Din când în când mai bat la porți,
Când ochii-mi sunt noian de stele
Și se ridică dintre nopți
Umbre și spaime de-ale mele.
Aș inunda pământ de griji,
Din nori aș cerne doar izvoare,
Aș scoate miezuri dulci din coji
Și-aș presăra din ochi, culoare.
Aș face case dintr-un vis,
Le-aș pune grinzi din cer albastru.
Ar fi pământul Paradis
Creat din nou dintr-un dezastru…
Aș aduna triluri târzii
Le-aș împleti cuib de nuiele,
Cântec creat din fantezii
Cu turnuri pentru noi castele.
Alte duzini găsiți la psi.
| 1. | vavaly | 2. | Scorpio |
| 3. | tibi | 4. | SexulSlab |
| 5. | Franturi | 6. | Calin |
| 7. | lili3d | 8. | carmen pricop |
| 9. | Vero | 10. | Gabriela |
| 11. | almanahe | 12. | vantdetoamna |
| 13. | Some Words | 14. | O fata |
| 15. | Verovers | 16. | Sonia |
innerspacejournal 
în sfârşit o duzină mai optimistă. ba şi versificată, pe deasupra. e frumos la tine în cuvânt…
ApreciazăApreciază
Prefer să renovez, în locul demolării…
Mă bucur dacă e!
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte – Fantezie-n LE minor | Tiberiuorasanu's Blog
Excepţional!
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte- Dureri elementare | Cățărătorii
Uite frate, un om optimist!!!!! :))))
ApreciazăApreciază
Da… câteodată. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Confesiuni confetti | Alma Nahe
Foarte frumos ai recreat Pământul, pasăre Phoenix ce-mi ești.
ApreciazăApreciază
Aștept ajutoare… 🙂
ApreciazăApreciază
Nu știu de ce nu pot să pun comentarii pe blogul tău… 😉
ApreciazăApreciază
Minunat, minunat cu adevarat!
„grinzi de cer albastru”…
daca nu ad fi noua in club, as propune sa pornim de la doua duzini de cuvinte, ca sa trebuiasca sa scrii si sa citesc mai mult. M-ai incantat!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc. 🙂
Dacă cerința e prea mare, rezultatul ar putea fi nul!… 😉
ApreciazăApreciază
Versuri minunate incarcate de sensuri.
„Aș inunda pământ de griji,
Din nori aș cerne doar izvoare,
Aș scoate miezuri dulci din coji
Și-aș presăra din ochi, culoare.”
Aparent poezia pare simpla, dar cand incerci sa o decoperi gasesti in ea esente profunde. O repunere pe noi temelii de valori. Minunat!
ApreciazăApreciază
Esențele profunde sunt simple… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte (1) Incatusarea lui Miriam « Insemnari …
Ce desene! Ce deseneeee!
Păi, cine ne opreşte să nu ne-asumăm toate astea?
Putem să facem multe…de ce naiba nu le facem?! 😦
ApreciazăApreciază
Nu ar trebui decât să fim uniți și responsabili, ca să recreăm… 🙂
ApreciazăApreciază
Castelele le faci din timp
– e fără de sfârşit oricât ar trece –
şi niciodată de nisip
– valul să-l surpe şi să plece.
ApreciazăApreciază
Castelele de pe Pământ
Întotdeauna se dărâmă.
Să construim cu legământ,
Iubire ce nu se sfărâmă!
ApreciazăApreciază
🙂 de-am putea renova din cuvânt ce simplu ar fi!
dar uite…azi am trecut de două ori pe sub curcubeu. de două ori, în aceeaşi zi, la distanţă de o oră. nu-i aşa că este de fapt posibil? că totul e posibil dacă vrem…
ApreciazăApreciază
Cred c-am văzut și eu unul dintre curcubee…
Da, totul e posibil, dacă vrem cu toții…
ApreciazăApreciază