Arhive lunare: iulie 2013

Duzina de cuvinte – Liber

Când tu alegi ca libertatea

Să te-nsoțească permanent

Și îți dorești sinceritatea

Ca pe un lucru remanent,

 

Ceilalți vor vrea să te aplece,

Să ia decizii-n locul tău.

Lumea rămâne, totuși, rece –

Amestec de bine și  rău.

 

Așa cum limpede-i izvorul,

Dar vântul șuieră stângaci,

La fel te însoțește dorul

Și-ți umblă prin minte dibaci.

 

Copil fiind, mai ai nevoie

De-a oamenilor iubire.

Ți-ai dori ca ea să biruie

Orice urmă de mâhnire.

 

Neînsemnată-i libertatea

De nu ai cu cine s-o-mparți.

Se vede în maturitatea

Ce-o dobândești atunci când ierți.

 

Alte combinații meșteșugite ale duzinei de cuvinte, la psi.

21 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Binele tuturor – psiluneli

Dragul meu Vis,

De când suntem mici copii, visăm să devenim personaje fabuloase care salvează lumea sau cel puțin o schimbă în mod miraculos, pentru a trăi cu toții în fericire, sănătate, bunăstare… Ne păstrăm aceste visuri până în adolescență, uneori chiar până mai încolo, aproape de maturitate.

La un moment dat, ajungem să înțelegem că visurile noastre nu pot fi realizate atâta timp cât nu gândim toți la fel, atâta timp cât nu ne respectăm și nu ne dăm importanță egală unii altora și, nu în ultimul rând, atâta timp cât nu respectăm viața, în toate formele ei.

Ce ar trebui să însemne binele tuturor? Ca toți să avem satisfăcute toate dorințele? Atât cele materiale cât și cele spirituale? Sau e vorba despre un anumit bine pe care îl intuim, doar? Tu ce zici? E vorba de acel bine pe care ni-l programăm singuri prin gândire? E vorba de împlinirea destinului? E vorba de acceptare și, implicit, de diminuarea intensității conceptului de ,,bine”? E vorba de mulțumire? E vorba de iubire? Poate că aici ar trebui să ne oprim, ca de obicei. Dacă ne-am iubi unii pe alții, la modul real, binele tuturor ar fi inclus.

Ei?

Alte trasee ale binelui colectiv găsiți la psi în tabel.

22 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Parfumul zorilor

Era ca un cântec ce o trezea în fiecare dimineață: un sunet blând și limpede ce o făcea să deschidă ochișorii negri și strălucitori. Își ștergea ciocul micuț de paiele din cuib, dădea de două ori din aripioare, își întindea codița în formă de furculiță. Apoi arunca o privire scurtă spre puișorii adormiți și îi împingea delicat cu ciocul, trezindu-i.

Urma ca el să vină, să le lumineze noua zi de muncă și antrenament. Dar ei îl așteptau devreme, pe sârmele electrice aeriene, aliniați în trei-patru șiruri alb-negre. Cântau încetișor, cu glasuri limpezi și calde, aducând bucurie în inimile celor iubitori de zori de vară. Și atunci, toate spiritele nopții se grăbeau să se retragă, refugiindu-se din calea luminii care începea să cuprindă emisfera rândunelelor.

Picături de rouă spălau petalele odihnite ale florilor, primenindu-le pentru întâmpinarea iubitului lor. Acestea își deschideau întreaga frumusețe strălucind în mijlocul aromelor de curat amețitor. Fiecare zâmbea cu parfumul ei unic: regina nopții, trandafiri, crini, flori de nu-mă-uita, flori de câmp…

Iar el se apropia vertiginos de linia orizontului unde era așteptat. Și când prima rază atingea marginea muntelui, toți își ridicau capetele a salut de bucurie: se treziseră. Noua energie îi pregătea pentru noua zi. Nimic nu putea egala momentul răbufnirii de puritate și parfum. Nimic nu se putea compara cu victoria luminii asupra întunericului, cu înnoirea respirației Pământului dimineții în momentul nașterii noii zile.

Fiecare atom își încărca porția de viață pentru a duce mai departe infinitul.

Povestea parfumată începe de la Mirela, unde vă puteți înscrie și voi. 

26 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Duzina de cuvinte – Atunci

Atunci când dragostea pune stăpânire pe sufletul tău, orice rău se evaporă din calea ta și binele celorlalți devine un lucru firesc al existenței, pentru care poți lupta cu ușurință, fără ca tulburătoare ape să-ți mai brăzdeze inima neîncrezătoare.

Alte cuvinte ale aceleiași duzini, la psi în tabel…

47 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte

Tom Thum: orchestra din gura mea

2 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Necunoscutul – psiluneli

Dragul meu Vis,

Ești gândul ce-mi străbate mintea în fiecare clipă conștientă.

Poate ești ascuns  în subconștient, sau în inconștient?

Și când te caut, te ascunzi printre ideile mele, le cultivi, le hrănești, le înflorești… Ce faci atunci când nu știu? Dispari? Nu cred. Cred că te-am absorbit în spațiul interior, integrându-te în toată ființa mea, aceea pe care nici eu nu o știu. Ai depășit chiar și noțiunea de gând, nu mai ești în gândurile mele tot timpul, ești cu mine tot timpul, ești parte din mine, așa cum elevii iau un pic din ființa profesorilor în ei înșiși, după cum frumos spunea Cury…

Și, cu toate că ești acolo, în interiorul meu, nu te cunosc, vreau să aflu mai multe despre tine, vreau să simt ce ești, cine ești, cum ești… Uneori mi-e teamă de ceea ce aș descoperi și te las să-mi hoinărești prin inimă, fără să te mai întreb. Și las inima să extragă din minte ideea de tine, de tu, de noi.

Rămâi misterul de care mă minunez neîncetat, pe care îl caut, în găsesc, îl pierd, îl iubesc și-l regăsesc de câte ori vreau să-l uit.

Alte psiluneli pline de necunoscut, găsiți la psi în tabel.

12 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Spre alb – poveste parfumată

Își ridică privirea spre cer, ca într-un ultim gând de stabilire a traseului pe care voia să-l urmeze. Soarele era spre apus, putea fi privit cu ușurință, făcându-te astfel să te separi de lumea reală, ca linie de demarcație dintre lumină și penumbră. Se pregăti. Recapitulă încă o dată pașii pe care trebuia să-i urmeze. Orice greșeală o putea duce direct în… penumbră. Acesta era pericolul asupra căruia o avertizaseră mai mulți dintre cei ce experimentaseră zborul. Chiar și el îi spusese. Nu o dată… ,,Să ai grijă, încrederea ta trebuie să fie deplină, o mică ezitare poate dărâma totul, te poate arunca în prăpăstiile adânci ale deznădejdii, în brațele forțelor întunecate; atât așteaptă; te vor prinde fără milă și nu sunt mulți cei care au reușit să scape… Nu trebuie să întrerupi bătăile aripilor, o faci extrem de lent, calm, cu toată forța ta interioară, inspiri lumina și o păstrezi în tine… Adânc, în profunzimile ființei tale, există iubirea care crește. Nu întrerupe procesul. Ai trecut testele de rezistență. Acum depinde doar de felul în care te mobilizezi. Acolo ești pe cont propriu.” O luase de mână și îi transmisese pentru ultima dată, din energia adâncurilor lui. ,,Acum poți să zbori!”

Îi zărise lacrima din suflet și îl simțise aproape trist. Ei nu aveau voie să fie triști. Nu mai erau… muritori. Înțelese. Zborul ei putea fi redeschiderea căii lui.

Se lansa cu cea mai puternică motivație profund activată. Își strânse aripile în față, ca într-o rugăciune, le ridică încet în sus, le deschise apoi și începu să se ridice lent și constant. Privirea lui o urmărea, ajutând-o să rămână cu inima deschisă. Soarele se apropiase de linia orizontului și începea să dispară puțin câte puțin. Depăși insesizabil limita dintre lumea de aici și cea în care trebuia să ajungă. Nu simți acel șoc al trecerii despre care i se spusese. Nu se rostogoli prin tunelul înconjurat de întuneric. O lumină albă se ivi ca la un nou răsărit, discret și plină de căldură. Se transformă într-o sferă imensă care o cuprindea inundând-o. O simțea ieșindu-i din mijlocul pieptului și cuprinzând-o, în același timp. Erau sfere de raze albe, concentrice. O bucurie imensă se împrăștie împreună cu lumina: în interior și în exterior.

Acolo jos, el zâmbi și ochii îi străluciră. Știa că a reușit. Acum se putea pregăti s-o urmeze.

La câtva timp, în noua dimensiune, cei doi își uniră zâmbetele și privirile într-o nouă sferă de alb. Emanau arome de iubire pură, împlinită atât de rar…

Alte povești parfumate găsiți la Mirela, inițiatoarea clubului Poveștii parfumate.

21 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Nominalizare – ”A BOUCHET OF THREE AWARDS “

Mulțumesc pentru nominalizare blogului Trezire divină și blogului Calea spre tine, unde am găsit multe de învățat pentru dezvoltarea noastră spirituală.

Responsabilități pentru nominalizați: să împartă la rândul lor bucuria pentru aprecierea pe care au primit-o altor 15 proiecte noi. Fiecare blogger va fi înștiințat de nominalizare printr-un scurt comentariu și, dacă va accepta acest premiu simbolic, are obligația de a mulțumi celui care l-a nominalizat printr-un scurt articol în care: să-i promoveze proiectul, să afișeze imaginile premiilor simbolice, să facă la rândul său alte 15 nominalizări noi și să împărtășească 7 lucruri despre sine cititorilor săi.

Nominalizez:

George Valah – Știri scurte

Mirela Pete

Psi

Cita

Mala

Belsim

Child Again

Colțul cu muzică

Despre sufletul meu

Mens sana et anima sana

Ieșirea din Matrix

Notițe în sufletul meu

Sănătate cu stil

Vasile Andru

Yoda

1 Exist

2 printre cuvinte,

3 cu capul deasupra norilor,

4 cu inima pe pământ,

5 cu sufletul în ceruri.

6 Iubesc

7 aici și-n alte dimensiuni.

6 comentarii

Din categoria Diverse, Exerciţiu de înţelepciune, Poezie

Duzina de cuvinte – Curs temporal

Se aștern

Frumoase gânduri

Peste rânduri

Într-un fel ciudat,

În care

Secunde

Apar și dispar

Ca și când

În lume

Nimic nu iese

Din trecut,

Decât

Izvor de greșeli,

Un curs, parcurs

Temporal,

Ce nu merită

Altceva

Să fie

Decât

Obiect de studiu

Pentru imaginație

Și pentru

A FI.

Celelalte duzini, care de care mai… temporale  – la psi în tabel.

7 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Un drum, o alegere – psiluneli

Se gândi să iasă. Pereții o strângeau, atmosfera sumbră dată de ploaia prelungită o apăsa din ce în ce mai mult. Oare, ce o reținuse atât de mult? Doar cunoștea foarte bine efectele unei plimbări prin pădurea din apropiere. Chiar dacă ploua. Ce i s-ar fi putut întâmpla?

De câtva timp, ploaia se oprise. Ce bine! Potecile nu erau uscate, dar se putea merge foarte ușor…

Nu mai fusese demult la locul de scaldă  la care mergea adesea în copilărie. Era un mic iaz, unde se strângea apa de la un pârâu învolburat, atât de rece încât nu te puteai scălda decât când erau temperaturi foarte ridicate, vara. Ca să ajungă acolo, trebuia să treacă printr-o mică dumbravă, o mai agățau mărăcinii crescuți liber, mai călca în câte o băltoacă neprevăzută… Dar ce palpitant era și câtă frumusețe pe malul apei! Era un mic univers pe care îl găsise împreună cu niște verișoare dornice și ele de ,,aventuri”. Și, de atunci, ea devenise locuitoarea acelui univers. Găsise o piatră mare în mijlocul pârâului și se așeza acolo, în centrul curgerii, și scria. Nimic nu o mai putea scoate din concentrarea în care se adâncea. Când termina de scris (poezii sau alte prostioare) se simțea ca și cum chiar s-ar fi întors dintr-o altă lume.

Găsi poteca ce ducea la iazul cu pricina. Crescuseră foarte multe tufișuri, foarte multe plante  mai înalte decât ea, mărăcinii nu lipseau, apoi, deodată, un curs al apei pe care nu îl cunoștea. Trecu peste noul braț al pârâului îndreptându-se spre mijlocul dumbrăvii. Dar nu mai cunoștea locul. Se împădurise, iazul nu mai era, piatra din mijlocul apei nu se mai vedea… Pârâul curgea cu mai multă putere ca altădată, dar nu se mai strângea în adâncitura de lângă dig. Trecea prin breșele făcute, coborând într-o cascadă zgomotoasă…

Se întoarse, mulțumită că revăzuse, totuși, apa limpede și rece din fostul univers. Și plecă mai departe. Urcă poteci abrupte, trepte printre rădăcini de copaci bătrâni, alte poteci line și deschise, trecu prin fânețe pline de flori și miros de reavăn, reveni la poteca principală. Pădurea se extinsese din ce în ce mai mult. Drumul era din ce în mai îngust, însă, pe margine, apăruseră arbuști pe care nu îi știa, de afini. Se aplecă să culeagă, gustând din afinele proaspete, coapte mai devreme decât le era timpul. Se bucură. Însă, începu din nou să plouă și se hotărî să se întoarcă.

***

Terra intrase într-un program de reabilitare a florei și faunei, de câțiva ani. Locuitorii fuseseră transportați pe o nouă planetă, o colonie pe care se construiseră megalopolisuri, unde era asigurată o viață cu un înalt nivel de trai.

Peste câteva luni urma să plece și ea. Toți prietenii și rudele sale mai apropiate se aflau acolo. Aici nu mai avea pe nimeni. Rămăseseră puțini oameni. Doar cei care se încumetau să trăiască o viață grea, în jungla în care urma să se transforme Pământul. Dacă ar fi avut o familie aici, ar fi rămas.

Își strânse izvoarele, pădurile, plimbările, florile și păsările și le ascunse într-o casetă deschisă în inima sa. Poate se va mai întoarce… Poate, cândva, dacă planeta își va reveni suficient de repede, într-o viață… Era în ființa acelor locuri. Înregistră fiecare sunet din liniștea muntelui, își întipări fiecare detaliu și închise cu grijă caseta.

Plecă spre o nouă viață.

 

Alte alegeri dintr-ale psilunelilor, la psi.

20 comentarii

Din categoria Proză, Psi-luneli