Întoarcere în timp – III

Tara fusese întotdeauna imprevizibilă. Uneori, obositor de imprevizibilă, astfel încât trecuse de partea adversarilor, tocmai când el era mai încrezător… Hm… asta însemna antrenament… şi, ce era mai grav, manipulare. În iubire, manipularea îţi lasă un gust amar, dacă nu e folosită ca un joc în care să fii prins cu şi pentru dragoste. Te lasă cu sentimentul că ai fost folosit, că tot ce s-a derulat a fost o farsă, o minciună în care tu ai fost cel păcălit. Cu toate astea, voia s-o vadă, să-şi lămurească lui însuşi sentimentele pe care le trăia de când Tara dispăruse. Voia să-i vadă strălucirea din ochi, zâmbetul, mişcările… Voia să-i audă glasul, să-i simtă vibraţia muzicală a cuvintelor. Să-şi dea seama care sunt adevăratele ei sentimente… Să o vadă pe ea, cea reală. Oare, se schimbase? Dar care era adevărata Tara? Cea pe care o iubise, sau cea care se manifesta în prezent?

Trebuia să meargă în Oraşul Vechi. Locul de întâlnire era ,,Casa de dans”, unde învăţaseră împreună să danseze tango. De ce tocmai o casă de dans din trecutul nu foarte îndepărtat? Se gândi la ce avea deosebit construcţia respectivă: oglinzile din sala cea mare. Oglinzi care acopereau toţi pereţii interiori, până la tavan. Era ceva în spatele oglinzilor? Sau poate doar o percepţie amestecată a mişcărilor… Se întâmpla ceva cu dispozitivul furat, în prezenţa oglinzilor? Îşi dădu seama că da… Acestea îi puteau anula efectul. Asta era. Dar de ce tocmai acolo? Tara voia să retrăiască momentele lor de fericire, sau… Aiurea, astea nu revin niciodată! Da… era vorba despre materialul din care erau făcute oglinzile. Un aliaj necunoscut în trecut, ,,împrumutat” de pe o navă prăbuşită. Nu avea idee cum ajunsese tocmai acolo. Doar dacă nu s-a vrut ca acesta să fie ascuns… la vedere.

Își pregăti un costum de stofă care să se adapteze la timpul cerut de întoarcere. Era… elegant. Deși mai pusese câteva kilograme față de perioada în care mergea, avea aceeași alură sportivă, aceeași frunte largă și senină, aceeași blândețe în ochii aurii. Inspira, mai mult față de atunci, o putere interioară care răzbătea din zâmbetul său… magnetic. Poate că Tara ar fi trebuit să se teamă în încercarea ei de a-l recuceri, sau poate că și puterea ei devenise mai mare?

Rememoră ultima lor comunicare. Începu să-și pună întrebări în legătură cu adevărata utilitate a dispozitivului. Dacă Tara avea dreptate? Dacă prin ridicarea vibrațiilor avea să se producă un colaps, din cauza alegerii proaste a momentului, sau din cauza insuficientei pregătiri a populației? Dacă interesul era altul decât cel comunicat? Nu știa cât de bine fusese testat dispozitivul, nu i se dăduseră informații despre asta. Era posibil ca și Tara să aibă dreptate. Trebuia să vadă despre ce e vorba. Nu avea ce să i se întâmple, atâta timp cât dispozitivul nu se afla la el… Însă, într-un fel sau altul, datoria lui era să-l recupereze.

Fu gata, în sfârșit, de plecare. De data asta, își luă mașina pe care o primise pentru misiuni de călătorie în timp. Se îndreptă spre Orașul Vechi. La linia de demarcație temporală se opri, rememorând momentele de dans din tinerețe, împreună cu Tara. Fuseseră, cândva, o pereche ce stârnea invidie prin frumusețea ei, prin legătura ce părea intens consolidată, prin iubirea ce părea că nu se va termina niciodată, prin felul în care se înțelegeau din priviri… Se scutură repede, dându-și seama că asta nu-l va ajuta cu nimic, ba dimpotrivă. Apăsă pe buton și își ținu respirația, ca și cum era prima dată…

Recomandări: Acrilice, Almanahe, Atlantisra, Belsim, Bibliodeva, Calea spre tine, Carla, Colțu cu muzică, George Valah, Ioan Usca, La Fee Blanche, Milogul,  Paradis pierdut, Remer Ra, Revelații nesfârșite, Schtiel, Totul pentru suflet, Trezire divină, Yoda

Carmen, Daurel, Diana, Elly Weis, Florentina, Gabi, Lolita, Mirela, Ochii Verzi, Pandhoraa, Sara, Silving, Vanessa, Vero.

67 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

67 de răspunsuri la „Întoarcere în timp – III

  1. Am citi dintr-o rasuflare! O, ce mi-a placut! :))

    Apreciază

  2. Ce forta puternica de reunire cu imensitatea absoluta este iubirea! Aici este esenta . Din iubire se naste totul ,pentru a renaste iar si iar . Un tagou nesfirsit ,intr-o pasiune imbatatoare ,avind drept scop final unirea pentru eternitatea a celor doua arhetipuri sufletesti -femininul si masculinul ,- o singura soapta intr-un univers si un univers intr-o singura soapta .

    Apreciază

  3. Eu ador muzica lui John Barry! Merge cu tema ta! OF!

    Apreciază

  4. ellyweiss

    Mie mi se pare ca devine din ce in ce mai clara povestea. Si mai interesanta.
    Cat despre „Somewhere in Time” – tema, furnizata de Rahmaninov, e superba. Ca si filmul, de altfel. Ma bucur ca si tie iti place 🙂
    Happy Weekend!

    Apreciază

  5. Carla

    Multumesc din suflet Lili ,a fost balsam ,pup si zi frumoasa draga mea !!!!

    Apreciază

  6. Lili, n-am găsit Întoarcere în timp (I), o ai sub o altă denumire?
    Cu parfumul lui „ca şi cum ar fi prima dată” o să spun că îmi place. Nu-mi place SF-ul, ca gen, mai ales cel care foloseşte termeni tehnici, ceea ce aici nu e cazul, dar întotdeauna mi-au plăcut şi îmi plac oamenii din viitor, par mult mai deştepţi şi mai cu toate sentimentele la ei. 😛
    Lasă-mi pe-aici cale către început, rogu-te! 🙂

    Apreciază

  7. a, uite, mi-am amintit de scrisorica asta
    „Ca să vezi:
    a venit la mormântul meu
    nenăscuta şi m-a întrebat:
    – Dansezi?
    – Dansez.
    – Chiar dansezi?
    – Chiar dansez.
    – Vals?
    – Vals.
    – Ah, iubitul meu din secolul trecut!”(Nichita Stănescu)

    Apreciază

  8. bibliodevafiliala3

    Mi-a plăcut mult ce ai scris. Mi-am amintit şi de film pe care l-am văzut în tinereţe. Este unul din filmele bune de dragoste pe care le-am văzut, fiind în acelaşi timp o fantezie, o călătorie prin timp în căutarea iubirii. M-am întrebat deseori – oare el s-ar mai fi dus în timp, ar mai fi existat povestea, dacă ea nu l-ar fi căutat, bătrână fiind? De atunci s-au făcut multe filme care au această tematică.

    Apreciază

  9. Pingback: Obscenităţi triviale « Ioan Usca

  10. Pingback: Queen (9) – Live Killers « Colţu' cu muzică

  11. o întâlnire romantica peste hoatrele timpului, în Casa de dans, sala cu oglinzi… Tangoul este cel mai patimas dans pamântean…
    Frumoasa poveste, abia astept continuarea! 🙂

    Apreciază

  12. Ce frumos suna dar realitatea ne spune ca femeile sunt incapabile sa iubeasca un barbat (ele isi iubesc sincer doar copii lor). Femeile simt atractie dar nu si iubire. Atractia nu este egal cu iubirea. Acuma iti astept donsoarele cititoare sa tabarasca pe mine. Sa dam drumul la hamsteri. Scapa cine poate.

    Ar vrea multi barbati obisnuiti sa primeasca macar a o suta parte din „iubirea” (adica atractia) pe care o au femeile lor fata de anumite celebritati,oameni cu putere sau excroci sentimentali.

    Apreciază

    • Sunt convins ca iubitul duduii in clip e foarte mandru de cata „iubire” are iubita lui fata de Jacko. La nunta lor ar trebui pus clipul de mai sus sa vada toti invitatii de cate „iubire” e capabila mireasa. Or fi suflete pereche. Pffft

      Apreciază

    • În povestea mea nu se știe dacă e iubire, poate e doar o aparență, credeam că așa pare.
      Eu cred că bărbații obișnuiți pot să primească ce-și doresc, dacă știu să caute mai adânc. Și, poate, să manipuleze, un pic.

      Apreciază

    • Și eu sunt convinsă că donșoarele care ar comenta, ar putea spune că e exact invers: bărbații simt atracție, nu iubire!… De acord: atracția nu e egală cu iubirea, dar se include în aceasta din urmă.

      Apreciază

      • Nici nu am zis ca la barbati ar fi mare branza. La barbati insa atractia SE POATE transforma in iubire. La femei in cel mai bun caz atractie se mentine. Si din cate stiu, prea putine femei si-au sacrificat viata pentru barbatii lor. De cazul invers e plina historia. Dupa care si drept multumire femeile in cauza s-au „indragostit” de aia care nu si-au dat viata pentru ele. Ca doar mortii nu au cum sa te mai bage in seama oricat de frumoasa ai fi. 🙂

        Apreciază

        • 1. O femeie trebuie să fie frumoasă. Și dacă nu?
          2. La bărbați se poate transforma atracția în iubire? Wow, dar cum? Și când ea n-o să mai fie frumoasă ca să-l atragă, rămâne iubirea????? Ha!
          3. Prea puține femei CUNOSCUTE și-au sacrificat viața. Dar cele anonime? Care sunt cu miile?

          Apreciază

        • Hm, interesante opinii si de o parte si de alta. Unele femei pot confunda atractia cu iubirea, dar nu pentru multa vreme. Pe cand barbatilor le e clar din prima daca e simpla atractie. Poate de aceea nici nu ne ciocnim la tot pasul de iubirea-iubire, fiind atat de rara. Nu uneste pe oricine, nu se arata oricui, nu se intampla.
          Lili, anonimele o traiesc frumos si in liniste, sau sufera la fel de tacut. Alaturi, sau dupa anonimii lor…
          Papi, e bine ca ne ridici probleme. Se intaresc opinii sau se afla lucruri noi.

          Apreciază

          • Dar bărbaților le e clar și dacă e iubire, din prima? Eu am niște îndoieli, și de o parte și de alta. De fapt cred că e relativ, totul, cum se spune. Și cred că sunt extrem de importanți și factorii externi care influențează la nivel intern.

            Apreciază

  13. Pingback: T. C. Steele(11 septembrie 1847 – 24 iulie 1926), pictor impresionist american « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s