Mere și gutui. Nu. Mere și lămâi. De ce? Merele sunt dulci-acrișoare. De ce și lămâi?
Tăie un capac lămâii din mâna stângă și stoarse o picătură pe felia de măr de pe farfurie. Așezase o farfurie pătrată ce avea colțurile rotunjite, pe masa pregătită pentru lucru, strălucind de curățenie. Îi tot suna în minte: mere și lămâi, mere și gutui…
Se pregătea ritualul de inițiere al noilor ucenici în știința psicantooratoriei. Erau fructe aduse de pe Cantora. Se foloseau doar o dată pe an, atunci când noii-veniți erau integrați în școală. Li se dădea o felie foarte mică de lămâie, după care urma să își susțină fiecare eseul cântat, pregătit pentru oratorie… Era proba care stabilea cine are cu adevărat aptitudini…
Testul următor consta în ingurgitarea unei felii de măr cu calități energo-amplificatoare, ce preceda analizei psihologice pe care fiecare trebuia s-o facă unei persoane necunoscute.
De cele mai multe ori, prima probă era cea mai amuzantă, când efectul lămâii (mult mai puternic decât al unei lămâi obișnuite) îi făcea pe ucenici să cânte în cele mai ciudate feluri și să scoată cele mai ciudate sunete. Era cea mai tare inițiere pe care o puteai vedea și asculta! Candidații fuseseră consiliați și testați înainte de procedura de inițiere, pentru a nu dezvolta competiția mai mult decât era necesar.
Așeză feliile de mere și de lămâi pe farfurii separate, repetând procedeul descris. Erau zece farfurii. I se păru ceva ciudat la una dintre farfurii și o așeză ultima, ca s-o diferențieze. Culoarea feliei de lămâie părea puțin diferită .
Inițierea decurse ca de obicei, cu o grămadă de râsete din partea auditoriului. Ucenicii făceau adevărate eforturi pentru a putea să-și mai folosească vocile, cât de cât. Și veni rândul ultimei…
Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie, după o temă de Tury.
Ascultând-o pe frumoasa asta mică, mai că-mi vine să cred în calitățile ascunse ale lămâilor și merelor, de a sprijini ritualul de inițiere al candidaților. Și da, și veni rândul ultimei…A meritat! Bravo!!!
O seară frumoasă, Lili! 🙂
ApreciazăApreciază
O adevărată descoperire!
Mulțumesc asemenea! 🙂
ApreciazăApreciază
chinuita, fatuca asta… sta bine doar pe… grave.
nu e chiar greu.
greu e cu engleza ei 🙂
ApreciazăApreciază
Cântă mai bine decât alții care sunt educați doar să țipe… 🙂
ApreciazăApreciază
desigur, canta mai bine chiar si decat surdomutii 🙂
ApreciazăApreciază
Ai uitat de felia de lămâie. 🙂
ApreciazăApreciază
„Li se dădea o felie foarte mică de lămâie..”
cine zice ca trebuia mancata?
feliile de lamaie se folosesc la chestii extrem de ciudate…
ApreciazăApreciază
Sigur că ai observat că nu e completă exprimarea dar era inițiere în oratorie și la asta se vorbește! 🙂
ApreciazăApreciază
oratorie… cantata?
ApreciazăApreciază
Da, nu am spus?
ApreciazăApreciază
oratoria n-are nici o treaba cu oratoriul 🙂
ApreciazăApreciază
Păi, nu. Aici era cantooratorie! 😉
ApreciazăApreciază
termina cu prostiile! mai usor era sa-i faci sa-si lase venele lungi 🙂
ApreciazăApreciază
La ei era mai ușor să facă oratorie cântată! 🙂 Și mai amuzant!
ApreciazăApreciază
mai… e un fel de prajitura in ciorba. ambele excelente, da’ impreuna?
ApreciazăApreciază
Dacă e o plăcintă sărată… merg și împreună!
ApreciazăApreciază
cine? placinta cu sarata? 🙂
ApreciazăApreciază
Chestie de gusturi…
ApreciazăApreciază
ce sa zici si tu? 🙂 trebuie neaparat sa ai o ultima remarca… chiar daca ea nu are nici o treaba cu… TREABA 🙂
*ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria.
*ORATÓRIU1, oratorii, s. n. 1. Compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (Înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. Cf. it. oratorio, fr. oratoire.
voila!
ApreciazăApreciază
Știam diferența. De ce n-ar putea fi un discurs cântat?… Putem inventa orice.
ApreciazăApreciază
superba micuta candidata! contrastul dintre aspectul ei de copil dulce si vocea grava si experimentata – de cântareata consacrata este asemanator cu gustul dintre feliile de lamâni si mere :)) Mi-a placut mult „protejata” ta!
O seara parfumata!
ApreciazăApreciază
Pare mai naturală decât alți copii care cântă forțat.
Zile frumoase!
ApreciazăApreciază
Cred că va exista și o urmare, pentru că eu aștept să înțeleg ce a fost cu ultima lămâie, de ce era diferită:) Sau poate, interpreta a făcut diferența…:)
Oricum, e frumușică foc, și plină de talent ! Păcat doar că nu prea mai pare copil…
Ca de obicei, ne oferi ceva frumos și diferit pentru weekend, mulțumim !
ApreciazăApreciază
Da, ar cere o urmare, dar n-am mai avut timp, azi. Eu ziceam că interpreta a luat felia mai diferită… Vă dați seama ceilalți… cum interpretau!
ApreciazăApreciază
Deosebita fetita…dar un pic cam prea grava vocea, cam in contrast cu farmecul chipului angelic.
Mi-a placut insa povestea, fantezia povestii cu care, ca de obicei, pe mine ma surprinzi.
O saptamana minunata sa ai!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Excepţional!
ApreciazăApreciază
Să fie! 🙂
ApreciazăApreciază
:)))))) canta superb! Mie mi-a placut prestatia ei. Imi place tonul ei, e diferit, e … direct. O zi frumoasa!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc la fel. Și mie mi-a plăcut! 🙂
ApreciazăApreciază
Si mie mi-a placut!
Dar de la gutuie mi se vor strepezi mereu dintii!!
ApreciazăApreciază
E bună numai în dulceaţă, compot sau… mâncare (sic)! 🙂
ApreciazăApreciază
Da!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Cand eram mica, uram mancarea de gutui!
ApreciazăApreciază
Am aflat! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu am facut si nu voi face in viata mea!
ApreciazăApreciază
Mie îmi place, ca şi aceea de prune uscate! 🙂
ApreciazăApreciază
De prune? De asta de prune nu am aflat! ooo!
ApreciazăApreciază
E… dulce, cu zahăr ars! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa dai reteta! hmm!
ApreciazăApreciază
Cred că e în cartea de bucate…
ApreciazăApreciază
Am sa caut! :))
ApreciazăApreciază
Da, în carte e o reţetă cu orez şi compoziţia pusă la cuptor. Eu ştiu una în care poţi pune şi ceapă şi orez (mai puţin), după ce ai ars vreo două linguri de zahăr. Mi se pare că poţi prăji ceapa înainte. Se fierb toate astea împreună cu prunele, mai poţi adăuga zahăr – după gust – şi cam atât. Mai e o reţetă care se face cu carne de porc.
ApreciazăApreciază
si mie… 🙂 cu pui sau cu ratza, francezii fac si cu iepure…
ApreciazăApreciază
Poate… mai încolo!…
ApreciazăApreciază
voce excelenta, impresionant
ApreciazăApreciază
Da. 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, pe aceea cu orez o gasisem si eu! Dar fara[ ceapa. Parea un soi de desert! :))
ApreciazăApreciază
E mai bună asta din urmă, zic eu.
ApreciazăApreciază
ok, :))
ApreciazăApreciază
dar depinde de gusturi…
ApreciazăApreciază
Nu am idee cum ar putea fi! Nici nu am mai vazut prune uscate! Dar am sa incerc! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Cu plăcere!
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfum de mere si lamai « my heart to your heart