Parfum de cuvinte

Cele mai frumoase cuvinte despre…

„Un singur cuvânt ne eliberează de toate greutăţile şi durerile din viaţă: Acel cuvânt este dragostea.” – Sofocle

„Atenţia este cea mai simplă formă de iubire; prin ea binecuvântăm şi suntem binecuvântaţi.” – John Tarrant

„Iubim pentru că este singura aventură adevarată.” – Nikki Giovanni

„Iubirea este ca argintul viu în mâna ta. Lasă-ţi mâna deschisă şi va sta. Închide palma şi va sări departe.” – Dorothy Parker

„Iubirea este prietenia pusă pe jar.” – anonim

„Iubirea este un lucru ideal, căsătoria un lucru real.” – Goethe

„Uneori, iubirea este mai puternică decât toate convingerile omului.” – Isaac Bashevis Singer

„Iubirea nu conştientizează meritul sau lipsa lui; nu are scală… Iubirea iubeşte; aceasta este natura ei.” – Howard Thurman

„Iubirea este ca războiul: uşor de început însă foarte greu de încheiat.” – Anonim

„Iubirea constă în asta: două singurătăţi care se salută, se protejează şi se ating una pe alta.” – Rainer Maria Rilke

„Dragostea este dorinţa irezistibilă de a fi dorit irezistibil.” – Mark Twain

„Iubirea este mai mult de trei cuvinte rostite înainte de culcare. Iubirea este susţinută de acţiune, un tipar de devotament în lucrurile pe care le facem  unul pentru celălalt în fiecare zi.” – Nicholas Sparks

„Iubirea este singurul răspuns sănătos şi satisfăcător în problema existenţei umane” – Erich Fromm

„Ei nu iubesc ceea ce nu îşi arată iubirea. Cursul dragostei lor nu a mers niciodată fără cusur. Iubirea este familiară. Iubirea este un demon. Nu există alt înger întunecat la fel ca dragostea.” – William Shakespeare

„A iubi înseamnă a suferi. Pentru a evita suferinţa trebuie să nu iubeşti. Însă există suferinţă provocată de lipsa iubirii. Astfel încât, a iubi înseamnă a suferi, a nu iubi înseamna a suferi. A suferi înseamnă a suferi. Eşti fericit când iubeşti. Deci eşti fericit când suferi. Dar suferinţa te face nefericit. În concluzie, pentru a fi nefericit cineva trebuie să iubească, sau să iubească a suferi, sau să sufere din prea multă fericire. ” – Woody Allen

Şi… povestea mea despre cei care au CUVINTE:  aici.

Mă aşez în faţa suprafeţei albe pentru scris, o privesc cu dragoste, îi admir puritatea, o ating cu sufletul şi îi imprim clipa magică a creaţiei. Îmi acordez cu satisfacţie degetele care vor prinde uşor peniţa, o vor roti pentru a o pregăti de scris, se vor lipi de ea cu toată dăruirea de care sunt capabile. Şi, împreună, vor purcede la uimitoarea aventură a eliberării energiei albastre, energie care aprinde în absolut toate fiinţele inteligente, iubirea…divină.

Energia albastră începe, ca o primă balerină, să danseze pe suprafaţa perfect netedă. De aici, Cuvântul va pleca spre… Voi.

***

Nu poţi face acest lucru dacă nu ţi-ai acordat, de asemenea, şi sufletul, cu iubirea Mamei Universului Albastru. Asta cere o pregătire îndelungată, într-un loc anume, secret pentru cei care au ales altă cale. Vreme de mulţi ani am străbătut, împreună cu colegii mei, trasee speciale, intra şi interdimensionale, supra şi subspaţiale, universuri paralele sau concentrice, neidentificate de inteligenţele de vârf ale civilizaţiilor ostile nouă. Călătoria a fost una de încercare, s-a folosit şi energia roşie, ca să ne testeze puterea de a trece prin suliţele otrăvite ale noncreaţiei. Au fost şi indivizi care au renunţat, întorcându-se acasă pentru a-şi alege alte ,,meserii”.

În sfârşit, am zărit din mijlocul energiei roşii locul minunat unde urma să primim botezul iniţierii. Am fost coborâţi cu grijă printr-o spirală tubulară, până la nivelul planetei unde eram aşteptaţi. Credeam că vom ajunge într-un spaţiu al spiritelor verzi, dar era cu totul… altceva. Era…rece. Fiori de gheaţă ne înţepau de peste tot. După energia roşie, am trecut printr-un proces ciudat de călire. E-adevărat că toţi am simţit că suntem pe punctul de a renunţa, atât de dure au fost săgeţile de gheaţă. Dar eram deja testaţi. Se ştia că putem duce atât cât e nevoie. Şi am avut impresia că săgeţile s-au oprit la timp, dar de fapt, noi eram cei care coordonam durata şi intensitatea durerii provocate de ele.

Programul prevedea şi câte o ,,mică” pauză. La locul de cazare, norişori albaştri şi albi te invitau la odihnă. Fără să vrei, un somn profund te cuprindea, crezându-te în braţele protectoare ale Mamei. Sau poate că erau chiar braţele Ei. Când credeai că te-ai odihnit suficient, coşmaruri negre te făceau să respiri sacadat, dureri puternice ţi se aşezau în piept şi gheonoaie te urmăreau cu respiraţie putredă. Spre dimineaţă, visuri albe te învăluiau ca nişte giulgiuri înmiresmate cu esenţe speciale. Sub fiecare dintre ele te simţeai singur, dar în siguranţă.

Trezirea din somn se făcea printr-un procedeu care ne încălzea inimile. Părea că o briză uşoară îţi ridică pleoapele, oferindu-ţi privelişti luate din Rai. Din raiul fiecărei inimi în parte. Simţeai sărutul Mamei şi mângâierea Ei iubitoare. Apoi, când nici nu îţi făcusei bine ordine în gânduri, te găseai în mijlocul unor cutremure sau inundaţii, ori incendii din care nu ştiai cum să scapi mai repede. Erai înconjurat de vuiete ale adâncurilor, ale apelor, sau de groaza focului. Nu apucai să te scufunzi, să te îneci sau să te arzi, căci apăreau îngeri ca nişte fiinţe transparente, care te ridicau în tăcere şi te aşezau cu grijă în norişorii albaştri.

Apoi, pauză.

Astfel alternau procedeele de formare, tot timpul: de la frig la cald, de la rău la bine, de la spaimă la extaz, de la cădere la zbor, de la demoni la îngeri.

Nimeni nu ştia unde ne aflăm. Însă, peste tot simţeam iubire: în copaci, în iarbă, în sol, în nori, în stratosferă. Cu toate astea, noaptea, la un anumit timp pe care nu îl puteam defini, simţeam în aceleaşi lucruri, ură. Ne înconjura şi ne apăsa foarte aproape de infarct. Cădeam în adâncuri negre care păreau că ne comprimă, lăsându-ne, totuşi, să trăim printre rare inspiraţii. Toată fericirea din timpul zilei se dezintegra la acel ceas din noapte. Dar dimineaţa exista în continuare şi aerul era respirabil. Când apăreau zorile, nu vedeam niciun soare, niciunde. Lumina venea, parcă, din noi. Cu cât avansam pe treptele pregătirii, cu atât lumina era mai potrivită. Unde aveam nevoie de ea se intensifica  sau  scădea, după preferinţe.

Prin toate aceste încercări am trecut relativ uşor. Dar mai erau două probe, cele mai grele: proba confruntării cu fiinţe asemenea nouă şi proba confruntării cu noi înşine. O perioadă de timp stabilită după mişcarea fiecărei planete unde eram duşi separat, fiecare dintre noi trebuia să trăiască anumite ,,vieţi” cu fiinţe alese special, care să ne creeze tot felul de probleme sau clipe plăcute. Erau situaţii date pentru a ne face să reacţionăm, să învăţăm, să decidem ce alegeri am putea face, în universuri potrivite cu nivelul conştiinţelor proprii.

Trăiam o viaţă nouă, originală, în lumea aleasă de Formatori. Totul era cât se poate de real, nu existau simulări. Aveam cu noi doar energia câştigată în programul de pregătire, pe planeta scriitorilor. Ne integram total în  noile lumi, astfel încât uitam de unde am venit.

Într-un fel sau altul, viaţa din universul paralel se încheia şi eram aduşi din nou, pe planeta amintită. Despărţirea era o nouă lecţie din care ieşeam cu sufletele rupte în două.

Ultima lecţie era judecata conştiinţei. Imaginaţia, talentul, creativitatea dispăreau, punându-ni-se în faţă doar Adevărul. Ultima probă. Cea care hotăra pe ce planetă vom fi repartizaţi să FIINŢĂM.

Cum vedeam Adevărul? Prin derulare, revizuire, gândire critică, iubire. Adică, prin Înţelepciune. Derulam amintirile din programul de formare, revizuiam toate procesele prin care trecuserăm, criticam atitudinile şi comportamentele proprii, iubeam TOTUL. De fapt, nu era chiar aşa de simplu. Autoevaluarea se desfăşura într-o perioadă temporală care părea destul de lungă, dar fără a putea fi măsurată. Nouă ni se părea…infinită. Dar, desigur că relativitatea în care trăiam de mult timp, ne făcea să nu apreciem corect anumite limite.

Când, în sfârşit, lupta cu conştiinţa era câştigată, Mama Universului Albastru ne cuprindea tandru în nemărginirea Sa, dăruindu-ne ultima legătură cu Fiinţa Sa.

Bineînţeles că eram cu toţii pregătiţi de acum, pentru manifestarea prin Creaţie a Iubirii.

Mai rămăsese ceva de făcut: fiecare dintre noi primea o repartiţie pe câte o planetă nou creată. Cu aceasta eram acordaţi pe aceeaşi lungime de undă.

***

Aici. Imensităţi de Frumuseţe. Energie Pură. Ireal plantat în Real. Armonie Multiversală.

La început, va fi Cuvântul… Apoi Veţi fi Voi şi Cuvântul Meu către Voi.

 

Povestea parfumată a început la Mirela,unde găsiţi şi tabelul de înscriere, iar tema a fost propusă de Sara.

 

Anunțuri

32 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

32 de răspunsuri la „Parfum de cuvinte

  1. Pingback: Parfumul cuvintelor « Ioan Usca

  2. Mirela Pete

    Citate alese, pe care le voi citi pe îndelete imediat ce ne vom întoarce din excursia în care am fost invitați, eu și ai mei doi dragi. Afară o fi septembrie, dar e o vară de toată frumusețea, așa că n-am putut refuza. Și pentru că o poveste trebuie citită în tihnă, ca apoi comentariul să fie scris cu drag și cu sens, voi reveni la fiecare din membrii clubului. Am speranța că mă înțelege fiecare.
    Să ai o zi perfcetă, rotundă, plină de bucurii!
    Mulțumesc!

    Apreciază

    • Îmi plac zilele de toamnă care anunţă tihna.
      Soare blând!

      Apreciază

      • Mirela Pete

        ”Mă aşez în faţa suprafeţei albe pentru scris, o privesc cu dragoste”…Se vede, se simte, e devărat! Așa faci și de aceea ”Scriitorii” e o altă filă de aur din cartea SF, pe care am bănuiala și speranța că o vei tipări odată…Cuvintele de iubire au parfum nebănuit. Poate fi cel mai cald, poate fi cel mai ales sau cel mai nostalgic…
        Superb!

        Apreciază

  3. Superb[ melodia lui Ellie Goulding… O ador!
    Și citatele alese despre cuvântul „iubire” sunt pline de învățăminte…
    Vă doresc un weekend cu parfum de cuvinte frumoase!

    Apreciază

  4. Pingback: Colţul european – 21 « Colţu' cu muzică

  5. Pingback: Citate celebre – oameni celebri « bibliodevafiliala3

  6. Pingback: Parfumul cuvintelor « Daurel's Blog

  7. Bune citate ai ales ,zau 🙂

    Apreciază

  8. iubire,cuvantul care te ridica sau te doboara…mi-au placut mult cuvintele lui Woody Allen…poate spune cineva ca dreptatea nu e de partea lui? 🙂
    deosebita melodia,nu o stiam…

    Apreciază

  9. Melodia e încântătoare, ca si parfumul iubirii din citate!

    Apreciază

  10. Ciatele sunt foarte frumoase! Parfumul iubirii se revarsa din plin din ele iar melodia este superba!

    Apreciază

  11. Cred ca povestea ta parfumata cu iubire e povestea creatiei omului nou si-a lumilor dintrun viitor foarte indepartat.
    Sa ai o seara parfumata!

    Apreciază

  12. Totul este foarte bine ales: melodia, citatele, creaţia literară plină de originalitate şi suflet…
    ” Lumina venea, parcă, din noi. Cu cât avansam pe treptele pregătirii, cu atât lumina era mai potrivită. Unde aveam nevoie de ea se intensifica sau scădea, după preferinţe.” Sper la acea lumină…
    Numai bine!

    Apreciază

  13. ellyweiss

    Perfecta logica lui Woody Allen! De fapt, ii admir creatiile, sunt unele dintre cele mai profunde creatii din industria cinematografica. SI inca nu le-am vazut pe toate.
    Foarte inspirate citatele alese!
    Cat despre arta scrisului…complicat dar, in acelasi timp, minunat ritual. Plin de dragostea pentru creatie! Si totul invaluit intr-o melodie atat de suava…
    O duminica minunata!

    Apreciază

  14. citate parfumate… un articol ce are tot ce-i trebuie sa fascineze!
    multumesc pentru invitatia de a te citi! 🙂

    Apreciază

  15. convietuire

    Fiecare inimă poartă în ea propria definiţie a iubirii…
    Cât despre scriitori, mă-nclin în faţa lor, pulsează prin cuvinte…

    Apreciază

  16. Dragoste – un cuvant care elibereaza. Da. Sa zic, insa, ca unii inteleg gresit: prin „dragoste” ei inteleg, mai mult, dragostea pentru o singura persoana, si mai putin Dragostea… Sau, poate, ii inteleg eu gresit pe ei…?! Mai am timp sa invat. 🙂

    Pentru a citit descrierea minunata pe care ai facut-o venirii noastre pe lume voi merge la… origine 🙂
    Succese!
    Viata fericita!

    Apreciază

  17. Superbe citatele … aici m-ai nimerit. Imi plac citatele, prin „concentratia” lor reusesc sa ridice moralul, sa dea sens vietii si … uneori sa aduca urma regretului in sufletul nostru.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s