Arhiva zilnică: 14/03/2013

Metode și tehnici bazate pe experiență – metoda studiului de caz

Metoda studiului de caz ,,mijlocește o confruntare directă cu o situație din viața reală, autentică” (Cerghit, 1997), având un pronunțat caracter activ și evidente valențe euristice și aplicative.

Studiul de caz este o ,,metodă de confruntare directă a participanților cu o situație reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și evenimente problematice.” (Oprea, 2007).

Această metodă urmărește realizarea contactului elevilor/cursanților cu realitățile complexe, autentice, dintr-un domeniu dat și testarea gradului de operaționalitate a cunoștințelor însușite și a capacităților formate, în situații-limită.

Pentru ca o anumită situație să poată fi considerată și analizată precum un ,,caz”, ea trebuie să aibă anumite particularități:

–         să prezinte relevanță în raport cu obiectivele activității;

–         să fie autentică;

–         să fie motivantă, să suscite interes din partea participanților;

–         să dețină valoare instructivă în raport cu competențele profesionale, științifice, etice.

Etape:

  1. Prezentarea clară, precisă și completă a cazului, în concordanță cu obiectivele propuse
  2. Clarificarea eventualelor neînțelegeri în legătură cu acel caz
  3. Studiul individual al cazului – elevii/cursanții se documentează, identifică soluții de rezolvare a cazului, pe care le și notează.
  4. Dezbaterea în grup a modurilor de soluționare a cazului – analiza diefritelor variante de soluționare a cazului; analiza critică a fiecăreia dintre acestea; ierarhizarea soluțiilor.
  5. Luarea deciziei în legătură cu soluția cea mai potrivită și formularea concluziilor
  6. Evaluarea modului de soluționare a cazului și evaluarea participanților

Variante care au mai mare aplicabilitate:

  1. Metoda situației (Case-Study-Method) implică o prezentare completă a cazului, inclusiv a informațiilor necesare soluționării acestuia.
  2. Studiul analitic al cazului (Incidence Method) presupune prezentarea completă a situației existente, dar informațiile necesare soluționării sunt redate parțial sau deloc.
  3.  Elevii nu beneficiază de nicio prezentare completă asupra situației și nici nu primesc informațiile necesare rezolvării cazului-problemă; li se propun doar sarcini concrete de rezolvat, urmând să se descurce prin eforturi proprii.

Avantaje:

–         familiarizarea participanților cu situații concrete de viață;

–         valorificarea cunoștințelor și capacităților elevilor în contexte reale, realizând astfel legătura teoriei cu practica;

–         dezvoltarea cooperării;

–         dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia;

–         formarea și dezvoltarea competențelor cognitive și metacognitive;

–         dezvoltarea competențelor comunicaționale;

–         dezvoltarea capacității investigative;

–         dezvoltarea capacității de luare a deciziilor.

Limite:

–         dificultăți legate de alegerea unor cazuri relevante;

–         dificultăți legate de accesul la sursele de informare necesare soluționării cazului;

–         experiența redusă a unora dintre participanți creează dificultăți în găsirea soluției optime, cu efecte nedorite în gradul de implicare motivațională în activitate;

–         consum mare de timp.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Riscul, de Rudyard Kipling

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi…

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti să mori…

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş…

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic…

Preluat de la: http://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/14/riscul/

4 comentarii

Din categoria Poezie