Parcuri (poveste parfumată)

Nimic nu se potrivea. Își ascultă inima: tăcea. Își consultă programul de judecăți de valoare: părea șters. Pe ce să se bazeze? Își privi interlocutorul cu niște ochi inexpresivi încercând să-i surprindă vreo privire rătăcită. Niciun rezultat. Acesta vorbea privind pe undeva, pe deasupra. Oare vorbea cu ea? Se întoarse și se uită în spate. Acolo era muntele. Hm… Era genul de om care nu te privește în ochi atunci când vorbește cu tine. Nu era un semn prea bun. Poate era timid? Poate comunica doar așa… de complezență? Sau avea un repertoriu de care se plictisise folosindu-l prea des? Își trecu o mână prin păr. Da. Erau ochelarii. Ai ei. Cum să te privească cineva când ai pe nas o pereche de ochelari întunecați? Același sentiment îl avea și ea când întâlnea o persoană care se ascundea în spatele unor lentile.

Se gândi că a făcut o greșeală venind să-l întâlnească. Se simți singură printre copacii înalți, cu tulpini drepte. Băncile erau toate goale, aleile pustii…

***

Reprogramă.

***

Se îndreptă cu pași mici spre locul de întâlnire. El stătea așezat pe o bancă de la  marginea parcului, sub un tei bătrân. Era îmbrăcat elegant, prea elegant pentru o întâlnire în parc… Când o zări, se ridică și îi sărută mâna. O privea… ca pe un obiect, cu un zâmbet în colțul gurii. Își dăduse părul cu gel și mirosea a parfum tare. Hmmm… îi plăcea să iasă în evidență… de prost gust. Îl privi rece, după ce își scosese ochelarii. Cine nu ar fi fost intimidat de o asemenea privire?

El se bâlbâi tot timpul, încurajat de aprobările ei…  superioare. A respirat ușurat când întâlnirea a luat sfârșit. Tensiunea creată fusese copleșitoare.

Ea se simți iarăși singură, printre copacii care răspândeau arome amețitoare… Băncile erau goale, aleile pustii…

***

Refăcu programul.

***

Mersese mult în interiorul parcului, până aproape de lac. Câteva sălcii întregeau priveliștea într-o atmosferă de liniște și pace. Valuri ușoare se izbeau de mal și apa era curată, dând impresia de răcoare. Sub sălcii erau bănci.

Se așeză pe o bancă, așteptând. Poate nu va mai veni. Nici nu i-ar fi părut rău. Era frumos și așa în mijlocul parcului cu lac, departe de larma sufletelor. Dar auzi pași în spate. Se întoarse. Se izbi de o privire pătrunzătoare, care, aproape că o făcu să-și lase ochii în jos. Niciun alt amănunt n-o mai interesa. Îl privi și ea, uitând să mai facă o analiză rece a situației.

Firesc, se așeză pe bancă lângă ea, începând să discute ca și cum s-ar fi cunoscut dintotdeauna.

Băncile nu mai erau goale, aleile se animaseră brusc și se făcuse cald…

 

Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie. Tema a fost propusă de  Samewhiteblue.

 

27 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

27 de răspunsuri la „Parcuri (poveste parfumată)

  1. Mirela Pete

    Povestea ta e simplă și complicată, firească și ciudată, cu plecări și reveniri, ca…ei da, ca iubirea însăși. Și dacă scena e un parc cu lac și sălcii , atunci …love is in the air. Mi-a plăcut!

    Apreciază

  2. De fapt, sunt trei povești, trăite de aceeași persoană. 🙂
    Mă bucur!

    Apreciază

  3. exista un timp pentru orice,exista un loc pentru oricine…cei doi au gasit locul potrivit si timpul potrivit…
    mi-a placut melodia care sustine discret povestea scrisa te tine 🙂

    Apreciază

  4. O poveste foarte frumoasa unde ai impresia ca se joaca de-a fata-ascunselea. Iar parcul este perfect! Salcia si lacul nu puteau sa lipseasca!
    Melodia propusa întregeste povestea….
    Seara faina!

    Apreciază

  5. Florina R.

    Ce minunat ar fi să putem ”reprograma” și noi momentele care nu au ieșit bine din viața noastră ! Fiecare dintre noi are, cred, asemenea momente pe care ar vrea să le ”dea înapoi” și apoi să le ”dea pe replay”, dar altfel !
    Ehei, dacă soarta noastră ar îngădui asemenea reprogramări, cred că, până la urmă, am reuși să trăim niște vieți (aproape) perfecte ! 😉 Cel puțin, din punctul nostru de vedere…. Ce ar spune Divinitatea, e cu totul altceva !

    Foarte frumoasă idee a povestirii, și bine prinsă ! Și, mă bucur că finalul e pozitiv; macar așa, prin gândirea noastră, să creem ceva pozitiv și în viață… atât cât se poate !

    Apreciază

  6. Invatam din greseli…
    Se pare ca erau (si) trei parcuri diferite.

    Apreciază

  7. Pingback: Parfumul parcului « gandvis

  8. Mi-a placut mult de tot!

    Apreciază

  9. mult mister, o mica romanta si parfumul unui parc (sau 3) cu tei si salcii, o poveste care te captiveaza din primele rânduri, ca un roman politist. Mi-a placut povestea ta! 🙂
    PS: in „povestea” mea este vorba despre 5 parcuri diferite si 5 parfumuri ce poarta numele acestor parcuri 😉

    Apreciază

  10. Lili draga…care dintre cele 3 s-a intimplat pina la urma? Ne tii in suspans. :)) Dar, vreau sa merg pe ultima varianta pentru ca vreau sa fie ca-n telenovele si sa fie „de bine’… Mi-a placut paralela facuta intre cele 3 situatii absolut posibile in viata, mi-a placut alternativa lasata la alegerea cititorului.

    Apreciază

  11. elly weiss

    O poveste tripla 🙂 Care mi-a placut foarte mult. Si ca idee. Foarte originala 🙂
    Trei parcuri, trei „el”, o singura „ea”… uneori e nevoie si de mai multe, mai multi… Important e sa se termine ca-n ultima versiune 🙂
    O saptamana frumoasa sa ai!

    Apreciază

  12. Excelenta povestea unei vieti… Mereu reprogramam… si, in final, iese… aproape cum vrem; cel putin pentru un timp asa pare, asa este….

    Melodia ma… distrage de la randurile scrise si ma conduce lin – sau poate nu! – pe alei visate sau poate parcurse candva… Cine mai stie?!

    Apreciază

  13. Toţi ar trebui să ne consultăm mai des programul de judecăţi de valoare şi să facem alegerile potrivite! Mi-a plăcut mult ideea abordată de tine, o poveste de iubire, trăită de aceeaşi persoană, probabil în universuri paralele sau în urma unor reprogramări (ce bine ar fi să fie posibil aşa ceva) şi finalul care umple aleile goale. „Era frumos și așa în mijlocul parcului cu lac, departe de larma sufletelor.”
    Minunat! Mulţumesc, Lili dragă!
    Numai bine! 🙂

    Apreciază

  14. E un parc foarte mare sau poate ca e vorba despre mai multe parcuri.Sper ca acel parc inca e plin de viata, de oameni indragostiti.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s