născuseră. Nu puteau face nimic. Erau sortite iubirii ucigaşe a oamenilor care nu simţeau. Însă, cumva, sânziana care visa să danseze, scăpă. Plânse mult după celelalte, până la căderea serii.

Vedea cum soarele se stinge încet şi simţi o adiere răcoroasă venind de sus: se deschideau cerurile? Era obosită… cumplit de obosită. Simţea cum se ofileşte, petală cu petală. Se întunecase.

Adierea deveni mai puternică. Fete şi băieţi veneau în pădure, împodobiţi cu florile moarte. Sânziana îi mai privi o dată, apoi se înclină spre pământ.

O zână îmbrăcată în alb se ridică graţioasă şi puternică, în acelaşi timp, din mijlocul pajiştii. Avea părul din flori mărunte, alb-gălbui, iar rochia era, de asemenea, o imensă floare albă. Privi spre cer cu ochi de albăstrele şi zâmbi mulţumind. TOTUL DEVENISE  POSIBIL.

Se alătură fetelor care se prinseseră într-o horă ameţitoare. Simţi cum surorile ei se trezesc la viaţă, contopindu-se cu capetele pe care le împodobeau.

***

Dimineaţa, sânziana se trezi cu câteva floricele ofilite, dar cu altele gata să înflorească.

Fusese o fiinţă dansatoare.

Povestea a fost iniţiată de Mirela, unde vă puteţi înscrie.

Recomandări: Atlantisra, Bibliodeva, Colţu cu muzică, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Schtiel, Shayna.