Arhive lunare: februarie 2013

Pod de lumină

Traducere Bridge Of Light- Pink.    Preluat de la: http://treziredivina.wordpress.com/2013/02/28/numai-iubirea-poate-sa-construiasca-un-pod-de-lumina/

Podul de lumină

Când crezi că speranța
S-a pierdut
Și nu-ți rămâne decât
Să te dai bătut,
Când melancolia se transformă în durere,
Încrederea s-a pierdut,
Atunci mi se pare că nu, nu o să mă mai pot
întoarce vreodată din locul acesta.

Uneori nu există o explicație evidentă,
De ce cele mai sfinte stele pot simți pulsațiile cele mai puternice

Asta se întamplă atunci când poți să construiești un pod de lumină,
Asta face ca răul să se transforme în bine,
Asta se întâmplă când nu poți să abandonezi lupta.

Asta se întâmplă când iubirea face din noapte zi,
Asta se întâmplă când singurătatea dispare.
De aceea, trebuie să fii puternic diseară,
numai iubirea poate să construiască un pod de lumină

Când picioarele îți sunt de piatră
Și ești convins că ești singur-cuc
Privește stelele în loc de întuneric.
Ai să vezi că inima ta strălucește ca soarele.

Să nu lăsăm mânia să ne piardă
Și dorința de a fi corect costă mult prea mult.

Asta se întâmplă atunci când poți să construiești un pod de lumină,
Asta face ca răul să se transforme în bine,
Asta se întâmplă când nu poți să abandonezi lupta,

Asta se întâmplă când iubirea face din noapte zi,
Asta se întâmplă când singurătatea dispare,
de aceea trebuie să fii puternic diseară,
numai iubirea poate să construiască un pod de lumină.

Respiră adânc, cu toată ființa,
Dar nu uita să lași dragostea să se întoarcă.

Asta se întâmplă atunci când poți să construiești un pod de lumină,
Asta face ca răul să se transforme în bine,
Asta se întâmplă când nu poți să abandonezi lupta.

Asta se întâmplă când iubirea face din noapte zi,
Asta se întâmplă când singurătatea dispare,
de aceea trebuie să fii puternic diseară,
numai iubirea poate să construiască un pod de lumină.
Numai iubirea poate să construiască un pod de lumină…

12 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Filme educaționale

Doi ani de poveste parfumată – dedicație

Camille Saint-Saëns

Mon Coeur S’ouvre À Ta Voix

Mon cœur s’ouvre à ta voix comme s’ouvrent les fleurs
Aux baisers de l’aurore!
Mais, ô mon bien-aimé, pour mieux sécher mes pleurs,
Que ta voix parle encore!
Dis-moi qu’à Dalila tu reviens pour jamais!
Redis à ma tendresse
Les serments d’autrefois, ces serments que j’aimais!

Ah! réponds à ma tendresse!

Verse-moi, verse-moi l’ivresse!

Ainsi qu’on voit des blés les épis onduler

Sous la brise légère,

Ainsi frémit mon cœur, prêt à se consoler
À ta voix qui m’est chère!
La flèche est moins rapide à porter le trépas,
Que ne l’est ton amante à voler dans tes bras!
Ah! réponds à ma tendresse!
Verse-moi, verse-moi l’ivresse!

Inițiatoarea poveștii: Mirela Pete

Clubul  Poveștii:  AncaCarmen,Diana Elly,Gabi,Gând VisIrealia,KarmapoliceLiliMalaMellyMinnie,Nina,Ochii VerziPandhora,Silving,SaraSimonaRoxana SamewhiteblueVienelaDaurelVania


15 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Copacul (În deșert – poveste parfumată)

Repostare

Se opinti din greu să urce panta abruptă ce-i apăruse în cale. Oboseala o ajunsese de multă vreme, dar foamea era mai puternică.

Cu câtva timp în urmă, pe undele unei uşoare brize simţise mirosul Lui. Şi plecase în linişte, fără să comunice nimic. S-ar fi creat o vânzoleală de nedescris la auzul informaţiei că mai există Unul. Noroc că undele vântului nu ajunseseră şi la ceilalţi; îşi schimbaseră traiectoria la timp, iar înfometaţii o luaseră în altă direcţie, umblând haotic în căutarea hranei.

Se afla pe o colină stâncoasă care încă stătea în picioare.

Aerul era greu respirabil. Oxigenul se redusese până la limita de jos. Pielea oamenilor se întărise, se asprise şi începea să devină ca o crustă. Cei puţini care mai erau, deveniseră lenţi în mişcări, mai mult se târau decât mergeau, ca să-şi adapteze cât mai bine ritmul respiraţiei la condiţiile de secetă şi arşiţă. Mai erau puţine plante. Copacii fuseseră cel mai grav afectaţi. Acolo nu mai rămăsese niciunul. Sau, cel puţin, aşa credeau. Până când îl simţise ea.

În zona locuită de ei, erau multe stânci. Se urcau, uneori, pe cea mai înaltă, ca să vadă în depărtare. Şi vedeau deşert şi stânci.

Peştera în care îşi găsiseră adăpost avea un mic izvor de apă, un firicel, care le satisfăcea nevoile cu greutate. Dar erau mulţumiţi pentru asta.

Ceilalţi plecaseră să mai caute ceva rădăcini, sau plante comestibile. Fiindcă se hrăneau doar cu asta, plantele se împuţinaseră, nu mai aveau timp să se înmulţească şi nici condiţii. Animalele se ascundeau sau dispăruseră. Insecte nu mai erau de mult timp. Oamenii se adaptaseră cel mai bine, atâţia câţi mai rămăseseră.

Continuă să adulmece. Mirosul Lui era foarte vag, se putea confunda cu celelalte din aer. Nu că ar mai fi fost prea multe. Semenii ei se îndepărtaseră destul de mult. Nu-i mai vedea.

Ajunse în vârful colinei. Îşi puse mâna la ochi şi privi în zare. Nicio mişcare. Doar gri: nisip şi stânci. Aproape că nu credea să-l mai găsească. Dar se baza pe simţurile sale care n-o înşelau. Continuă să meargă. Coborî colina. Urma o zonă întinsă, aridă. Nişte mărăcini erau răsfiraţi la câteva sute de metri. O luă într-acolo. O dureau picioarele, dar avea antrenament. Se obişnuise să nu mai ia în seamă durerea. Putea să meargă oricât, cu condiţia să fi mâncat nişte rădăcini înainte.

Descoperiseră, în timp, tot felul de soiuri de rădăcini comestibile, care îi ajutau să supravieţuiască. Până să le deosebească între ele, dăduseră şi peste unele care le provocau greţuri, însă au învăţat cum să le pregătească. Dar şi astea deveneau din ce în ce mai rare.

Se apropie de mărăcini. Ştia cum să-i aleagă. Degetele se fereau cu rapiditate de spini. Pe aceştia îi adună într-un săculeţ mai mic, special. Planta o depozită în alt săculeţ, pe care îl purta cu sine totdeauna. Spera ca floarea să mai aibă seminţe, pe care le-ar fi putut pune în pământ, în apropierea peşterii, unde avea posibilitatea să le ude. Chiar şi mărăcini, ce mai conta? Erau buni şi aceştia. După ce termină de strâns totul, porni din nou la drum. Se îndepărtase destul de mult. Trebuia să se fi îndepărtat destul, dacă nu i-au dat de urmă până în acel moment. Cunoşteau cu toţii împrejurimile, pe o rază de câteva sute de kilometri. Nu puteau călători prea multe zile din cauza arşiţei. Şi se înapoiau înainte de a descoperi prea multe lucruri noi. Odată , un băiat mai rezistent lipsise vreo patru zile, dar a fost nevoie de ajutor ca să-l aducă înapoi. Altădată, doi tineri plecaseră şi nu se mai întorseseră. Nu ştia nimeni ce s-a întâmplat cu ei.

Rar, veneau imagini ale unor triburi, ca nişte holograme. Nu ştiau cine le produce şi le trimite la ei. Însă, într-una din imagini apăruse la un moment dat o pădure. Fusese zarvă mare. Mulţi voiau să plece în căutarea ei. Dar şi-au dat seama că nu puteau ajunge prea departe şi au renunţat. Trăiau cu convingerea că, la un vânt mai puternic, nişte seminţe ar fi putut ajunge şi acolo şi, dacă le descopereau la timp ca să le ude, s-ar fi putut prinde. Sperau asta de câţiva ani. Deocamdată, degeaba. Doar să se întâmple cât mai aveau izvorul, să nu sece şi acesta!

Toate aceste gânduri îi treceau prin minte pe măsură ce înainta. Mersese trei zile, deja. Mai avea bucăţi de la mărăcinele găsit. Mai rezista o vreme, dar trebuia să-şi facă rost de hrană pentru a se putea întoarce. Se afla la o distanţă care nu-i mai oferea siguranţă, aşa că nu avea decât să înainteze. Noaptea găsea câte o stâncă pe care se aşeza ca să se odihnească. Nu avea de ce să-i fie teamă. Nu erau nici măcar furtuni de nisip. Nu se explica acest lucru, dar, după cum se pare, era un dezavantaj.

Era a treia noapte. Nu zărea nicio stâncă pentru a se opri. Se gândi să-şi facă un culcuş în nisip, dar era cam periculos, se putea trezi sub… nisip. Aşa că merse mai departe. Pământul nu mai avea ca satelit Luna. Noaptea luminau doar stelele. Fiind senin, lumina lor era acceptabilă. Îşi vedea propriile picioare. Era mai greu cu direcţia de mers. Dar se uită după Luceafăr şi se mai ghidă câtva timp. În sfârşit, găsi o stâncă. Se culcă repede  pentru a mai prinde câteva ore de somn.

O treziră şoapte. Nişte foşnete ca nişte şoapte. Nu se dumerea ce este. Imaginile străine nu apăreau decât ziua. Ascultă cu atenţie: erau într-adevăr foşnete, pe care nu le mai auzise vreodată. După câteva minute încetară. Buimacă, se culcă la loc. Şi atunci visă: îl visă pe El.

După următorul masiv stâncos, într-o fostă depresiune, la capătul acesteia, stătea un Copac bătrân, cu multe noduri, însă drept şi puternic. Avea coaja groasă şi crăpată, multe crengi uscate şi părea că scârţâie din toate încheieturile. La o adiere de vânt dădea impresia că s-ar putea prăbuşi. Spre vârf mai avea câteva frunze de culoare verde şi mai multe galbene. Ele foşneau:

–         Vino mai repede!…

Se trezi cu senzaţia că fusese real. Se pregăti de drum. O chema. Ştia că e real. Nu mai avea nevoie de stele. Simţea drumul, simţea Calea. Merse toată noaptea. Spre ziuă mai făcu un popas, ca să mănânce nişte bucăţele de mărăcine. Nu stătu prea mult şi porni. Merse toată ziua. Nu mai simţea nimic, nici durere, nici foame. Doar voinţa de a ajunge. Mai dură o noapte şi o zi. Aproape că nu se mai odihni.

Era seară când îl văzu. Se miră cum de nu-l mai găsise nimeni până atunci, când o frunză galbenă o atinse pe mână. Simţi o furnicătură şi se scutură. Se apropie cu paşi mici, şovăitori. Îi simţi prezenţa impunătoare şi călduroasă, în acelaşi timp. Întinse mâna spre trunchiul gros. Coaja era aspră şi mirosea plăcut. Îl luă în braţe, fericită. În sfârşit… prezenţa Vieţii îi inundă sufletul.

O creangă verde, pe care n-o văzuse, se aplecă şi-i mângâie părul încâlcit. Frunzele şoptiră iar şi un zgomot puternic o trezi din visare. Trunchiul se deschidea cu un geamăt de uriaş. Îşi pierdu cunoştinţa.

***

Când se trezi îşi văzu lăstarii înmuguriţi. Crengile uscate căzuseră pe pământ. Coaja era subţire şi fină. În aer plutea miros de … primăvară.

În curând, vor veni şi ceilalţi.

Povestea a început la Mirela, unde vă puteţi înscrie. Tema a fost propusă de pandorhaa

Au mai scris:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

37 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Duzina de cuvinte – Evadarea

Au mai evadat în tabelul lui psi:

1. tibi 2. anacondele
3. La Fee 4. cita
5. cita 6. incognito
7. Dictatura Justitiei 8. Scorpio
9. dor 10. Evadarea
11. tibidoi 12. mitzaa

Se gândise mult la asta. Foarte mult. Își concentrase toate gândurile într-o singură direcție: cum să facă să scape, să iasă din… problemă. Un timp îndelungat nu întrezărise nicio formă de realizare, dar studiase în amănunt toate variantele pe care le putea vedea. La un moment dat, începuse chiar să nu mai creadă că ar putea reuși vreodată.

Dar într-o seară de primăvară, pe când înfloriseră cele patru rânduri cu câte șapte vișini și cele nouă rânduri cu câte patru meri,  fetița din problemă își scoase boneta albă și, nepăsătoare, o aruncă pe jos scuturându-și părul lung și ondulat. Măsură cu privirea distanța dintre rândurile de pomi și constată că era egală pentru fiecare două rânduri alăturate… Hmmm… începea să se întrevadă o portiță de salvare…

Dincolo de livadă, pe deal, ciripeau păsări cu felurite glasuri vesele. Freamătul pădurii  era plin de o taină neștiută până atunci. Adieri călduțe ale vântului îi atingeau cu sfială fața rotundă și inocentă. Un glas șoptit o invita să iasă, să vină la spectacolul Vieții.

Nu mai stătu pe gânduri. Evadarea îi reușea dacă avea curaj s-o pornească pe pantele abrupte ale sfârșitului de iarnă…

*

De acolo, de sus, privi mulțumită cele patru rânduri cu câte șapte vișini și cele nouă rânduri cu câte patru meri. Acum le vedea pe toate în același timp…

Ieșise din problemă!…

Cuvintele din duzină sunt ale lui psi.

Au mai scris duzini de cuvinte…

1. tibi 2. mitzaa
3. carmen pricop 4. tibidoi
5. Vero 6. anacondele
7. Gara pentru doi 8. La Fee
9. Dictatura Justitiei 10. Scorpio
11. dor
13. cita 14. roxana
15. Dia na 16. cammely      

45 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Proză, Psi-luneli

Inel (psi-luneli) – creierul îndrăgostit

Vă puteți înscrie la psi.

Au mai publicat:

1. carmen pricop 2. tibi
3. anacondele – de s?mbata 4. anacondele – de luni
5. roxana 6. cita
7. dor 8. Vero
9. Dictatura Justitiei 10. Scorpio
11. mitzaa 12. La Fee
13. lili3d 14. Some Words
15. cammely

 

23 comentarii

Din categoria Filme educaționale, Psi-luneli

O secundă pe zi

Scrie un comentariu

18/02/2013 · 21:14

Principii de educație

Despre sufletul meu

Uneori, suntem pentru copiii noștri ca stăpânul ce avea un câine – despre cei doi în întâmplarea următoare.
Un macelar vede intrand in magazinul sau un caine cu o bancnota de $10 si un bilet pe care scria: „10 antricoate de miel, va rog”.
Amuzat, ia banii, pune antricoatele intr-o punga in gura cainelui, si inchide repede magazinul. Il urmareste pe caine si vede cum opreste la culoarea verde a semaforului, se asigura in ambele sensuri si traverseaza in statia de autobuz. Cainele verifica lista cu orarul si se aseaza pe banca. Cand autobuzul apare, se uita sa verifice numarul autobuzului, apoi se urca. Macelarul il urmeaza perplex.
Dupa un timp, cainele se aseaza in fata, se pune pe labele din spate si apasa butonul „stop”, iar macelarul il urmeaza afara. Cainele alearga pana in fata unei case si lasa punga la intrare. Se intoarce pe alee, mai face o…

Vezi articolul original 1.089 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Psihologie şi pedagogie, Sfaturi pentru părinţi

Metode și tehnici de învățare prin colaborare (interactive) – Metoda pălăriilor gânditoare

Metoda pălăriilor gânditoare, propusă de Edward de Bono, presupune interpretarea de roluri de către elevi, care își aleg una dintre cele șase pălării de culori diferite, fiecare simbolizând altceva.

Elevii trebuie să cunoască bine semnificația fiecărei culori și să își asume rolul sugerat de aceasta:

  1. pălăria albă este neutră, oferă o privire obiectivă asupra faptelor discutate, limitându-se la a da informații despre subiectul ales; această pălărie semnifică gândirea obiectivă;
  2. pălăria galbenă este cea care oferă o perspectivă pozitivă asupra situației; semnifică gândirea optimistă;
  3. pălăria roșie este cea care oferă o perspectivă emoțională asupra faptelor abordate și semnifică gândirea influențată de afect;
  4. pălăria verde exprimă idei noi și oferă o perspectivă productivă asupra situației; semnifică gândirea creativă;
  5. pălăria albastră este cea care exprimă controlul procesului de gândire și supraveghează bunul mers al lucrurilor; semnifică gândirea speculativă;
  6. pălăria neagră este cea care oferă o perspectivă sumbră, judecând faptele și semnifică gândirea negativistă, critică.

Purtătorii celor șase pălării trebuie să intre perfect în pielea personajelor, să gândească din perspective pălăriei pe care o poartă. Pălăria poate fi purtată individual, dar și colectiv.

Funcționare:

–         Se oferă cazul propus spre a fi discutat și pălăriile gânditoare elevilor.

–         Cei care poartă pălăria albă trebuie să înceapă cu:,,Faptele sunt următoarele….”

–         Enunțurile celor care poartă pălăria roșie se axează pe sentimente:,,Sentimentul meu este….” sau ,,(Nu) Îmi place că….”

–         Pălăria neagră poate începe cu:,,Nu e bine pentru că….” sau ,,Ne expunem la un mare risc….”

–         Cea galbenă insistă pe:,,Beneficiile sunt următoarele….”

–         Cei care poartă pălăria verde se gândesc și la alte alternative:,,Ce-ar fi dacă….”

–         Cei cu pălăria albastră încearcă să rezume:,,Care e următorul pas….” sau ,,Haideți să rezumăm….”

Avantaje:

–         stimulează capacitatea de interrelaționare și respectul mutual;

–         dezvoltă capacitatea de comunicare și capacitatea de a lua decizii;

–         dezvoltă mai ales inteligența interpersonală, dar și cea lingvistică sau logico-matematică;

–         dezvoltă gândirea;

–         dezvoltă și exersează capacitățile empatice.

Limite:

–         există posibilitatea ca metoda să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă activitate recreativă;

–         apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre pălării și refuzul ulterior de a mai purta altă pălărie;

–         pot apărea conflicte între elevi.

12 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Ecuație – o duzină de cuvinte

Dragul meu Vis,

E-atât de mare distanța dintre dorurile noastre, încât trăiesc prea des  iluzia mersului stingher al fiecărui pas făcut înspre tine. Cu cât vreau să mă apropii, cu atât te îndepărtezi… Îmi dai senzația că niciodată nu te voi ajunge, că este spațiul cel care te împinge alunecând fără oprire. Aș vrea să nu mai fie un echilibru între apropiere-îndepărtare, într-un vremelnic dans al căutării fără regăsire… ci doar o dimineață nesfârșită cu proaspete vise fantastice rămase de peste noapte.

Ascund într-un buzunar al timpului cuvinte-nestemate, desprinse din pomul iubirii, fructe de soare crescute dintr-un misterios anotimp

Inventez o cheiță a descătușării din blazare și cu maximă exigență recalculez ecuația ieșirii din dulcele balans al nonimplicării.

Comprim distanța inițială transformând-o într-un punct de întâlnire. Rezolvarea ecuației – un singur dor.

 

Puteți rezolva ecuații de cuvinte la psi, unde vă puteți înscrie.

Au mai scris:

1. dor 2. tibi
3. carmen pricop 4. anacondele
5. altcersenin 6. cita
7. Mitzaa 8. Scorpio
9. abisuri 10. Vero
11. Max 12. Dictatura Justitiei
13. tibi 2 14. La Fee
15. roxana 16. Some Words

19 comentarii

Din categoria Capsule, Duzina de cuvinte

Metode și tehnici de învățare prin colaborare (interactive) – Explozia stelară

Este cunoscută și sub numele metoda starbusting și desemnează o metodă similară brainstorming-ului, cu care, totuși, nu se confundă, deși presupune organizarea clasei de elevi într-un grup și stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei.

Se scrie ideea sau problema de dezbătut pe o foaie, apoi se înșiră în dreptul conceptului respectiv cât mai multe întrebări care au legătură cu el. La început se vor utiliza întrebări uzuale de tipul: Cine?, Ce?, Când?, Unde?, Din ce cauză?, care, ulterior, pot da naștere altor întrebări complexe.

Etape:

  1. Propunerea problemei
  2. Organizarea clasei în mai multe grupuri, fiecare dintre acestea notând problema pe o foaie de hârtie
  3. Elaborarea, în fiecare grup, a unei liste cu întrebări diverse, care au legătură cu problema de discutat
  4. Comunicarea rezultatelor activității de grup
  5. Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipă

Avantaje:

–          este una dintre cele mai relaxante și mai plăcute metode didactice;

–          stimulează creativitatea individuală și de grup;

–           este ușor de aplicat oricărui tip de colectiv de elevi, indiferent de vârsta sau de caracteristicile individuale ale elevilor;

–          dezvoltă spiritul de cooperare și de competiție;

–          creează posibilitatea contagiunii ideilor;

–          dezvoltă spontaneitatea și creativitatea de grup, dar și abilitățile de lucru în echipă;

–          pune accentul pe stimularea fiecărui participant la discuție;

–          nu necesită acordarea unei perioade prea mari de timp pentru explicații prealabile, întrucât este foarte ușor de înțeles de către toți elevii.

Limite:

–          necesită timp îndelungat pentru aplicare;

–          lipsa implicării din partea unor elevi.

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Despărțirea (psi-luneli)

Dragul meu Vis,

A mai trecut, așa cum trece timpul, o altă viață între noi. Mă hotărâsem să te las în urmă, să ard caietele în care-ți scrisesem file de jurnal, să plec… Și chiar am făcut-o. Am ars jurnalele în care comunicam cu tine, am ridicat un zid și am plecat. Nu te-am mai lăsat să intri în lumea mea, de câte ori încercai, te respingeam… rațional. Și tu tot încercai… ca și cum voiai să mă faci să înțeleg ceva… dar eu refuzam.

Am călătorit, astfel, în absența ta, ani… ani de bucurii, de supărări, de crize, de eșecuri, de… inițiere. Uneori, îmi mai aminteam de tine, de căldura cu care mă învăluiai când eram împreună, de zborul în care mă duceai dincolo de realitate… și mă întrebam cine ești și dacă mai exiști. Sau… mai degrabă, CE ești… dar nicio călătorie nu a fost la fel, fără tine. De câte ori ajungeam în preajma unui răsărit de soare, te simțeam viu în suflet și în inimă, respiram aerul tău… Dacă zăpada mă înconjura cu sălbăticie, erai și tu în puritatea ei… Pe malul unei ape repezi, curgătoare, te simțeam în ritmul ei liniștitor… Erai întotdeauna cu mine, dar, mai ales în mijlocul naturii, te simțeam mai adânc.

A fost o viață rece… fără tine. Un surogat.

Acum încerc să te recompun, bucată cu bucată, din ce a mai rămas prin colțurile sufletului, să te aduc într-o lume nouă. Mai contează dacă voi reuși?

Vă puteți înscrie la Psi.

Au mai scris:

. anacondele 2. carmen pricop
3. cita 4. Some Words
5. Scorpio 6. dor
7. Dictatura Justitiei 8. La Fee
9.   10. tibi

 

18 comentarii

Din categoria Capsule, Proză, Psi-luneli

Parfum de fericire (poveste parfumată)

Dragul meu Vis,

Ultima dată ne-am despărțit în pași de dans, cu picioarele goale în petale de flori și străluciri de stele în priviri. Acolo sus. De atunci, am adus dansul peste tot: în șoaptele râurilor, în unduirile crengilor pădurii, în mișcarea firelor ierbii, în vâltoarea norilor, în adierile vântului… Am învelit piscurile în ceață albastră, am deschis porțile grădinilor lăsând fluturii să se împrăștie peste tot cu miresmele florilor de vară… am risipit soare în undele lacurilor și cristale în izvoare… am presărat mușchi verzi pe lângă potecile iubirii și scări din rădăcini de copaci pentru îndrăgostiții Vieții. Din liane am făcut leagăne pentru prințișorii râsetelor netulburate și le-am pus cununi de ochiul-boului pe frunțile luminoase…

Cineva m-a întrebat:

,,-   Ce este fericirea?

–         Fericirea ești tu

–         Cum sunt eu fericire?

–         Tu ești fericire pentru că știi să zâmbești atunci când necazurile te cuprind și le transformi în lecții de curs.

–         Nu e de ajuns să zâmbești…

–         Zâmbetul îți descrețește fruntea și îți aduce dragoste în privire… Și când iubești, nu poți fi decât fericit…

–         Pot să iubesc și să nu fiu fericit!

–         Greșit. Dacă iubești cu adevărat, te transformi… în fericire.

–         Pot să iubesc și să condamn?

–         Nu.

–         Dar iubirea aduce și durere pe lângă trăirile extraordinare…

–         Adevărat.

–         Și-atunci, nu dispare fericirea?

–         Nu. Ea coexistă împreună cu durerea…”

Încă mai am amintirile vii ale ultimei tale vizite. O să le păstrez într-o scorbură din adâncul pădurii inimii mele. Acolo mă întorc mereu să stau de vorbă cu bătrânii copaci. Te-am așezat și pe tine printre ei… Astfel, veți crea povești împreună – cu sufletul tău și cu înțelepciunea lor…

Povestea a fost inițiată de Mirela  – unde vă puteți înscrie și tema a fost propusă de Elly.

Au mai scris:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
9.
10.

 

39 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Ermetism (duzina de cuvinte)

Rezonez cu sufletul tău ermetic, închis în matricea unei lumi virtuale, posibile, probabile… Tu îmi răspunzi cu eleganță, deși ești vizibil enervat de insistențele mele de a te explora, în adâncime… Orice explicație pe care mi-o dai, ocolește răspunsurile pe care nu vrei să le faci cunoscute. Mă faci să alunec neîncetat în căutarea unui echilibru pe care l-aș dori stabil, de câte ori mă lansez plină de elan în rețeaua de energizare creată de elita înțelepților, descoperitori ai secretelor de dincolo de curgerea relativă a timpului. Mă aduci adesea într-o eclipsă a ideilor față de sentimente, împiedicându-mă în cursiva-mi exprimare. Dar asta se întâmplă de-o eternitate și tu n-o să te schimbi, rămânând în încăpățânarea cât un elefant, pe care o adori…

Gândurile mele ecou se duc peste limita încordării tale, obținând, totuși, avantajul unei perseverențe magnetice.

O duzină de cuvinte a fost programată la psi-words. Acolo vă puteți înscrie, de asemenea. Până acum au mai scris:

1. anacondele 2. carmen pricop
3. dagatha 4. La Fee
5. dor 6. Dictatura Justitiei
7. Dia na 8. Scorpio
9. Max 10. cita
11. lili3d 12. incognito
13. cammely 14.

15.

Gara pentru doi

Roxana

33 comentarii

Din categoria Capsule, Duzina de cuvinte

Dansând

Dragul meu Vis,

Mai întâi îmi cer scuze că am lăsat atât de mult timp să treacă între noi. Știu că ești tot acolo, sus, unde ne întâlneam în serile în care spiritele libere dansau și cântau muzica astrelor.

Am hotărât să te caut din nou, când am citit scrisorile contesei de Chou-Fleur și mi s-a făcut dor de scrisorile noastre, scrisorile zborurilor tinereții către  necunoscut. Deci, azi relansez gânduri către tine, după o lungă perioadă de nevisare. Am fost prinsă în telurice activități, care s-au estompat încet, încet transformându-mă în liniștea din mijlocul apelor curgătoare, în albul zăpezii din mijloc de avalanșe, în dumbrava din mijlocul adâncului, în raza din mijlocul întunericului. Și-n întuneric am întâlnit din nou prezența ta caldă și încurajatoare. Probabil că timpul meu a ajuns la locul de intersecție cu timpul tău – din nou. Dar ce înseamnă timpul? Aș zice că e învățare. Creștem pe axa pozitivă a lui, în funcție de felul în care am reușit să devenim înțelepți. Uneori, apar bucle care ne învârtesc în dansuri repetate, până când prindem pașii de dans ai devenirii. Apoi, dansând și dansând ne întoarcem la locurile de intersecție. De aici, totul se schimbă.

Dansând te caut în stele…

Dansând te aduc printre nori,

Dansând în visele mele

Iar tu – dans – petale de flori.

Am ajuns la răspântia dintre două vieți. Va fi o nouă buclă? Va fi un alt univers? Va fi o altă lume? Tu știi, dar mă lași să aleg direcția și pașii de parcurs și mă aștepți… dansând.

Au mai scris psi-luneli, pe blogul lui psi, unde vă puteți înscrie:

1. carmen pricop 2. anacondele
3. cita 4. dor
5. Scorpio 6. Dictatura Justitiei
7. Abisuri 8. almanahe
9. La Fee 10.  
11. verovers 12. roxana
13. Dia na 14. cammely

25 comentarii

Din categoria Proză, Psi-luneli

O duzină de cuvinte – psi words

Aspir la bucuria simplălăuntrică, pe care doar un profet o poate avea, mă ridic din căderea la podea ce mi-a lăsat sufletul neschimbat după o dezvăluire a speranței renăscută din experiență, atunci când fericirea de a fi îndrăgostit mi-a dat puterea de a face bucăți mărul otrăvit al îndoielilor…

La psi e lansarea duzinei de cuvinte. Alte povești… de duzină, la:

dorcarmenmițacitaalmanahedia nazâna la feescorpioabisurilecarmen dj, Max, Dictatura, cammely, vavaly, roxana, Some Words, călătoria sărutului… psi 2.

23 comentarii

Din categoria Capsule, Duzina de cuvinte