Dorință – psi-luneli

Dragul meu Vis,

 

Nu am mai privit demult cerul înstelat de noapte, fără să-mi fie teamă că gândul rău al cuiva  îmi va distruge contemplarea. Și am conștientizat momentul cu intensitate, ca să-l așez definitiv în memoria-mi de lungă durată.

Nu am mai privit demult imaginea care mă aducea cu sufletul în spațiul cosmic, fără să-i simt răceala de vid negru.

Te-am luat de acolo și te-am adus pe pământ, ca să-mi fii înger păzitor. Nici măcar nu te-am întrebat…

A fost o vreme în care dorințele mi se conturau timid, ca tendințe pentru viitor. Însă, neîmplinirea lor m-a transformat într-un cristal de gheață. Învățasem că dorințele trebuie eliminate și nici nu le mai conturam. Îi priveam uimită pe cei care își  permiteau să se mai gândească la te miri ce flecuștețe de dorințe, care îi bucurau dacă se realizau. Și mă întrebam cum ar fi dacă aș mai putea și eu să trăiesc asta. Mi se părea că oamenii aceia căpătau un sens dacă își doreau ceva. Un sens pe care eu nu-l mai găseam. Murisem? Poate. Eram, oarecum, liberă. Credeam că a-ți înfrâna dorințele înseamnă a fii independent. Dar ce mai rămânea? Îmi părea rău că nu-mi doresc o grămadă de pantofi, de genți, de bijuterii… Observam că cele care își doreau, obțineau o oarecare fericire atunci când li se împlinea una din aceste dorințe. Credeam că e ceva în neregulă cu mine. De ce nu mi-aș dori un lucru atât de lipsit de însemnătate, dar care e frumos sau sclipitor? De ce mi l-aș dori? La ce mi-ar folosi?

Cu timpul, am învățat că te poți bucura de momentele în care ți se realizează mici… cerințe, chiar dacă acestea sunt efemere și fără prea multă… profunzime.

Și mai cred că, atunci când ai impresia că ai scăpat de dorințele mici, că nu (mai) ești dependent de ele, apar unele… mult mai mari, cu ramificații în timp, în conștiință, în existența celorlalți. Și atunci, pot fi eliminate dorințele, sau pot fi transformate?

Împlinirea unei dorințe aduce cu adevărat bucurie, sau nemulțumirea că nu e de ajuns? Că ți se cuvine și mai mult?

Poate sunt utile dorința de perfecționare, dorința de a face bine, dorința de a iubi și de a fi iubit (aici deja e o cerință care obligă), dorința de a trăi…

Alte psi-luneli, la psi, desigur!

1. alma nahe 2. vavaly
3. Scorpio 4. Gabriela
5. tibi 6. Vero
7. carmen pricop 8. cammely
9. alma nahe 10. Dictatura Justitiei
11. Mariana
Reclame

26 comentarii

Din categoria Capsule, Psi-luneli

26 de răspunsuri la „Dorință – psi-luneli

  1. Pingback: Dorinţa | Tiberiuorasanu's Blog

  2. psi

    fiecare dorinţă, mare sau mică, poartă în ea sâmburele de împlinire.
    eu cred că atunci când vrei, ea se împlineşte. când vrei cu adevărat, intens… iar când nu e aşa, înseamnă că nu a fost dată şi o alta îşi aşteaptă de fapt rândul. cea bună.

    Apreciază

    • Uneori e nevoie de ani de zile ca să ți se împlinească un vis. Și există posibilitatea ca împlinirea lui să vină prea târziu, adică să nu mai simți nicio satisfacție. Da, atunci e nevoie de alt vis. Eu cred că o dorință înseamnă mai puțin decât un vis.
      Alteori, o dorință nu ți se îndeplinește, oricât de intens ai simți, pentru că alta e calea care îți este rezervată…

      Apreciază

  3. Pingback: Dorința « Dictatura justitiei

  4. nu stiu daca neaparat implinirea dorintei aduce satisfactie, cat bucuria de a fi parcurs drumul pana la realizarea ei. ma recunosc insa deplin in prima parte. acolo unde dorintele pareau ca numai sunt, in care nu ma regaseam in bucuria altora pentru mici dorinte implinite. acum incep sa inteleg si sa ma descopar prin prisma invatarii (sau reinvatarii) de a avea propriile dorinte pentru a intelege drumul pe care trebuie sa merg spre atingerea lor. e o intreaga filosofie aici ….

    Apreciază

    • Satisfacția este așteptată prin împlinirea dorinței, însă, nu întotdeauna apare. La îndeplinirea dorinței ajungem uneori să spunem ,,Ce dorință prostească am avut!”. 🙂

      Apreciază

      • ha , in categoria asta intra probabil si subiectul pe care l am abordat eu 🙂 . uite acum, ca imi spui, chiar incerc sa mi amintesc si eu de dorinte prostesti . la o prima revizuire nu gasesc, trebuie sa sap mai adanc :). sau oi fi eu prea serioasa ? hmmm…

        Apreciază

        • NIci eu nu prea găsesc. Trebuie să eliminăm seriozitatea! 😀

          Apreciază

          • lucrez la asta intens 🙂 sa ne mai punem domn’le si dorinte frivole nu numai din alea serioasa. uite chiar acum dau fuga sa mi lipesc un post-it pe frigider cu „vreau un ruj” si „vreau sa mananc pepene saptamana asta” :). sa vedem care iese prima la interval cu indeplinirea.

            Apreciază

            • Bună idee! 🙂
              Odată, la școală, am scris pe tablă ,,Liniște!” și copiii au fost foarte încântați. Însă, în ora următoare au început să facă gălăgie. Și, când i-am atenționat, mi-au spus că nu le-am scris pe tablă ,,Liniște!”
              Așa și cu dorințele!

              Apreciază

              • foarte tare. dar nu ma mir. copiii astia stiu asa de bine sa speculeze… ieri i am zis lui Dante ca il las la desene pana cand suna alarma la telefon. alarma uitase sa mai sune si cand i am zis ca a expirat timpul m a atentionat ca nu a sunat alarma… dar au si copiii dreptate. daca nu ti ai exprimat in scris dorinta cum sa primesti ?

                Apreciază

  5. Traieste-ti viata. Nu te lega de lucruri. Sentimentele, emotiile sunt cele care conteaza si nu t le poate lua nimeni. Sunt unice.

    Apreciază

  6. De asta spuneam că eliminarea dorințelor creează independență… 🙂

    Apreciază

  7. Pingback: Hai, şî | Alma Nahe

  8. Eh…Dorinţele şi legământul lor pentru totodeauna cu putinţele, cu voinţele…Consecinţele? Le ştim noi bine, ştim!

    Apreciază

  9. Cea mai mare bucurie o ai, astfel gândesc eu, când ți se realizează copiii.
    Sunt dorințele cele mai valoroase.

    Apreciază

  10. Pingback: Psiluneli-Dorinţa | Cățărătorii

  11. La fel cu Alma gândesc şi eu. Nu mai repet, nu mai dezvolt că a sintetizat ea perfect ideea.

    Apreciază

  12. childagain

    Ei, aici e o filosofie profundă, și poate duce la o discuție foarte extinsă ! Sunt utile dorințele, sau nu ? Învățăturile spirituale spun că nu, Buda zice chiar să renunțăm cu totul la ele, pentru că ele sunt sursa suferinței.
    Totuși, așa cum ai spus și tu, există unele dorințe utile, care ne pot aduce binele, nouă și celorlalți. Poate că acum, pe treapta pe care ne aflăm, nu e potrivit să renunțăm cu totul la dorințe, ci să știm pe care să alegem să le întreținem. Și asta e adevărata înțelepciune !
    Tocmai prin greșita alegere a dorințelor lor, oamenii ajung la nefericire.
    Pe de o parte, după cum spui și tu, există mici dorințe care te pot face fericit pe moment. Da, contează și mica bucurie de moment, dacă e autentică ! Dar, contează totuși și ecoul acelei dorințe în timp… Ca să dau un exemplu banal (și, poate, o lecție ce mi-am servit-o singură 🙂 ), pot spune că, acum puțin timp, îmi doream un cuptor cu microunde. Îmi intrase în cap că ar fi foarte potrivit pentru mine, întrucât nu prea am timp să gătesc, și aș putea în schimb să încălzesc rapid diverse semipreparate.
    Desigur, bani nu prea aveam, și de aceea, căutam unul ieftin. În fine, într-o zi când m-am hotărât că nu mă întorc acasă fără microunde :), am găsit cuptorul viselor mele, la un preț moderat. Totuși, la același preț era și un cuptor electric obișnuit. Eu însă aveam în cap numai microunde ! 🙂 Așa că, l-am luat rapid.
    Ajunsă acasă, după prima euforie, am început să mă gândesc și la alte aspecte. La un cuptor obișnuit puteai nu doar să încălzești, ci și să gătești ceva. Oricât de rar gătesc eu, totuși, era o posibilitate. Și mai era și mama care trebuia să vină în vizită, și ea, în mod sigur, ar fi preferat un cuptor la care se putea găti. Până la urmă, am înțeles că am acționat precum un copil impulsiv, fără să mă gândesc mai departe de dorința mea. Acum, voi încerca să vând microundele, și să iau un cuptor obișnuit. 🙂

    Cred că acesta e, în mare, drumul dorințelor omenești. Noi, oamenii, credem că am găsit fericirea atunci când obținem ceea ce ne dorim, dar de fapt, contează mult exact acel ”ce ne dorim” ! Dacă nu avem înțelepciunea de a ne dori ce trebuie, mai bine renunțăm…

    Acum, să nu crezi că sunt atât de frivolă mereu ! 🙂 Dimpotrivă, atât de rar îmi doresc lucruri materiale ! Dar cred că povestea cu cuptorul a fost pentru mine o chemare la modestie, la a înțelege că nu sunt chiar așa de diferită de ceilalți.

    Uite la ce filosofie m-a adus textul tău ! Multțumesc, te pup ! 🙂

    Apreciază

    • Eu cred că e o diferență între dorință și vis.
      Dorințele materiale nu sunt utile, pentru că nu ne dezvoltă, ba dimpotrivă, aș zice. Pe de altă parte, atunci când nu mai dorești nimic, lucrurile devin cam triste (în cazul în care nu am ajuns la un nivel înalt de dezvoltare spirituală).
      Învățăturile spirituale consideră că nu sunt utile, pentru că de aici se pot dezvolta patimile, care duc la păcate grave. Pentru că se leagă de instincte, de satisfacerea plăcerilor materiale, în defavoarea părții spirituale.
      Problema cu cuptorul tău nu cred că vine dintr-un moft, ci din ideea că acest cuptor ți s-a părut foarte util în casă. Că după aceea ai gândit altceva, e urmarea. 🙂 Și oricum, se spune că iradiază destul de mult, așa că, succes la vânzarea lui!
      Mă întreb dacă dorințele de dezvoltare spirituală se pot numi dorințe, sau sunt altceva…
      Iar faptul că ne putem bucura de orice nimic, ține de stările sufletești.
      Să fii sănătoasă și veselă! 🙂

      Apreciază

  13. Pingback: Psi-luneala Disputa | Fata din vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s