Dragul meu Vis,
Ultima dată ne-am despărțit în pași de dans, cu picioarele goale în petale de flori și străluciri de stele în priviri. Acolo sus. De atunci, am adus dansul peste tot: în șoaptele râurilor, în unduirile crengilor pădurii, în mișcarea firelor ierbii, în vâltoarea norilor, în adierile vântului… Am învelit piscurile în ceață albastră, am deschis porțile grădinilor lăsând fluturii să se împrăștie peste tot cu miresmele florilor de vară… am risipit soare în undele lacurilor și cristale în izvoare… am presărat mușchi verzi pe lângă potecile iubirii și scări din rădăcini de copaci pentru îndrăgostiții Vieții. Din liane am făcut leagăne pentru prințișorii râsetelor netulburate și le-am pus cununi de ochiul-boului pe frunțile luminoase…
Cineva m-a întrebat:
,,- Ce este fericirea?
– Fericirea ești tu…
– Cum sunt eu fericire?
– Tu ești fericire pentru că știi să zâmbești atunci când necazurile te cuprind și le transformi în lecții de curs.
– Nu e de ajuns să zâmbești…
– Zâmbetul îți descrețește fruntea și îți aduce dragoste în privire… Și când iubești, nu poți fi decât fericit…
– Pot să iubesc și să nu fiu fericit!
– Greșit. Dacă iubești cu adevărat, te transformi… în fericire.
– Pot să iubesc și să condamn?
– Nu.
– Dar iubirea aduce și durere pe lângă trăirile extraordinare…
– Adevărat.
– Și-atunci, nu dispare fericirea?
– Nu. Ea coexistă împreună cu durerea…”
Încă mai am amintirile vii ale ultimei tale vizite. O să le păstrez într-o scorbură din adâncul pădurii inimii mele. Acolo mă întorc mereu să stau de vorbă cu bătrânii copaci. Te-am așezat și pe tine printre ei… Astfel, veți crea povești împreună – cu sufletul tău și cu înțelepciunea lor…
Povestea a fost inițiată de Mirela – unde vă puteți înscrie și tema a fost propusă de Elly.
Au mai scris:
innerspacejournal 
Splendid!
Nu e la indemana tuturor scrierea de tip aforistic…
ApreciazăApreciază
Și eu ziceam că nu-s în stare să scriu altfel… 😉
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Ok, frumos scris….. dar unde e parfumul?
ApreciazăApreciază
Dragă Minnie, am stabilit că poate fi și parfum natural. E ideal să găsim chiar parfum, dar așa am hotărât și e mai bine. Unii apreciază numai parfumul natural, eu pe ambele, cu preferințe pentru cel creat cu artă.
Citate ” dans, cu picioarele goale în petale de flori ”, ”în adierile vântului”, ” am deschis porțile grădinilor lăsând fluturii să se împrăștie peste tot cu miresmele florilor de vară”.
Până aici simt parfumul din aceste descrieri. E o opțiune a fiecăruia. Eu am ales ambele manifestări olfactive în scrierile mele, unii au preferință numai pentru cel creat, alții numai pentru cel natural. Dar scrierea are legătură și cu miresmele naturii.
”…am presărat mușchi verzi pe lângă potecile iubirii și scări din rădăcini de copaci pentru îndrăgostiții ”! Frumos!
ApreciazăApreciază
Da Mirela draga….. acum l-am descoperit! Am fost prea grabita ca sa pot sa stau sa-l adulmec! Sorry, nu mai fac! :))
ApreciazăApreciază
Minnie, tu ești o minunată, să știi! 😛
ApreciazăApreciază
Cum? Nu l-ai găsit? Era printre arbori, în vis… în iubire… și în celelalte frumuseți… Totul e aromat! 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca ma luase „de cap” atatea parfumuri si am trecut fara sa-l observ.
Mea culpa….
ApreciazăApreciază
No problem, parfumul fericirii e în noi. Uneori cam ascuns, dar e!… 🙂
ApreciazăApreciază
Putem fi fericiți dansând iubirea, apropiindu-ne inimile și căldura interioară în eternul dans al unei fericiri infinite…E atât de la îndemână, atât de lângă noi, nu-i așa?! Visând, poate, la fericiri străine, unii n-o văd…Dar fericiți suntem dacă putem gusta din plin un dans al apropierilor. Putem fi fericiți și amintindu-ne clipele de intensă fericire din vremurile când era suficient să răsară soarele, că începeam să avem emoții, ieșind pe asfaltul călduț al vacanțelor copilăriei sau dansând cu copacii parcului, sau cu iarba netunsă, sau cu primul băiat… Putem!
”- Zâmbetul îți descrețește fruntea și îți aduce dragoste în privire… Și când iubești, nu poți fi decât fericit…”
Frumos ai scris Lili, m-am bucurat să citesc. Fii fericită!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru cuvintele prea frumoase, Mirela!
Parfum de fericire să ai! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Mosc și adevăr. Parfum de fericire |
Ce frumoasă-i lumea în care trăiești!
ApreciazăApreciază
Mă ascund uneori acolo… 🙂
ApreciazăApreciază
parfum de verde padure,parfumul gradinii cu fluturi plutitori…parfum de dragoste si bucurie…
de-ar exista un flacon cu un astfel de parfum,cateva picaturi ne-ar face viata…fericita 🙂
pastreaza parfumul pe care l-ai gasit si pe care l-ai impartit acum cu noi! 🙂
ApreciazăApreciază
Așa aș face… dacă s-ar putea. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Fericirea miroase a scorţişoară | Iubesc Viaţa
„Din liane am făcut leagăne pentru prințișorii râsetelor netulburate și le-am pus cununi de ochiul-boului pe frunțile luminoase”… Cat de frumos! Cat de frumos! Raman mereu uimita si fara cuvinte cand gasesc cuvinte simple, asociate intr-un mod fermecator.
Sa ai o seara minunata, Lili!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc la fel! 🙂
ApreciazăApreciază
Parfum de pădure, de grădini, de fluturi, de flori, parfum de vis…
Superbă postarea!
Vă doresc parfum de fericire eternă!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Sara! Și ție, numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
fericirea este în aer, peste tot… dar cel mai usor o descoperim în ochii celor dragi 🙂
ApreciazăApreciază
Absolut! 🙂
ApreciazăApreciază
frumos Lili,multumesc pentru…parfum !!!
ApreciazăApreciază
Să fie… de fericire! 🙂
ApreciazăApreciază
este Lili 🙂 ,multumesc si video deosebite !!!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
“Fericirea esti tu” – simplu, frumos si adevarat. 🙂 Vorba lui Tagore: e simplu sa fii fericit dar e greu sa fii simplu.
Adresarea „Dragul meu Vis” m-a facut sa zambesc cu gura pana la urechi! 🙂 In 3 cuvinte un Univers!
Fie ca sufletul pururi sa zambeasca!
ApreciazăApreciază
Am preluat această adresare de pe vremea adolescenței mele, când scriam astfel într-un jurnal.
🙂
ApreciazăApreciază
„- Dar iubirea aduce și durere pe lângă trăirile extraordinare…
– Adevărat.
– Și-atunci, nu dispare fericirea?
– Nu. Ea coexistă împreună cu durerea…”
Foarte adevarat. Cum adevarat e ca toate parfumurile naturii sunt in parfumuri…si invers…
O saptamana minunata sa ai, Lili!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc asemenea!
ApreciazăApreciază
Pingback: Pikinii lunea « Mirela Pete. Blog
Minunat vis ! Și cred că, aceea ce spui despre visul tău, este valabil și în legătură cu tine-însăți ! Acel minunat dialog o dovedește…
De fapt, visele ne reprezintă în mod indirect – deși, profund ! Ceea ce visăm a fi, a face sau a avea, suntem noi în ipostaza noastră cea mai sublimă, ideală. Noi, cei care am voi, sau am putea, să fim… Noi, cei care știm că am putea fi !
Mulțumim pentru caest prilej de a ne rememora propriile vise… fie uitate, dia încă actuale !
Oricum, atunci când un vechi vis moare, un altul se ridică, pentru că ființa umană nu poate trăi fără vise.
ApreciazăApreciază
Sau se poate întoarce… din alte vremuri.
ApreciazăApreciază
Eu de ce nu apar pe lista asta plina de damzele? Eu nu scriu frumos? Nu eram eu cel care a declarat in premiera mondiala ca cuvintele conteaza? Sunt profund dezamagit.
ApreciazăApreciază
Păi, Papi, trebuie ca mai întâi să scrii pe tema asta și apoi avem grijă și de tine! N-ai văzut unde trebuie să te înscrii?
Te înscriu și pe tine separat, dacă faci un articol! 😀
ApreciazăApreciază
Doar inima pastreaza – asa cum ai spus tu atat de frumos – in padurile ei adanci, cele mai sublime momente care rasar impetuoase in clipele de aducere aminte.
Seara placuta!
ApreciazăApreciază
Memoria inimii – inteligența emoțională…
Mulțumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Pingback: Celor cu condeie parfumate « Mirela Pete. Blog