Elizabeth Gilbert despre cultivarea creativitatii

42 comentarii

28/01/2013 · 20:53

42 de răspunsuri la „Elizabeth Gilbert despre cultivarea creativitatii

  1. Naspeta asta nu e aia care a scris Eat,Pray, Love? Tocmai a scris Tinicheaua un articolas despre „cartea” asta. Si eu am mentionat in trecut. E o otrava letala pentru mintea slaba a femeii. No joke. Daca vreti sa va infectati cititi cartea sau uitati-va la film. Eu m-am uitat si de atunci tot mai am probleme la ficat si alte organe digestive. Puke!

    Apreciază

    • Nașpeta asta care nu arată rău la vârsta ei a scris cartea aceea, pe care nu am citit-o, că nu vreau să aud de mâncare…
      În videoclip e vorba de altceva… ceva care se poate spune în mult mai puține cuvinte.
      Te compătimesc pentru probleme tale… digestive. Cumva, ai nevoie de un mai bun management al emoțiilor?

      Apreciază

      • Nu arata rau daca avea 80 de ani. Dar are 43. Arata absolut odios. Iar pe dinauntru e si mai odioasa. Stii ca ne mai tachinam cu una si alta si e ok dar individa asta chiar e un cancer. Sper ca nu te inspiri din ea.

        Apreciază

  2. Geanina

    Imi plac la nebunie multe dintre filmuletele pe care le postezi aici si simt nevoia sa iti multumesc. Cu eforturi minime, imi reactualizez si uneori aflu informatii care uneori au impact intelectual iar alteori au impact emotional asupra mea.
    Cartea e mult mai buna decat filmul, transmite emotia, conflictul interior urmat de usurarea emotionala si armonia interioara, impacarea cu sine, mult mai bine. Cred ca e usor de citit dar mesajul e greu. Iar ce spune fiinta asta aici, chiar asa e. Intelegand asta, ne este mult mai usor dupa aceea sa fim noi insine in orice forma ne cere prezentul.
    O zi frumoasa, sa ai!

    Apreciază

    • Poate voi citi cartea…
      Ideea e ca, orice îndoieli am avea în ceea ce privește munca noastră, să o facem mai departe, fără a ne mai gândi la succes.
      Mă bucur că-ți plac filmele! 🙂
      Mulțumesc, și tu la fel!

      Apreciază

  3. childagain

    Cartea este chiar bună; poate nu neapărat la nivel literar, dar prin mesajul ce îl transmite ! Ea descrie drumul spiritual simplu, și deseori lipsit de strălucire – dar în care ne putem regăsi cu toții – al unei femei, care nu urmase înainte nici o disciplină spirituală. Viața i-a fost primul învățător – de fapt, întâmplările dureroase ale ei; și abia apoi a urmat adevăratul drum spiritual conștientizat. Oricum, cartea reflectă ideea că a avea o cale spirituală nu e ceva extraordinar, ba chiar, că toți trebuie să avem una, chiar dacă nu spectaculoasă. Și chiar evenimentele cele mai dureroase ale vieții ne pot îndrepta pe această cale.

    Iar învățăturile trase de ea, și care apar din loc în loc, sunt chiar frumoase și utile ! De fapt, cartea reflectă o cale spirituală a unui om contemporan – ceea ce ne interesează pe toți. Nu suntem sfinți, nu toți suntem capabili de mari asceze, dar un efort spre conștientizarea scopului nostru trebuie să facem cu toții.

    Mulțumim că ne-ai adus-o drept oaspete pe Elisabeth Glibert ! Și… chiar merită să citești cartea !

    P.S. Eu nu sunt adepta budismului sau a yogăi, dar dacă aceste căi funcționează pentru unii, dacă le aduc liniștea și claritatea, atunci, ce drept aș avea să îi judec ? Apropos de Elisabeth Gilbert…

    Apreciază

    • Yoga e foarte controversată d.p.d.v. al ortodoxiei și se pare că nu degeaba. Dar eu cred că nu yoga e de vină ci ceea ce se face cu cele învățate. Adică, nu calea ci călătorul alege…

      Apreciază

      • childagain

        Știu că yoga e controversată,Lili, și tocmai de aceea spun că nu judec. Totuși, dacă ar fi fost o cale chiar atât de cumplită, și care duce direct la Celălalt, cum de atâtea popoare asiatice o practică de mii de ani, și totuși au și ei sfinții lor? Nu chiar ca acei creștini, dar sunt tot spirite luminate, care au ales compasiunea și nonviolența. Desigur, dacă se depășesc stadiile începătaore, care fac bine mai mult sănătătții, prin echilibrare energetică, încep marile ispite. Ispita dezvoltării puterilor în dauna sufletului, mai ales ! Și ispita trufiei,,, Eu am simțit asta din partea multor yoghini, Totuși, după cum bine ai spus, contează ce faci cu ceea ce ai învățat !Și, contează și în ce scop înveți. Dacă înveți pentru a deveni mai bun, pentru a te desăvârși, și a-i ajuta și pe alții, sau doar pentru a ajunge nu știu ce maestru cu puteri deosebite.

        Eu nu am practicat niciodată yoga (spun asta,ca să se înțeleagă că nu am o preferință pentru această metodă), dar am înțeles principiul ei, care e același și în Reiki, și în toate tehnicile energetice. Primele stadii sunt benefice, apoi.,.. probabil, mai bine te oprești ! Dar desigur, marii lor învățători nu s-au oprit, dar ei au știut cum să continue. Cred oricum că ei o practică altfel, nu ca la noi. Mai mult accent pe înțelepciune, și instruirea lăuntrică. La ei, un ucenic adevărat începe prin a practica cele mai de jos munci în slujba maestrului, și asta timp de câțiva ani, pentru a-și învinge eul. La noi, ar fi echivalent cu dobândirea smereniei… Abia apoi începe el să învețe tehnici yoga.

        Ei, uite că m-am lungit, dar e o temă foarte interesantă ! (Ai tu talentul de a propune astfel de teme ! 😉 ) Și, cred că mulți sunt confuzi în privința ei.

        Și da, cred și eu că fiecărui om i se potrivește cel mai bine o anume cale, și va fi îndrumat treptat spre ea.

        Apreciază

        • Acum douăzeci și ceva de ani citeam cărți despre yoghini (altele nu aveam) și m-a derajat faptul că unul din marii lor maeștrii putea să simtă dispreț față de cineva. În concepția mea de atunci, asta nu poate fi admis. Acum…
          Se spune că dacă începi să o practici, nu prea mai ai voie să te oprești, căci riști să fii preluat de ,,forțe” negative.
          Ortodocșii susțin că nu există Karma și reîncarnare, că acestea sunt minciunile pe care le promovează Yoga. În rest… cine știe?

          Apreciază

      • Nu stiu cum e yoga si ortodoxia, dar oare cum e divortul si ortodoxia? Ce spune ortodoxia despre divort?

        Apreciază

    • Childagain, esti maritata?

      Apreciază

      • Papi, nu fi obraznic! Vezi că azi am avut ședință cu părinții! 😉

        Apreciază

        • Nu sunt obraznic. Daca childagain este asa de documentata sa faca singura o recenzie la un film/o carte este suficient de isteata sa raspunda singura la intrebari. Deci childagain, esti maritata?

          Apreciază

          • childagain

            Scuze pentru întârziere, domnul meu atât de curios ! Dar eu am și alte lucruri de făcut, de obicei, decât să stau lipită de internet. 🙂
            Acum, nu că ar fi treaba d-tale (sau d-voastră, ca să fim mai protocolari:) ) dar răspund pentru că nu am nimic de ascuns. În momentul de față nu sunt măritată (Slavă-Domnului 🙂 ), Dar am fost… Și a contat pentru mine. Și am lucruri foarte valoroase care mi-au rămas din acea căsnicie.

            Apropos de discuția despre divorț: da, ortodoxia l-a aprobat, în fine, și nu doar de complezență. Poate că a înțeles că, există situații când nu poți să blochezi alături doi oameni care au drumuri diferite. Eu am discutat cu un preot extraordinar înainte de a face pasul, și el… m-a aprobat ! Și asta nu înseamnă că aveam o căsnicie nefericită. Fostul meu soț meu este un om extraordinar, doar că… trăgeam atelajul în direcții diferite, dacă poți să înțelegi asta !

            Am explicat asta pe larg, nu doar pentru d-ta, ci și pentru toți cei care au nelămuriri în privința vieții sau concepțiilor mele. Îmi dau seama că, dacă scrii într-un loc public, și abordezi subiecte grele, nu rețete culinare sau ultima modă, e firesc ca oamenii să fie curioși.

            Lili, mulțumesc de susținere, ești tare drăguță, ca de obicei ! Dar eu nu mă tem să răspund la întrebări.

            Numai bine tuturor !

            Apreciază

  4. eu te voi contrazice puţin în privinţa ultimei afirmaţii pe care ai făcut-o la comentariul anterior. sunt cazuri când nu călătorul îşi alege calea, este pur şi simplu făcut pentru o anume cale. cel puţin vreau să cred că aşa e, şi mă refer la oamenii ce fac din vocaţie ceea ce fac, nu pentru renume, bani sau altele de aceeaşi natură.

    Apreciază

    • Da, corect din acest punct de vedere. Totuși, de obicei apar mai multe căi și poate că una dintre ele ni se potrivește mai mult. Eu mă gândeam la ceea ce faci cu cele învățate… pe cale. Tocmai asta: scopul să fie pozitiv, pentru oameni și să nu scuze mijloacele.

      Apreciază

  5. Hai sa fac eu o mica recenzie cu dedicatie pentru childagain. Asa din cate imi aduc aminte, aici la Lili pe blog se pune accent pe:dragoste, iubire, sinceritate, loialitate, casatorie, copii, bunatate sufleteasca, frumusete interioara. Am pierdut ceva?

    Ok. Hai vedem pe ce pune accent Eat,Pray,Love.

    O muierusca plictisita de o viata indestulatoare decide sa divorteze pe barbatul care incerca sa o pupe in cur la orice miscare. Muierusca primeste ceva bani de la un publisher (plus bani gramada in urma divortului de la fraierul de barbat avea o pozitie sociala bunicica). Muierusca fie ca e stearpa fie ca nu a dorit sa-si strice ea corpul (oricum dizgratios) ca sa faca copii (Atunci de ce s-a maritat? Ca sa ia bani la divort?).
    Si libera de piatra aia care-i era legata de picior (numita si prostul de sot loial si iubitor) inceapa nebuna nefecundata sa dea iama ca o iapa in caduri prin tot felul de tari, barbati, religii, iar barbati, culturi, tot felul de bucatarii diverse si iarasi tot felul de barbati pana nu mai stie cum o cheama. Acu sincer, ce barbat cu un minim de respect de sine a putut atinge monstruozitatea asta aproape menopauzala? Pe toata durata “aventurii” femeia nu are nici cel mai mic regret si remuscare pentru ce a provocat sotului (cum ramane cu “pana moartea ne desparte”?). Pe toata durata “aventurii” eroina da dovada de un egoism atroce, incercand sa faca sis a desfaca prin vietele celor cu care intra in contact, ca sa-si demonstreze ei insasi ce FEMEIE DE CALITATE este ea.

    Si acuma iarasi intreb, cum interpreteaza audienta lui Lili astfel de acte? Audienta care cum aminteam mai sus apreciaza dragostea, iubirea, sinceritatea, loialitatea, casatoria, copiii, bunatatea sufleteasca, frumusetea interioara. Ca eu nu vad astfel de trasaturi la naspeta asta.

    Eu nu propavaduiesc acte caritabile. Eu nu fac pe moralistul. Scopul meu e sa incerc sa ma culc cu gagici, cat mai bunoace, cat mai tinere, cat mai multe, si cu investitii cat mai mici. Dar toti care sunt (sau fac pe moralistii) cum pot aprecia o astfel de carte/film?

    Apreciază

    • Știi, de câte ori am judecat pe cineva pentru ceva, mi s-a întâmplat să fac chiar eu aceeași greșeală… Așa că, încerc să mă abțin de la asta. Lucrurile par altfel privite din interiorul celui judecat. Poate că și acestuia îi pare rău pentru ce face, dar are alte motive…

      Apreciază

  6. childagain

    Mulțumesc pentru recenzie, d-le Papillon ! Apreciez oricum efortul. Asta e părerea d-tale, nu are rost să te contrariez.
    Un singur lucru ai scăpat din vedere: femeia asta a suferit. S-a despărțit pentru că suferea, pentru că nu se simțea împlinită. Indiferent de motive, nu era împăcată, nu se simțea bine cu viața ei, așa cum era. Crezi că, dacă ar fi rămas cu el, asta i-ar fi adus lui o mai mare fericire ? Uneori, e o dovadă de respect pentru celălalt să îl eliberezi, ca să își poată afla fericrea așa cum o dorește el, și pe care tu nu i-o poți oferi,
    Eu cred că Dumnezeu înțelege lucrurile astea mai bine decât oamenii.

    Oricum, nu te învinuiesc dacă simți așa – cred că asta e rezultatul experiențelor d-tale de viață. Și care te-au adus în punctul de a trăi așa cum o faci acum. Pentru că, probabil, nu ai înțeles sensul celor ce ți s-au întâmplat.

    Dar, nu are rost să discutăm mai mult !
    Mulțumesc pentru interesul acordat cărții, fie și din punctul d-tale de vedere !

    Apreciază

    • În interior, Papillon e cu totul altfel… Dar bravează. 😀

      Apreciază

      • Lili, cum e Papillon, de fapt ?
        Si ce te face sa crezi ca braveaza ?

        Apreciază

        • Citește-i blogul, de la începuturi. Dincolo de cuvinte. Aaaa… și alte comentarii.
          Scuze, Papi! 😀

          Apreciază

          • Nu. As fi vrut sa stiu de la tine toate astea.
            Sau de la el.

            P.S. Am citit. De fapt, cat am citit, mi-e de-ajuns. Si cred c-am inteles.

            Apreciază

            • Tu știi că eu nu pot să… deconspir. 🙂

              Apreciază

            • Sper că nu ai înțeles altceva, Doamne-ferește!

              Apreciază

              • Nu. Lili 🙂 , nimeni n-ar putea sa inteleaga altceva 🙂 Esti limpede si clara si deschisa ca un nufar

                Apreciază

                • 😀
                  O fi, dar mă rușinez! 🙂

                  Apreciază

                  • Oh, ce imi place cand ma barfiti. Any publicity is good publicity. Go on please. 🙂
                    Anastasia, ti-a spus Lili ca imi era dor de tine?

                    Apreciază

                    • Da, mi-a spus. Dar ti se pare.

                      Stii tu ce e dorul, Papillon Le Brave ?

                      Apreciază

                    • Dorul e o reactie a creierului pe baza unor stimuli anteriori placuti care face subiectul sa repete actiunea.

                      Apreciază

                    • Dorul e mult mai mult de atât!… De aia nu se traduce în alte limbi. E un cuvânt specific românesc, ca și ,,doină”. Dorul înseamnă durere și iubire în același timp.

                      Apreciază

                    • Da. Dor, doina, manele. Specific romanesc. Ce frumos!

                      Apreciază

                    • Manele – nu! nimic românesc. Și astea nu înseamnă durere și iubire, ci văicăreală, fandoseală, prosteală etc.
                      Candelă, da.

                      Apreciază

                    • De fapt, Paradis, trebuia sa fiu foarte sincera (cand te-am intrebat : „Stii tu ce e dorul, Papillon Le Brave ? ” ) si-ar fi fost cinstit sa formulez aici, atunci, primul gand care mi-a trecut, de fapt, prin minte. Si suna asa :
                      ” Da, mi-a spus. Dar ti se pare. Tu nu (mai) stii cum e sa-ti fie dor, tu nu stii ce-i dorul, Papillon..De fapt, l-ai aruncat intr-un sipet (fara macar sa-l „impachetezi” frumos, cu grija..), i-ai pus lacat, ai aruncat si sipetul si cheia, in „ocean”, ca nu cumva sa-ti mai dea tarcoale vreodata sau sa-l gasesti. Si ii (iti) refuzi orice sansa sa va mai intalniti . Tu, dorul si iubirea.”
                      Numai ca, asa, ca prim gand al meu, ar fi sunat ca o certitudine. Si mi-am zis apoi ca nu-i corect, nu vreau sa-ti pun o eticheta, poate ma insel, mi-am zis c-ar trebui sa poti alege sa fii sincer sau nu.. sa poti raspunde intr-un fel ..personal, intr-un fel care sa-ti poarte amprenta, marca. Cumva ca pe-un parfum ce nu-l porti, ci ..il traiesti, il faci sa „traiasca” , prin tine, pentru ca-l porti TU. Ori, raspunsul tau m-a surprins :(, ai dat o definitie, banala, nimic autentic . Nu poarta marca ta, „marca Papillon Paradis”. Desi ai inteles sensul intrebarii mele..

                      Mi-am amintit azi ceva 🙂 Ai ramas dator, Paradis : premiile pentru locurile 1,2,3 si mentiuni, la topul tau, al nickurilor , din postul oferit tie de Lili, „doriti clasificari ? ” 😉
                      Si mai am cateva intrebari : din poza ta (postata pe blogul tau), nesperata sansa 🙂 de a-ti admira pantalonii, pantofii, cureaua, camasa, pandantivul, si ..tot ce se mai intrezareste acolo :), as zice ca se simte pan-aici un parfum . Nu cred ca stiu sa-l definesc, ma indoiesc ca m-as opri doar la unul. Care-i acela, Paradis ? Parfumul de-atunci. Sau cel de -acum. De azi dimineata. Sau de maine.
                      Si care-i parfumul de femeie care se potriveste cu parfumul tau, Papillon ?
                      Si, stiu ce nu-ti place. Nu stiu insa, care-i „portretul” de femeie care se potriveste cu „portretul” tau, cel real (acela pe care-l stii doar tu, sau doar femeia care te-a iubit..), Papillon ?
                      Si, desi mi se pare incredibil (nu se potriveste cu tine..), de ce te-ai reintors, totusi, aici, in Romania ?
                      Ai momente (zile chiar ?!? ) in care iti permiti sa traiesti atat de aproape de tine insuti, incat sa poti lasa, macar pe cineva anume, sa se apropie de tine ? Pentru ca, de fapt, prin tot ce spui, asta-ti doresti..si nu poti, nu vrei s-o faci (de ce?!? ). Si daca ma insel, nicidecum n-o sa recunosc 🙂 ; iar tu, dac-am dreptate, nici atat :)) .

                      P.S. Ar trebui sa poti raspunde la intrebari. Cu sinceritate. Cei cu adevarat puternici, pot da un astfel de interviu 😉

                      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s