Arhive lunare: decembrie 2012

Știința motivării

24 comentarii

26/12/2012 · 22:39

Ce învățăm din educația online

2 comentarii

26/12/2012 · 22:34

Crucifixio – Lacrimosa

2 comentarii

Din categoria Muzică

Colinde bizantine

Crăciun fericit!

innerspacejournal

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu

Crăciun 1945

,,E noapte. Tocmai am citit Acatistul Domnului. Am făcut un Crăciun mai frumos decât o poveste!

Sufleteşte m-am simţit mai pregătit decât în alte rânduri. Am simţit, prin greutatea suferinţelor trăite pentru învierea sufletului, răspunderea ce mă apasă privitor la mântuirea propriului meu suflet, a familiei, rudelor, prietenilor, vrăjmaşilor, neamului întreg.

Şi cu cât urcam mai sus pe scara idealului, cu atât mă vedeam mai mic, mai păcătos, iar idealul mai înalt, desăvârşit: Hristos! Şi iată, aşa, încet-încet, toţi idolii adolescenţei s-au năruit. Vălul de pe ochi a căzut prin lupta cu păcatul şi în faţă a rămas a rămas vie, senină, icoana Domnului Iisus Hristos!

Aşadar am reuşit să stabilim pacea cu toţi semenii noştri, şi asta numai prin călcarea noastră în picioare, prin recunoaşterea greşelilor noastre, prin iubire. Şi câtă pace am trăit vineri, când m-am aflat în faţa preotului! Ne-am…

Vezi articolul original 316 cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Muzică

De la Moș Crăciun!

 

10 comentarii

Din categoria Diverse, Imagini

Pericolul unei povești unice

10 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Metode și tehnici de învățare prin colaborare (interactive) – metoda SINELG

(Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și Gândirii)

 Etape:

  1. Prezentarea temei și a textului ce urmează a fi lecturat
  2. Inventarierea cunoștințelor déjà posedate în legătură cu textul:

–         înainte de începerea lecturii, elevilor li se cere să noteze tot ceea ce cred că știu referitor la ceea ce va fi prezentat în text.

  1. Notarea ideilor:

–         ideile sunt notate de către moderator la tablă sau pe flip-chart.

  1. Lectura textului:

–         Elevii primesc textul pe care îl au de lecturat. Lectura trebuie să fie însoțită de adnotări marginale cu anumite semnificații:

–         semnul ,,√” (bifă) – conținutul confirm cunoștințele sau opiniile elevului;

–         semnul ,,-” (minus) – conținutul textului infirm opiniile lor;

–         semnul ,,+” (plus) – informația citită este nouă;

–         semnul ,,?” (semnul întrebării) – se consider că un anumit aspect este tratat confuz sau există un anumit aspect despre care elevii ar dori să afle mai multe informații.

  1. Realizarea unui tabel sintetic, cu rubricile:

cunoștințe confirmate de text

cunoștințe infirmate de text

+

cunoștințe noi, neîntâlnite până acum

?

cunoștințe incerte, confuse, care merită să fie cercetate

  1. Înțelegerea (realizarea sensului) și monitorizarea înțelegerii:

–         elevii trebuie să realizeze o monitorizzare a propriei înțelegeri, introducând noile informații în schemele de cunoaștere pe care déjà le posedă;

–         elevii realizează corelații între noile informații și cele cunoscute;

–         se încurajează stabilirea de scopuri, analiza critică, analiza comparativă și sinteza.

  1.   Reflecția:

–         în această etapă se revine la ideile emise la începutul activității;

–         au loc discuții în legătură cu acestea (ce idei au fost confirmate, ce idei au fost infirmate);

–         elevii își consolidează cunoștințele noi și își restructurează active corpusul cunoștințelor déjà cunoscute, în vederea integrării noilor concepte;

–         în această etapă se însușesc cu adevărat cunoștințele noi, are loc procesul învățării durabile.

  1. Discuții finale

Avantaje:

  • implicarea activă a elevilor în actul învățării;
  • dezvoltarea creativității participanților (în timpul primei etape);
  • realizarea unei lecture profunde, conștiente;
  • formarea și dezvoltarea capacității reflective;
  • dezvoltarea capacităților de transfer și de reorganizare a cunoștințelor;
  • înțelegerea textului lecturat;
  • monitorizarea nivelului de înțelegere pe parcursul lecturii textului;
  • restructurarea cunoștințelor, prin intermediul comparației între ideile exprimate în text cu cele deținute déjà de către elevi etc.

Limite:

  • lipsa de concentrare a elevilor poate duce la eșecul metodei;
  • apariția unor ambiguități, confuzii.

 

 

7 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Crăciun

Privi cu deznădejde spre adâncul cerului negru, nemaiavând nici puterea de a se ruga. Se uita… urât, încruntându-se. Știa că e urmărit, doar că nu se arătau. Îl tachinau prelungindu-i agonia.

Începuseră cu o ploaie ușoară, care părea că s-a pregătit îndelung. Norii fuseseră gri, se întunecaseră treptat până când înnegriseră tot spațiul vizibil, rămânând doar o slabă lumină, atât cât să vezi pe unde mergi, la câțiva pași. Voiau să-l înnebunească treptat. Nici nu era greu în atmosfera neagră pe care o încărcaseră cu o energie apăsătoare. Îi puteau transforma sentimentele, chiar și… credințele. Da, mai ales asta… Asta doreau să… experimenteze. Și… aproape că reușiseră. Dar tot nu se opreau. Cât voiau să-l mai chinuie?

***

Își aminti. Cu o zi înainte, începuse să ningă ușor, ca întotdeauna când se anunța o iarnă grea, plină de zăpadă. Până seara, se transformase într-o ninsoare atât de deasă, încât părea că se rup norii și se varsă pe pământ. Era copil. Se bucura de năvala zăpezii, de parcă aducea vreun soi de fericire… Se rotea cu brațele deschise, cu năsucul roșu plin de fulgi, cu căciula albă, cu gura deschisă… Nu știa ce îi poate aduce zăpada. Era doar… liniște și bucurie.

Ninsese toată ziua. Cu furie. Se așternuse de aproape un metru, pe pământ. Încă nu se puteau da cu săniile. Era prea multă zăpadă. Deplasările erau din ce în ce mai grele. Copiii erau mai mult ținuți în case. Și a doua zi era ,,Colindețul”… Cum se vor duce cu săculețele atârnate de gât prin zăpada imensă?

Toată noaptea au circulat tractoare cu lame de plug pe ulițe, pentru a elibera drumurile… Dimineața, când era încă întuneric, părinții studiau cu îngrijorare căile de acces pentru a-și trimite plozii la colindeț. Adică, aceștia plecau cu trăiștile-n spinare să adune covrigi, mere, biscuiți, eugenii, de la cei care stăteau pe la porți și îi așteptau. Startul se dădea de la casa preotului și toți copiii până în paisprezece ani participau, mai cu voie, mai fără voie, la datina transmisă, cine mai știe de când…

Ca întotdeauna de sărbători, lucrurile au mers bine: copiii au putut să-și facă datoria de mici colindători întorcându-se acasă cu grămezi de merinde…

Ca în orice zi de Ajun de Crăciun, mamele nu mai știau de capul lor până a pune la punct totul. Copiii erau buni de trimis la cumpărături și la… sanie, ca să nu perturbe făcutul maionezei, de exemplu. În sfârșit, venea și ora de odihnă, care preceda mersul la biserică, la împărtășit. Trebuia să vină și Moșul în seara aceea. Și noaptea, până spre dimineață veneau preucile de colindători – flăcăi, cu colinde locale. Oooo, ce de evenimente, care puteau umple mintea unui copil cu amintiri intense…

***

Zâmbi. Își amintise de dimineața când, cu sufletul curat, cu inima deschisă spre Dumnezeu, se dusese la biserică și luase, din lingurița preotului, împărtășania… Moșul îi adusese cu o seară înainte ceva de îmbrăcat, o jucărie și niște dulciuri… Atât de intens își aminti, încât senzația gustului vinului sfânt părea reală și acum.

Se uită spre întunecimea negurii creată artificial și nu i se mai păru atât de înfiorătoare. Știa că nu puteau manipula vremea la nesfârșit… Era doar o chestiune de răbdare… și voință. Terra își regla singură anomaliile. Și, în plus, amintirile lui erau atât de puternice… mai puternice decât orice fel de energie negativă. Nu-l puteau manipula nici pe el fără oprire.

Zâmbi din nou. O rază de lumină albă se născu din privirea sa pătrunzând lin în negura energiilor apăsătoare. Negura începu să se destrame concentric lăsând să se vadă un petec de cer albastru…

Era dimineața de Crăciun.

 

Povestea a început la Mirela și tema a fost propusă de Ochii Verzi.

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

De ce iubim, de ce înșelăm

11 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Blog of the year – 2012

Regulile ce țin de decernarea și acceptarea acestui premiu sunt următoarele:

1. Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.

2. Postează un articol în care nominalizezi blogurile respective (nu există un număr minim sau maxim admis) și acordă-le premiul.

3. Include un link către această pagină: ‘Blog of the Year 2012′ Award –http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționînd regulile de față în postul tău – a nu se altera regulile sau banner-ul premiului!

4. Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia

5. Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu – dă “like” pe pagina pe care o poți accesa aici (linkul de la punctul 5), putînd astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă

6. Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmînat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău, continuînd colecționarea stelelor (maximul este de 6)

Aceste steluțe le datorez Dianei și lui Dan  – Gară pentru doi, zânei La Fée Blanche, lui Same White Blue, Mirelei Pete, Ramonei, Trezire divină... Le mulțumesc pentru nominalizare.

Trimit mai departe steluțe pentru:

Acrilice-pointpen

Atlantisra

Între noapte și zi

Biblioteca Deva filiala 3

Blogul lui Moșu

Bucegi natura 2000

Calea spre tine

Child again

Colțul cu muzică

Ieșirea din Matrix

La Fée Blanche

Lecturi povestite pe scurt

NLP/dezvoltare personală

Oborul cu fantezii

Paradis pierdut

Remer Ra

Scifientland

Totul pentru suflet

Trezire divină

Știri scurte – George Valah

30 comentarii

Din categoria Diverse

De ce suntem fericiți?

2 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Puterea ascunsă a zâmbetului

 

8 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Metode și tehnici de învățare prin colaborare (interactive) – metoda Frisco

Această metodă are la bază interpretarea de către participanți a unui rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalității, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul conservatorului, rolul exuberantului, rolul pesimistului și rolul optimistului.

Scopul acestei metode este acela de a identifica problemele complexe și dificile și de a le rezolva în mod eficient.

Etape:

  1. Identificarea problemei: cursanții și formatorul identifică o problemă și o propun spre analiză.
  2. Organizarea colectivului:

–         în această etapă se stabilesc rolurile – conservatorul, exuberantul, pesimistul și optimistul – și cine va interpreta aceste roluri;

–         rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, același rol poate fi jucat de mai mulți participanți concomitent, aceștia formând o echipă.

  1. Dezbaterea colectivă:

–         conservatorul are rolul de a aprecia meritele soluțiilor vechi, pronunțându-se pentru menținerea lor, fără a exclude, însă, posibilitatea unor eventuale îmbunătățiri;

–         exuberantul privește către viitor și emite idei aparent imposibil de aplicat în practică, asigurând un cadru imaginativ-creativ, inovator și stimulându-i pe ceilalți participanți să privească astfel lucrurile;

–         pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile și soluțiile inițiale propuse. El relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătățiri;

–         optimistul combate ideile enunțate de pesimist, încurajând participanții să vadă lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă și posibil de realizat. El găsește fundamentări realiste și posibilități de realizare a soluțiilor propuse de către exuberant și stimulează participanții să gândească pozitiv.

  1. Faza sistematizării ideilor emise și a concluzionării asupra soluțiilor găsite:

–         sistematizarea ideilor principale;

–         formularea concluziilor cu privire la modul de soluționare a problemei inițiale.

Avantaje:

–         manifestarea capacității empatice și a spiritului critic;

–         dezvoltarea gândirii, imaginației, creativității;

–         exersarea capacității de comunicare;

–         dezvoltarea capacității de argumentare și contraargumentare, conform rolului deținut;

–         dezvoltarea capacității de relaționare a participanților;

–         dezvoltarea respectului față de opiniile celorlalți;

–         formarea și dezvoltarea capacității de luare a deciziilor.

Limite:

–         posibilitatea apariției unor conflicte între elevi;

–         imposibilitatea găsirii unor soluții adecvate de rezolvare a problemei, conform rolului jucat;

–         neimplicarea tuturor elevilor, în măsură egală, în cadrul activității.

28 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Oare ce înseamnă a iubi ? (preluat de la Child Again)

Ia te uită, ce întrebare ! s-ar putea spune. De parcă nu s-a vorbit de atâtea ori despre asta,de  parcă nu toți înțelepții și filosofii lumii și-au spus părerile… Ce am putea spune noi în plus față de ei ? Cu adevărat, e o pierdere de vreme !Cam așa mi-am zis și eu la început… Ce s-ar mai putea spune în plus ? Dar uite, după toate definițiile și explicațiile filosofico-teologice, mi-am dat seama, peste ani, că nu mai știam ce înseamnă practic acest lucru !  Nu despre simțire e vorba, care e atât de clară pentru fiecare, încât nu mai e nevoie de explicații . Ci de acțiunea pornită din dragoste. Cum ar trebui să arate, practic, o acțiune pornită din dragoste ?Nu e o întrebare retorică, ci dimpotrivă, una care necesită un răspuns clar. Sau, răspunsuri ! Pentru că, întrucât acțiunile pot fi foarte diverse, și răspunsurile trebuie să fie pe potrivă.
Și, dacă ne gândim că și tipurile de iubiri sunt atât de diferite, atunci situația se complică și mai mult !

Dar, în mintea mea, cred că am găsit un oarecare ”numitor comun”; fie și relativ. Cred că se spoate spune că, o acțiune pornită din dragoste, indiferent de felul acelei dragoste, trebuie să fie neapărat promptă, sau, pe cât posibil, în momentul când persoana iubită are nevoie. Dacă tărăgănăm prea mult o acțiune iubitoare, atunci când aceasta depinde de noi, cred că dovedim că ne iubim mai mult propriul confort decât pe acea persoană. Și, câte astfel de cazuri nu sunt ! ”Nu pot veni acum la tine, dar tu știi oricum că te iubesc !”, sau ”Nu pot veni să asist la serbarea de sfârșit de an, dar eu te iubesc oricum !” (un părinte către copil), sau ”Te voi ajuta, dar mai întâi trebuie să îmi fac cumpărăturile.”

Aici, intervine o altă calitate a acțiunii iubitoare (sau, lipsa ei !): prioritizarea în favoarea persoanei iubite. Atunci când iubim, nimic nu este mai important decât persoana iubită, nimic nu poate trece în față ! Nici chiar necesitățile noastre proprii. Pur și simplu, nu putem să facem altceva, să ne ocupăm de altceva, atunci când știm că persoana iubită are nevoie de noi. Dacă, totuși, acest lucru se întâmplă, este tocmai un indiciu că nu este vorba de iubire, ci de un soi de relație confortabilă, bazată pe obișnuințe. Sau, de o relație de care ne putem dispensa cu ușurință, în favoarea altor lucruri.
Aici nu este vorba doar de relația bărbat-femeie, ci și de aceea părinte-copil, sau de pură prietenie. Dacă extindem și mi mult, putem spune că e vorba chiar și de iubirea noastră pentru țară, sau de cea pentru Dumnezeu. În acest sens, cât de mici și lipsiți de iubire suntem, de fapt !

Acestea fiind zise, cred că ar mai exista o calitate a acțiunii iubitoare care să arate că este vorba exact de iubire, și nu de altceva. Dar mă tem că, dacă acceptăm și acest criteriu, vom înțelege că, de fapt, nu iubim deloc… Sau, iubim prea puțin !
Deci, după simțirea mea, o acțiune iubitoare nu trebuie să aștepte răspuns favorabil din partea celeilalte/celorlalte persoane. Adică: ”voi face cutare lucru doar dacă voi ști sigur că și X ar face la fel pentru mine, altfel sunt un fraier/o fraieră”. Sau, ”voi face acest lucru întrucât X a făcut și el la fel pentru mine. Iubesc pentru că știu sigur că sunt iubit/ă”.

Desigur, în lumea noastră umană e greu să iubim așa… de fapt, e greu să iubim, pur și simplu ! Atunci când, desigur, nu este vorba de simțiri explozive și colorate, care ne crează nouă-înșine o stare de euforie, și pe care oricine le botează cu numele de „iubire”. Acele simțiri nu cer ”demonstrații”, iar când totuși oferă demonstrații, în mod gratuit, este vorba de gesturi mărețe și originale, acele așa-zise „nebunii”; care însă nu aduc nici un folos persoanei iubite. Ci doar ne permit să ne demonstrăm nouă-înșine cât de tare ”iubim” !
Bine, pe de altă parte, chiar și aceste ”nebunii”, întrucât ne permit să ”ieșim din noi-înșine”, sunt preferabile lipsei oricărei acțiuni iubitoare.

Aceste reguli, după cum am spus, nu se aplică doar unui singur tip de iubire. Chiar și iubirea omului pentru Dumnezeu le cunoaște… Desigur, aici lucrurile sunt mai complicate, pentru că oamenii nu pot iubi de la început o Entitate pe care nu o văd, și nu o simt. Doar atunci când încep să Îi simtă prezența, doar atunci încep și ei să Îl iubească. Dar, chiar și aici, există multe hopuri și variații, dureri și dezamăgiri – ca în orice relație de iubire ! Pentru că o relație între două persoane vii – chiar dacă una dintre ele este intangibilă – evoluează, trece prin încercări, se mai și rupe uneori… Totul depinde de percepția noastră asupra Celeilalte iubiri ! Fiindcă o iubire de Dumnezeu călduță, mereu la fel, pentru că așa ni s-a spus nouă – că trebuie să Îl iubim, cred că nu are nici o valoare în ochii Lui.

Undeva în Evanghelii stă scris: ”Noi îl iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit cel dintâi”.Când citim pentru prima oară, par doar vorbe… Dar, după ani și ani de probe, le înțelegem adevărul ! Așa este, pentru că El ne-a iubit cel dintâi, pentru că ne-a iubit imens, până la sacrificiu, din acest motiv nu putem să nu Îl iubim ! Atât suntem noi capabili, ființe limitate ce suntem: să Îl iubim pentru că El ne iubește. Iar dacă se întâmplă să nu mai simțim această iubire, atunci… e ușor de înțeles ce putem simți noi ! Cred că, dacă am ajunge să Îl iubim indiferent de iubirea pe care o simțim, sau nu, din partea Lui, atunci, deja am fi El… sau măcar, am participa la Dumnezeire, după modelul participării la Idealurile lui Platon.
Dar, El știe că nu putem asta dintr-o dată ! Și atunci, ne mai trimite din când în când o Persoană Celestă iubitoare care să se ocupe de noi… să nu ne simțim cu totul lipsiți de iubire ! Pentru că altfel, în mod clar, noțiunile de Iubire și Dumnezeu nu ar mai avea nici o valoare pentru noi.

Poate că textul nu a fost prea clar; poate că unora li se va părea chiar haotic și de puțin folos spiritual ! Dar trebuie să fie și dintre aceia care să înțeleagă câte ceva… dintre aceia care au trecut prin foc și prin apă, după cum spune Psalmistul. Oricum, fiecare este liber să își dea propriile definiții ale acțiunii iubitoare; în fapt, ale practicii iubirii. Poate pentru unii această practică îmbracă și alte aspecte, pe care eu le-am scăpat, sau nu le-am trăit încă. Orice e posibil ! Tocmai de aceea, ar fi frumos să ne spunem părerile, să contribuim fiecare cu câte ceva la înțelegerea acestui fenomen complex, și doar aparent cunoscut, care este iubirea.

”Iubirea ca moartea e de tare” spune Cântarea Cântărilor. Cu asta, sunt de acord ! Dar… să existe oare lucruri mai tari chiar și decât moartea ?

sursa: http://univcrestact.blogspot.ro/

4 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune

Orchestra imaginaţiei

3 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Magia minţii

4 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Matemagica

Scrie un comentariu

Din categoria Filme educaționale

Jucării din gunoaie

2 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Un tânăr chitarist: Usman Riaz

Scrie un comentariu

Din categoria Filme educaționale

Puterea introvertiților

15 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Stări sufletești – 10

,,Stările sufletești creează în noi un ecou al lumii exterioare, care se poate dezvolta la nesfârșit, care ne trage după ea și ne înghite. Fără îndoială că acest fapt ne permite, deseori, să analizăm mai bine această lume exterioară, să o înțelegem, să o resimțim. Aceste îmbogățiri pe care le permit stările noastre sufletești sunt atunci în serviciul capacităților noastre de gândire și de reflecție.

Dar existența acestor stări sufletești ca un ecou permanent la experiențele noastre de viață poate pune niște probleme. De exemplu, dacă ele deformează percepția noastră asupra realității sau o înlocuiesc. Vă amintiți de alegoria peșterii, a lui Platon? În cel mai celebru dialog al său, Republica, filosoful evocă o peșteră subterană unde sunt închiși niște oameni care n-au văzut niciodatălumina zilei, dar care nu percep din realitate decât umbrele proiectate de slaba lumină pe care o primesc pe pereții lumii lor strâmte și limitate. În ciuda certitudinilor lor – ceea ce văd, ei chiar văd și aceasta există; dar nu este toată realitatea lumii – ei trăiesc în eroare și în neîmplinire. Astfel, stările noastre sufletești riscă și ele să ne înșele. Să ne închidă într-o lume virtuală care nu este de fapt decât o îndepărtare de lume, o reconstituire, mai mult sau mai puțin sub controlul nostru, desigur, dar înșelătoare, deformată, amputată.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât stările noastre sufletești se hrănesc din ele însele: tristețea ne sensibilizează față de lucrurile triste, ceea ce ne face să devenim și mai triști. Ele induc, de asemenea, comportamente care merg în același sens: resentimentul provoacă neînțelegeri și conflicte care confirmă și realimentează resentimentul. Încetul cu încetul, stările sufletești dezvoltându-se, ele pot să ne abată de la real și să ne aspire în lumea lor. Atunci, ele ne pot facilita ,,ieșiri din real”, așa cum există ieșiri pe autostradă. Nu este vorba doar despre stările sufletești negative: în euforie, în afară de acest amestec de bucurie și de dilatare a stimei de sine, există și o pierdere periculoasă a contactului cu realitatea.

………………………………………………………………………………………………………

Există, de asemenea, un efect de remanență, despre care am vorbit: stările sufletești durează dincolo de situațiile care le-au justificat sau care le-au declanșat. Cu riscul unei veșnice reveniri a lor căreia ne vom abandona, dacă nu suntem vigilenți: stările noastre sufletești își fac drum în noi, într-un mod foarte concret, activând la nivelul creierului nostru niște ,,căi sinaptice” ale tratării informațiilor, înclinate întotdeauna în aceeași direcție. După o vreme, avem tendința de a ne sprijini în exces pe senzațiile noastre lăuntrice, de a considera stările noastre sufletești drept o informație mereu valabilă: este modelul științific al mood-as-input, în care ceea ce resimțim în mod subiectiv ne servește drept semnal valabil pentru a judeca realitatea și a acționa în consecință. ”

(Christophe André – Stările sufleteşti – Învăţarea seninătăţii)

6 comentarii

Din categoria Psihologie şi pedagogie, Stări sufletești

Modelul din spatele auto-iluziei

5 comentarii

Din categoria Filme educaționale