Înserări (poveste parfumată)

 Înserare – Șt. O. Iosif

S-a înserat. Ușor se-nalță fumul

De prin ogeaguri către bolta vastă,

Domol coboară turma de pe coastă,

Umplând cu larma de talange drumul.

Blând, florile, în liniștea lor castă,

Își dăruiesc văzduhului parfumul,

Și noaptea-și cerne peste toate scrumul…

Ici-colo numai licăre-o fereastă…

Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace…

Luceafărul în alba-i strălucire

Răsare sus… Și-atâta sfântă pace

Domnește-acuma peste-ntreaga fire,

Ca sufletul aripile-și desface

Ca să se piardă în nemărginire…

Înserare de toamnă – Nichita Stănescu

Ziua alunecă, trăgând după ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi împins-o cu mâinile subțiri
pe care le-ai ridicat din îmbrățișarea mea.
Steaua neagră a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat și mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua alunecă spre cenușiu, spre negru,
smulgând frunzele și trăgând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
și-un relief de munți, întors spre noi,
izbucnește deasupra, urcând,
coborând.

Înserare –Iulia Hașdeu

E noapte… doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrînd s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.

Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,

Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori;

Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrîng.
E-atîta vrajă dulce
În adormitul crîng!

Nu-i nici un singur zgomot…
Şi filomela chiar
Tăcut-a prin tufişuri,
Visînd în tainic har.

E ora cînd flăcăul
Aşteaptă-n doru-i sfînt
La poarta mîndrei sale:
Viaţă… sau mormînt.

                          Înserare – Otilia Cazimir

                        Un deal cosit… Şi pe şoseaua prinsă

De coasta lui, un car dispare-n fund.

Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă

Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.

Prin nori, apusu-mprăştie uşor

Un vag reflex rătăcitor…

Şi-ncet,

Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,

Se lasă moi pleoapele-nserării.

Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie.