A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială „Castelul Vietii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data călătoriei.
„Totul în lume decurge după anumite legi”, era inscriptionat la intrarea…
Vezi articolul original 827 de cuvinte mai mult
Reclame
e frumoasa povestea aceasta si plina de invatatminte. Trebuie sa te bucuri de viata, asa cum e ea si sa accepti suferintele ca plati, pentru lucrurile frumoase care ti se intampla.
ApreciazăApreciază
Da, dar asta învățăm mai târziu…
ApreciazăApreciază
poate da…poate nu. Depinde de noi. Eu, desi nu e frumos sa fac referire la mine, ma consider bogata nu prin realizari materiale ci prin oamenii pe care i-am cunoscut si cartile pe care le-am citit. Sunt foarte multi. Multe carti, multi oameni, multe destine care mi-au conturat personalitatea, uriase cantitati de trairi sufletesti.
ApreciazăApreciază
Sunt mai mulți factori care intervin. Unii înțeleg de la început, alții înțeleg doar după ce suferă.
ApreciazăApreciază
Pingback: MFC 20 | Ioan Usca
Extraordinară pildă ! Eu am găsit-o prima dată într-o carte de Coelho, și mi-a plăcut mult, pentru că e în sensul filosofiei mele de viață.
Desigur că nu trebuie să ne irosim „nisipul”, harul, dar nici să stăm toată viața crispați să nu-l pierdem – ba, poate, să mai strigăm și la alții că îndrăznesc să ni-l ia, prin ispite… 🙂
Cea mai bună este calea de mijloc – așa cum spun toate învățăturile veritabile.
Mulțumim pentru această ”ședință de înțelepciune” ! Te îmbrățișez !
ApreciazăApreciază
Și mie mi-a plăcut, de aceea am preluat-o! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: La mulți ani, Enya muzicii noastre! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Îmbujorat și aromat de weekend « Mirela Pete. Blog