Metoda interactivă ,,Turul galeriei” – după La Fée Blanche

Aplicaţie pe basmele “Vaca fără coarne”, “Povestea frumoasei Hacikazuki”, “Fata fără braţe”.

Obiective posibile

Activitatea poate fi realizată atunci când rezultatele muncii elevilor s-au concretizat într-un text sau o imagine ce poate fi citită în timp scurt: harta personajelor, o copertă de portofoliu, o fişă de identitate a unui personaj, elemente ale unei biografii imaginare etc.

Exemplu:

1. Fişele de identitate rezultate în urma muncii în grup sunt expuse în clasă împreună cu o filă pentru comentarii;

Fata fără braţe urmează schema clasică a basmului. Un om sărman are o fată nespus de frumoasă. Pentru a-şi duce traiul, omul merge în fiecare zi în pădure pentru a strânge lemne şi a le vinde. Într-o zi, un cavaler îi oferă o pungă cu aur ca să îl lase să vină acasă la el să-i vadă fata. Crezând că acest cavaler ar putea să fie chiar diavolul, fata înţeleaptă îl îndeamnă pe tată să fie prudent. Scena din pădure se repetă, ca în basme, de trei ori, dar tot de atâtea ori este refuzat. Diavolul va recurge atunci la un şiretlic şi va răpi fata. Ca să se asigure că nu va fugi, îi retează mâinile şi o atârnă de un copac. O împrejurare fericită face ca fata să fie descoperită de împăratul locurilor, aflat la vânătoare. Înduioşat, împăratul o aduce la palat, iar prinţul, văzând-o cât este de mândră, prinde drag de ea şi le spune părinţilor că vrea s-o ia de nevastă.
Părinţii încearcă să-l convingă că o fată fără braţe nu-i bună de nimic, nici măcar să aibă grijă de copiii săi, dar prinţul consideră că au destui bani şi destule slugi, aşa că ar avea cine să aibă grijă de copii şi de treburile gospodăreşti.
În cele din urmă cei doi tineri se căsătoresc, iar la moartea părinţilor devin împărat şi împărăteasă. La un moment dat, tânărul împărat este nevoit să plece departe, iar împărăteasa va naşte în acest timp doi gemeni frumoşi. Diavolul se transformă în mesager şi îi dă de ştire împăratului că soţia sa îi făcuse doi şobolani în loc de copii. Cum împăratul bănuieşte că este ceva necurat la mijloc, îi scrie împărătesei să-i crească aşa cum erau. Atunci diavolul a înlocuit mesajul, spunându-i împărătesei să le taie capul, că altfel o va omorî. Auzind acestea, tânăra femeie izbucneşte în plâns şi hotărăşte să-şi ia copiii şi să plece în lume.
Începe un drum plin de suferinţă şi de amar, pe care îl străbate cu răbdare şi cu credinţa că numai cât va rezista ea, le va fi şi copiilor bine. Se ascunde într-o pădure unde îşi va creşte singură copiii, care, pe zi ce trecea, se făceau tot mai frumoşi.
Datorită forţei sale morale şi dragostei adevărate, femeia îşi recapătă braţele şi în cele din urmă se întâlneşte cu împăratul care plecase în căutarea ei.

 

Hacikazuki este fiica unui cuplu care s-a bucurat de iubire. Din păcate, mama fetiţei moare, iar tatăl, pentru a-şi consola singurătatea, se recăsătoreşte. Mama vitregă nu-şi suportă fiica, şi când dă ea însăşi naştere unei fetiţe, Hacikazuki nu are trai bun în casă şi hotărăşte să plece în lume. Înaintea morţii, mama îi dăruise o cutie de lemn şi îi acoperise capul cu un potir care o pocea. Păstrând „potirul“ pe cap, lumea o ocolea, aşa încât chiar şi când este pe punctul de a se îneca, nimeni, cu excepţia unui nobil, nu sare după ea, crezând-o strigoi. Acest nobil o duce acasă printre slugile sale.

Nobilul Lamakaghe avea patru feciori. Cei trei mai mari erau însuraţi, iar cel mic, Ongioşi, neînsurat. El remarcă frumuseţea mâinilor şi picioarelor fetei şi crede că nici o fată din împrejurimi nu se poate compara cu ea. Tânărul o cere de soţie, dar rudele se opun. Văzând că nu se înţeleg cu el, părinţii şi fraţii organizează un concurs de frumuseţe la care participă cele trei nurori frumoase şi aleasa lui Ongioşi. Scopul era umilirea tânărului şi a tinerei. Fata vrea să fugă şi Ongioşi hotărăşte să o însoţească în lumea largă. Potirul de pe capul fetei plesneşte şi dă la iveală adevărata şi neasemuita frumuseţe a lui Hacikazuki. Între resturile potirului descoperă lădiţa de lemn şi, când o deschid, din ea se revarsă bogăţii nepreţuite. Hacikazuki participă la concurs, şi se va vedea că nu este numai frumoasă, dar că şi cântă la ţitera japoneză şi compune versuri.
Frumoasa Hacikazuki se va căsători în final cu blândul şi sensibilul Ongioşi.

 
Vaca fără coarne este un basm malgaş, asemănător în multe privinţe cu unele basme de la noi (Fata vacii).
O vacă fără coarne, văduvă, care îşi duce traiul mâncând atât iarbă, cât şi orez fiert, ştie să împletească rogojini şi să ţeasă stofe asemenea femeilor de la ţară. Într-o zi, ea găseşte un ou neobişnuit. Îl duce acasă şi din ou va ieşi o fetiţă drăgălaşă, pe care vaca mamă o va numi Rosoalabavolo (Frumoasa cu părul lung). Fata se face mai frumoasă, pe măsură ce creşte, atrăgând privirile unui rege, care o cere de nevastă. Vaca-mamă nu se poate consola cu gândul că trebuie să se despartă de copilul ei. O linge pe trup cu limba ei zgrumţuroasă, până ce fata rămâne doar un schelet vorbitor. Regele Mijlocului nu se sperie însă de noul aspect fizic al iubitei lui, aşa cum nu se speriase nici de sărăcia ei. Ca să o protejeze de dispreţul oamenilor, o duce într-o colibă depărtată. Totuşi, secretul transformării fetei ajunge în regatul-sat, iar celelalte două soţii ale Regelui Mijlocului îl umilesc pe acesta, făcând haz pe seama fetei.
Obiceiul locului era ca în ziua căsătoriei toate femeile să iasă din colibe, cele frumoase fiind aplaudate, iar cele urâte luate în râs. Alt obicei era ca femeilor rivale să li se dea să ţeasă un salaka (veşmânt pentru soţul lor). Ştiind că va trebui să înfrunte dispreţul oamenilor, Frumoasa cu părul lung plânge sfâşietor. Lacrimile fetei au însă darul de a ţine legătura cu vaca-mamă, care îi vine în ajutor, înduioşându-se de nefericirea ei. O roagă pe fată să-i aducă trestie şi mătase, pe care vaca le va mesteca, iar din botul ei va ieşi un salaka strălucitor, cum nu se mai văzuse în satul-regat. Mai apoi, o linge din nou pe trup cu limba ei aspră, redându-i o frumuseţe sporită.
Finalul este fericit. Are loc căsătoria, mulţimea rămânând uimită de frumuseţea incredibilă a fetei care, „când apăru, s-ar fi spus că e luna care se ridică sau aurul care străluceşte“.

2. Grupele de elevi se mişcă de la un “exponat” la altul, comentează, iau notiţe şi dau feedback-ul în scris, pe fila ataşată cu acest scop, lângă fiecare fişă de identitate;

3. După ce au parcurs traseul complet, elevii se întorc în faţa propriei lor lucrări, discută observaţiile şi sugestiile sau o regândesc, din perspectiva răspunsurilor formulate de „vizitatorii” galeriei.

                             La Fée Blanche 

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

2 răspunsuri la „Metoda interactivă ,,Turul galeriei” – după La Fée Blanche

  1. Multumesc, ma simt flatata si onorata! :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s