Lumea perfectă (parfumul cărţilor)

 

–         Trebuie să citeşti câte o pagină pe zi, îmi spuse sora mea, arătându-mi o carte cu coperta roşie – cam mare – mi se păru mie.

Mă uitai urât la ea:

–         O PAGINĂĂĂ! Aşa mult?

–         Dacă vrei să înveţi să citeşti!…

Luai cartea fără nicio tragere de inimă. Pe copertă – un desen drăguţ care reprezenta titlul: ,,Păpuşa năzdrăvană”. Autorul nu mă prea interesa… în clasa I.

–         Biiiine!…

Am reuşit să termin pagina destul de repede. Textul nu semăna cu cele din Abecedar. Era ceva deosebit, care îmi ghida imaginaţia în aventuri minunate, cu personaje fantastice. A doua zi, am cerut singură cartea şi mi-am depăşit recordul. A treia zi – la fel… şi tot aşa. Era o lume nouă, diferită de tot ce trăisem vreodată până la vârsta aceea. Era lumea în care voiam să mă duc  în fiecare zi, acolo unde binele învingea răul şi frumuseţea înflorea în toate ţinuturile. Era lumea perfectă.

***

Fetiţa cu părul lung, castaniu, uşor ondulat, îşi privi tatăl cu ochi strălucitori, surprinsă de cadoul pe care îl descoperise plutind în jurul patului. El îşi dădu seama, dar se prefăcu neştiutor:

–         A… te-ai trezit! Bună dimineaţa, al doilea soare al meu! Te-ai odihnit în visuri frumoase?

Ea îi zâmbi cuceritor şi-l întrebă aproape şoptit, arătându-i cu degetul:

–         Tati… ce e asta?

El se uită în jur şi ridică sprâncenele:

–         De unde-a apărut capsula asta năzdrăvană?

–         Tu nu ştii?… Tatiiii… hai spune-mi, se miorlăi ea pisiceşte, cum făcea când voia să obţină ceva de la el.

–         Păi… când m-am trezit, mai devreme, am simţit că mă gâdilă ceva pe la urechi şi când m-am uitat, ce să vezi, capsula (o împinse cu degetul) se tot foia în jurul capului meu. Am vrut să o prind dar, de câte ori o atingeam cu mâna se ferea, dibace, deformându-se într-o strâmbătură. Am alergat un pic prin cameră, dar ea se tot ducea înspre uşa ta şi se ferea de mine. Aşa că, i-am deschis uşa să văd ce face. Şi, iat-o! Se pare că îţi aparţine.

Fetiţa se uită neîncrezătoare la el, ştia că o păcăleşte, dar îl iubea aşa de mult când o făcea!… Se ridică din pat şi îşi aruncă braţele în jurul gâtului lui, pupându-l zgomotos pe obraji. El se pierdu cu totul, aproape lăcrimând:

–         La mulţi ani, iubirea mea! Să fii fericită!

–         Dar, tati… sunt!

Apoi repede:

–         Ce e jucăria asta?

–         Cadoul tău. Vino să vezi!

Cu un gest scurt opri capsula din zborul ei. Apăsă pe un buton şi aceasta îşi ridică jumătatea superioară, dezvăluind un câmp luminos care se mări considerabil.

–         Acum, gândeşte-te la ceva!

Fetiţa închise ochii şi spuse:

–         Gata!

În spaţiul nou luminat, apărură imagini mici, cu fiinţe care locuiau acolo, părând a nu-şi da seama că erau urmărite de ochii mari, căprui, miraţi până peste poate.

–         La ce te-ai gândit? o întrebă părintele, blând.

–         M-am gândit la bunica mea. Am vrut să văd cum era ea când era mică, aşa ca mine. Tu mi-ai povestit despre ea…

Fetiţa blondă, cu fruntea înaltă, din hologramă, stătea cuminte la o masă mică, făcută parcă special pentru ea. Era aplecată deasupra unei cărţi cu copertă roşie, din carton, şi i se citea concentrarea intensă pe faţa-i delicată. Cu mânuţe agile dădea paginile de hârtie ale cărţii, de parcă voia să o integreze în respiraţia sa. Parcă simţind că e privită, îşi ridică ochii aurii şi, pentru o clipă, îi întâlni pe cei plini de mirare ai urmaşei sale. Amândouă înţeleseră: acolo era lumea perfectă.

Povestea a fost iniţiată de Mirela, unde vă puteţi înscrie.

Au mai scris: Silving, Grişka, Carmen, Ochii Verzi, Mirela, Sara, Pandhora, Anca, Vania, Lolita, Diana (a propus această temă), Minnie, Daurel

Reclame

64 comentarii

Din categoria Filme educaționale, Poveşti parfumate, Proză

64 de răspunsuri la „Lumea perfectă (parfumul cărţilor)

  1. Ce frumos,o capsula fermecata 😉

    Apreciază

  2. Pingback: Parfum de carte proaspăt tipărită « Ioan Usca

  3. Mirela Pete

    ”acolo era lumea perfectă.”
    Lili, splendid!
    Are rost să-ți mai spun că petala mea de trandafir întunecat de vreme, aflat între filele une cărți…era din alt timp, dar al aceleiași ființe?!
    Ceva îmi spune că unii din prietenii mei n-au înțeles mesajul…Sau poate n-am știut, asemeni ție, să exprim această plimbare prin timp.
    Te felicit!

    Apreciază

  4. Cel mai mult, de-aici de la tine, imi plac povestile/fanteziile. Nu ca n-ai scrie bine-n toate celelalte, insa atunci cand scrii povesti, parca ti se activeaza un CEVA in plus: harul .. Oamenii au primit un Dar la „Facere”, fiecare, macar cate un Har.. si cel mai greu e sa crezi in asta, sa visezi ca e posibil, sa-l cauti in tine, sa-l gasesti, sa-l recunosti si sa-l faci sa-nfloreasca, ca ciresii primavara…De cele mai multe ori, oamenii „pleaca” inapoi cu el… Mi-ar placea, ca-ntr-o zi, sa ma inviti la lansarea primei tale carti de povesti/fantezie. Poate-ai sa zici „nu, nu se poate asta ..” , gandindu-te la tine ca la un om obisnuit..Si ma fac ca nu te aud 🙂 , n-o sa te iau in seama 🙂 , pentru ca, si autoarea lui Harry Poter , Joanne Rowling, era un om obisnuit ..La urma urmei, toti suntem oameni obisnuiti si poate ca doar asta e sensul vietii, sa scoatem in lumina Sclipirea din noi..
    Bonne chance, Lili ! http://c.editingmyspace.com/files/fr/bonne.chance/bonne_chance_047.jpg

    Apreciază

    • Mai întâi, mă transpun în trăirea(ca orice scriitor) unuia dintre personaje. Dar… critica spune că nu e literatură ceea ce scriu eu, pentru că nu mă adresez unui cititor. Aşa că, unul din blocajele creativităţii este critica (excesivă). Nu sper la ceva atât de măreţ, îmi cunosc limitele.
      Oricum, mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi încurajatoare. Mulţumesc asemenea!
      Demult, am găsit mai multe frunze de trifoi, cu patru foi, în acelaşi timp. De atunci, norocul nu a fost aşa cum îl doream eu…
      Şi mulţumesc pentru vizită.

      Apreciază

  5. Eu am gasit de multe ori cate-un trifoi cu 4 foi. Si nu stiu dac-a fost bine sau rau, nu stiu..ce sens are sa ma mai gandesc la asta ? ..doar „A FOST” , si acum, „ESTE”.. N-am mai gasit (si nici n-am mai cautat) de fooooarte multa vreme un trifoi cu 4 foi. As fi vrut sa mi-l gasesc, Trifoiul care sa-mi prevesteasca norocul. ..Aparent, poti spune : ” as fi vrut sa fie altfel..” Adevaraul e ca viata / lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie, fiecare intamplare, asezata foarte bine in „camaruta „ei, asa fel incat, sa devenim, printre lacrimi si bucurie, aproape desavarsiti. Toate intamplarile triste / nenorocoase din viata mea, le binecuvantez…Fara ele, n-as fi ce sunt acum si sunt recunoscatoare .. Nu te mai gandi la ” Demult, am găsit mai multe frunze de trifoi, cu patru foi, în acelaşi timp. De atunci, norocul nu a fost aşa cum îl doream eu…”. Stiu eu ca Trifoii se lasa asteptati , sosesc exact atunci cand esti pregatita pentru ei..Crede-ma !

    Apreciază

  6. Ce frumos cadou! O capsulă din viitor…. Lumea perfectă… Adevărat!
    Frumoasă povestea! Mi-a plăcut mult!
    O seară frumoasă! 🙂

    Apreciază

  7. ellyweiss

    Ca de obicei, povestile tale sunt uimitoare. Au un parfum special, de fantezie delicata. Aceasta m-a purtat prin amintire in copilarie, cand, la fel, ma chinuiam sa o conving pe sora mea sa citeasca. Ii spuneam ce frumoase sunt cartile si cat pierde ca nu citeste 🙂 Abia cand a ajuns la liceu s-a apucat cu adevarat de citit carti…si mi-a marturisit ca nu stia de ce a pierdut atati ani de care i-a parut foarte rau…. Iti multumesc.
    Duminica frumoasa!

    Apreciază

  8. ce m-a emotionat „lumea perfecta” imaginata de tine…
    m-am simtit putin ca fetita din povestea ta…
    frumos ai scris! 🙂

    Apreciază

  9. Foarte frumoasa fantezia ta. Ai foarte multa multa imaginatie….
    Merci ptr povestioara, mie îmi place sans fictionul.

    Apreciază

  10. rânduri pline de sensibilitate! frumoasa poveste!
    parfumata si încarcata de gingasii 🙂
    sa ai o saptamâna parfumata! 🙂

    Apreciază

  11. Frumos scris: chiar lumea perfectă! 🙂 Începuturile sunt mereu memorabile, iar al tău a fost marcat de sora ta! Bravo ei că a deschis această perspectivă şi felicitări ţie că ai fost consecventă! 🙂
    Eu nu am reuşit să-mi conving fratele de prima dată, că lectura e de vis… A mai durat ceva…
    Numai bine!

    Apreciază

  12. Ce poveste frumoasa pe melodia potrivita, o melodie ce parca te ajuta sa traiesti cele scrise. Ai o imaginatie bogata si cu siguranta aceasta poveste ar fi un succes in randurile copiilor.
    „O pagina pe zi” – cunosc aceasta placa 😀 mereu o auzeam de la tata si de ce sa mint .. si acum mai zice asta :))))
    O zi frumoasa!

    Apreciază

  13. Pingback: Citindu-i pe alţii – recomandări ale unor bloguri cinefile « bibliodevafiliala3

  14. O imagine tandra…
    Scuze de intarziere!

    Apreciază

  15. Pingback: Iris, aşa cum era « Colţu' cu muzică

  16. „Un fel de” trecutul si prezentul impreuna.
    Chiar ca „prima pagina e mai greu de citit”, si restul vin de la sine! 🙂 Cat de bine imi amintesc senzatia! Inca nu-mi vine a crede ca exista oameni care nu citesc carti! Am intalnit o fata care avea o singura carte, dar n-o citise! Si mi-a zis: „ia-o tu, eu nu citesc. Ce folos?” Apoi, de-a lungul vietii, am intalnit si alte persoane care spun la fel…
    Candva, simteam ca „lipseste ceva” daca nu citeam cateva pagini dar, de regula, deschideam cartea si n-o mai lasa pana nu o terminam… Azi, insa, citesc mai rar carti care nu sunt „tematice”… Dar recitesc povestile pentru copii – acelea pe care nu le-am mai citit de ceva timp 🙂 Imi fac ziua mai senina povestile scrise pentru copii 🙂

    Viata fericita, Lili!

    Apreciază

    • În ultimul timp găsesc mai greu cărţi care să mă captiveze cu adevărat. Nu că nu ar exista… Şi citesc… alandala. Cred că, în general, ne atrag cărţile care se identifică cu trăirile noastre din acele momente.
      Ai dreptate – cu poveştile. 🙂

      Apreciază

  17. Belsim

    Bravo!

    Apreciază

  18. Pingback: Dintr-un April « Ioan Usca

  19. Bun găsit, Lili3d! Nici lumea cărţilor nu e perfectă, dar atingerea lor e perfectă, mirosul lor e perfect, începutul şi sfârşitul e perfect.

    Apreciază

  20. …şi căutarea e perfectă.
    Bine ai venit!

    Apreciază

  21. Carla

    esti autorul Lili ? minunat ,atunci pup 🙂

    Apreciază

  22. Wow, cate gagici ai tu pe aici. Imi place. Pe care vrei sa o agatam?

    Apreciază

  23. In plus, vezi ca pe maine iti fac o dedicatie la mine. Despre cuvinte si rostul lor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s