Vă puteți înscrie la psi.
Au mai publicat:
| 1. | carmen pricop | 2. | tibi |
| 3. | anacondele – de s?mbata | 4. | anacondele – de luni |
| 5. | roxana | 6. | cita |
| 7. | dor | 8. | Vero |
| 9. | Dictatura Justitiei | 10. | Scorpio |
| 11. | mitzaa | 12. | La Fee |
| 13. | lili3d | 14. | Some Words |
| 15. | cammely | ||
Din categoria Filme educaționale, Psi-luneli
 | lili la Metode și tehnici de învățare… |
 | Istrate la Metode și tehnici de învățare… |
 | neicaion la Din scrisori – 52 |
| lili la Din scrisori – 52 |
| lili la Din scrisori – 52 |
| neicaion la Din scrisori – 52 |
| neicaion la Din scrisori – 51 |
| Primul meu imprimeu… la Parfumul credinței | |
| lili la Din scrisori – 54 |
| lili la Din scrisori – 54 |
 | Suzana la Din scrisori – 54 |
| lili la Din scrisori – 50 |
 | qwykx la Din scrisori – 50 |
| lili la Particularităţile psiho-fizice… |
| Adriana Pintea la Particularităţile psiho-fizice… |
Pingback: Inel – psi-luneală « Tiberiuorasanu's Blog
Foarte interesant şi cred eu, adevărat. Este valabil şi acel sondaj în care 95 % dintre subiecţi au afirmat că au părăsit sau au fost părăsiţi; dacă nu există „chimie” reciprocă, degeaba se străduie doar el sau ea.
ApreciazăApreciază
E demonstrat! 🙂
ApreciazăApreciază
eei… interesantă abordarea ta! mi-a plăcut mult!
ApreciazăApreciază
În lipsă de timp și inspirație…
ApreciazăApreciază
tot te-ai gândit la acest filmuleţ interesant. e bine că eu, de exemplu, nu-l ştiam. aşa că îţi mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Plăcerea e a mea, desigur! Azi l-am descoperit. 🙂
ApreciazăApreciază
Și al meu tot așa cred că e 😀
ApreciazăApreciază
Ca lumea! Am vrut să zic ,,cool”! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Inel « Idei Înghesuite
Foarte Interesant.
ApreciazăApreciază
Până la concluzia finală.
ApreciazăApreciază
Pingback: Inel | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Inelul – duzină de cuvinte/psi-luneală + plagiere | Cioburi de chihlimbar
Pingback: Inelul … abelian « Dictatura justitiei
Extraordinar documentar ! De ce ne îndrăgostim mai curând de o persoană, decât de o alta ? Eu nu cred că doar biologia e răspunsul. De fapt, biologia este o reacție, un efect al unei atracții mai profunde, care ține de un anumit model subconștient al fiecăruia despre persoana pe care am putea-o iubi. Atunci când întâlnim pe cineva ce pare să corespundă, în linii mari, se declanșează efectul…. inclusiv la nivel biologic, dar nu numai !
Altfel spus, adevărata întrebare ar fi: ce determină, de fapt, acest ”model subconștient” ? Sau, de ce avem în sufletul nostru un anumit ”ideal prestabilit” al partenerului dorit ? Poate fi vorba, desigur, și de elemente ușor recognoscibile, cum ar fi: anumite calități pe care le-am aprecia, anumite trăsături de caracter, anumite determinări sociale; elemente care țin de eventuala rezonanță a personalității noastre cu o altă personalitate.
Dar, uneori, e vorba de ceva mai mult… Putem, de exemplu, să ne simțim atrași de persoane care nu ne seamănă deloc, sau care nu au acele calități pe care noi le apreciem. Și totuși, e ceva profund, parcă ”de dincolo de noi”. E ca un fel de ”model apriori”, ceva cu care ne naștem, și care nu trece prin rațiune. Dovadă că, de multe ori, chiar și atunci când relația respectivă sfârșește prost, avem tendința de a ne simți atrași de același gen de persoane. ”Modelul” persistă, în ciuda rațiunii, și a experienței !
Ei bine, aici e adevăratul mister, și adevărata întrebare ! Ce determină oare acest model ? Aici, psihologia dă înapoi, și numai spiritualitatea poate găsi un răspuns. E vorba, probabil, de acele persoane pe care ”trebuia să le întâlnim” pentru a învăța reciproc unii de la alții. Cu alte cuvinte, de destin. Chiar dacă relațiile respective nu sunt neapărat fericite… Dar noi avem anumite lecții de învățat – de exemplu, cum să iubim necondiționat un partener imperfect, sau cum să renunțăm la o relație sufocantă și inductoare de blocaj spiritual, sau cum să iertăm, etc. Și aceste lecții se pot asimila numai dacă întâlnim un anumit gen de persoane – de care ne simțim atrași. Poate, nu doar una singură ! Atâtea cât este necesar pentru a prinde învățătura.
Deci, chiar și în cazul atracțiilor romantice, nu e vorba numai de noi și de persoana cealaltă. Întotdeauna mai există și un al treilea element, care stabilește ”scenariul”, și poate chiar aduce actorii în scenă. Nu spun care, cred că deja s-a înțeles ! Și, tocmai de aceea, nu are rost să învinuim, și să rămânem cu regrete eterne atunci când ceva nu mereg bine.
Scuze, Lili,m-am lungit, dar e un subiect important pentru toți ! Mulțumim că l-ai propus, te sărut !
ApreciazăApreciază
Nu ai de ce să-ți ceri scuze.
Mulțumesc pentru comentariu. 🙂
Oricum concluzia studiului a fost că nu știm de ce ne îndrăgostim de o anumită persoană și nu de alta.
ApreciazăApreciază
trebuie vazut Lili,interesant tare,am salvat la favorite,vedem mai tarziu,multumesc draga mea 🙂
ApreciazăApreciază
Concluzia e simplă: Nu știm!
ApreciazăApreciază
hahaaa oricum vedem ,cine stie ce gasim ascuns pe acolo 🙂 ,seara frumoasa !!!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Interesant şi oarecum tulburător.
ApreciazăApreciază
Da…
ApreciazăApreciază