Prima parte – aici.
***
Ce se întâmplase? se întrebă ea. El dispăruse în momentul programat, dar ea rămăsese tot acolo, în pădurea de salcâmi. Se uită la ceasul care fusese sincronizat cu ceasul lui și cu aparatul de transport într-un alt univers. Nu părea în neregulă. Se gândiseră, la început, să facă teleportarea într-o realitate paralelă, dar acolo ar fi încurcat destinele celor similari… Acordarea la frecvențele timpului îi ajuta să stabilească un punct de pornire în noul univers.
Salcâmii se unduiră ușor la adierea vântului ce pornise. Mirosul puternic, dar plăcut în același timp, o învălui amețitor. Nereușita o lăsase într-o stare de dezorientare. Fără el, nimic nu avea sens.
Încercă să-și adune gândurile, pentru a putea analiza situația. Probabil că el ajunsese în locul accesat. Trebuia să fie o pădure similară cu cea în care se aflaseră și în care ea rămăsese. Puteau crea o reversibilitate a situației? Nu aveau nicio modalitate de a stabili o cale de comunicare… Nu se puteau baza decât pe sincronizarea gândirii ei cu a lui, ca timp și ca mod de acțiune. Trebuia să gândească amândoi într-o armonie perfectă și să acționeze în același timp.
Își aminti cum începuse relația lor. Își interceptaseră reciproc câteva mesaje, fără să știe ceva unul despre celălalt. După un timp, începuseră să-și recunoască unul altuia stilul și să decodifice mesajele din punct de vedere emoțional. Încă nu se cunoșteau… După încă un timp, ajunseseră să-și sincronizeze gândurile, până aproape de telepatie. Și… ,,întâmplător” s-au întâlnit în aceeași misiune.
Asta era singura soluție.
Calculă timpul de când se despărțiseră și speră că și el va face același lucru, luând în considerare noul timp pe care îl putea măsura.
Apăsă pe butonul ceasului…
***
Ghirlandele albe de salcâm, ale pădurii ce îi primise cu căldură, se unduiau în fața lor atingându-i timid. Fiecare floare, din fiecare ciorchine, zâmbea și… privea.
Amândoi se racordaseră, cumva, la gândurile celuilalt. Cele două universuri se intersectaseră o fracțiune minusculă de timp. Acum se îmbrățișau cu uimire. O altă fracțiune de secundă îi despărțise. Timpul…
Aromele din noua pădure le promiteau o lume diferită, fascinantă.
Povestea parfumată a fost inițiată de Mirela, unde vă puteți înscrie. Tema a fost propusă de Samewhiteblue.
Au mai scris:
1.
|
2.
|
3.
|
|||
4.
|
5.
|
6.
|
|||
7.
|
8.
|
9.
|
|||
10.
|
11.
|
12.
|
|||
13.
|
14.
|
Nu m-aș fi gândit la o abordare SF a parfumului florii de salcâm. I-ai dat o savoare neobișnuită și poate de aceea mult mai puternică. Îți mulțumesc pentru povestea ta.
ApreciazăApreciază
Era din altă… vreme.
Și eu îți mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Fascinante poveștile tale, mereu și mereu…Cât de banală e pentru noi o realitate paralelă pentru alții! O realitate trăită frumos, atât de la îndemână nouă, cândva … Azi îmi spunea o prietenă din Club că nu știe dacă are la îndemână un salcâm și cred că, dacă n-aș avea unul în parcul de lângă noi, m-aș gândi și eu bine unde să-l găsesc! Sper să nu devină o realitate paralelă. Frumos de tot ai scris, iar muzica e perfectă pentru povestea ta. O seară cu parfum de salcâm îți doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc și eu pentru cuvintele frumoase pe care le ai mereu la îndemână!
ZIle senine! 🙂
ApreciazăApreciază
O, dragă Lili…Când tac o vreme sau de tot, înseamnă că nu mai am nimic sau nimic frumos de spus și mă abțin. Vremea vorbelor dure a trecut, nu au sens și n-au avut nicicând. Decât vorbe dure, mai bine tăcerea, decât să fac un rău, mai bine nu fac nimic. Dacă nu pot face un bine, măcar să nu fac rău! Bucură-te de prieteni și cuvinte frumoase, chiar le meriți! Nu le las de complezență, le las special pentru tine, Lili!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
😉
ApreciazăApreciază
Off, iubirea și sincronizarea e totul ! Dar, și încrederea în celălalt…. Pentru că, dacă nu ar fi avut încredere deplină că și celălalt va simți și va face la fel, nimic nu ar fi ieșit.
Ei, și încrederea asta se construiește pe experiență… e cale lungă !
Dar, mă bucur că personajele poveștii tale au avut un sfârșit fericit ! Îl meritau, pentru iubirea și încrederea lor…. 🙂
ApreciazăApreciază
Niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu sfârșit tragic. Cel puțin, în copilărie. Cum în viață sunt mai puține povești cu happy-end, să facem unele imaginate, așa cum vrem! Poate se schimbă ceva.
Am constatat că iubirea poate exista și în lipsa încrederii… Iar sincronizarea cred că vine din îmbrățișarea gândurilor. 🙂
ApreciazăApreciază
Abia acum am ascultat și melodia, e pur și simplu, sublimă prin adevărul ei ! Cred că aveam nevoie să o aud…
Mulțumesc din suflet că ai fost un mesager pentru ceilalți !
ApreciazăApreciază
Cu mult drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul salcâmilor în floare | my heart to your heart
Pingback: Parfum tămăduitor de mai. Salcâm. « Mirela Pete. Blog
Pingback: Salcâmul dintr-un caz real | Iubesc Viaţa
Pingback: Salcîmi și gînduri, păreri de rău | there's someone in my head - but it's not me
E fascinant ce ai putut sa faci cu un miros de salcam. Nu m-as fi putut gandi la o abordare fantastica cu lumi paralele. Te felicit pentru alegere, mi-a placut.
O seara linistita iti doresc, Lili draga!
ApreciazăApreciază
Uneori, imaginația…
Zile frumoase!
ApreciazăApreciază
Doua povesti…la interval de un an… Continuare de poveste doar la un click distanta 🙂 Mi-a placut ideea intalnirilor…mi-a placut povestea.
Si mai ales mi-am imaginat salcamii aceia, cu florile pana la pamant, adevarate ghirlande… 🙂
O saptamana frumoasa iti doresc!
ApreciazăApreciază
Nici nu mi-am dat seama că a trecut un an…
Zile însorite și ție! 🙂
ApreciazăApreciază
O alta lume creata pentru o idee…o alta lume fantastica dar care poate fi atit de reala!
ApreciazăApreciază
Nu cred că putem gândi mai mult decât ceea ce avem capacitatea de a face noi înșine… 🙂
ApreciazăApreciază
Cine si-ar fi imaginat ca nava zburatoare imaginata de daVinci cu sute de ani in urma ar putea fi ceva viabil vreodata cum la fel au fost proiectele lui urbanistice pentru orasele deschise, complet noi si neacceptate de catre conducatorii oraselor inchise, tip cetate? Sau lumea fantastica a lui Jules Verne nu mai e chiar atit de imaginara?
Ei au fost niste visatori si vizionari care au gindit si deschis urmasilor calea spre alte lumi la care ei n-au avut acces.
ApreciazăApreciază
Cu toții ne dorim lumi la care nu avem acces, cu speranța că acolo va fi mai bine.
ApreciazăApreciază
Pingback: Maxime Maufra(17 mai 1861 – 23 mai 1918), pictor impresionist francez | my heart to your heart