Își ridică privirea spre cer, ca într-un ultim gând de stabilire a traseului pe care voia să-l urmeze. Soarele era spre apus, putea fi privit cu ușurință, făcându-te astfel să te separi de lumea reală, ca linie de demarcație dintre lumină și penumbră. Se pregăti. Recapitulă încă o dată pașii pe care trebuia să-i urmeze. Orice greșeală o putea duce direct în… penumbră. Acesta era pericolul asupra căruia o avertizaseră mai mulți dintre cei ce experimentaseră zborul. Chiar și el îi spusese. Nu o dată… ,,Să ai grijă, încrederea ta trebuie să fie deplină, o mică ezitare poate dărâma totul, te poate arunca în prăpăstiile adânci ale deznădejdii, în brațele forțelor întunecate; atât așteaptă; te vor prinde fără milă și nu sunt mulți cei care au reușit să scape… Nu trebuie să întrerupi bătăile aripilor, o faci extrem de lent, calm, cu toată forța ta interioară, inspiri lumina și o păstrezi în tine… Adânc, în profunzimile ființei tale, există iubirea care crește. Nu întrerupe procesul. Ai trecut testele de rezistență. Acum depinde doar de felul în care te mobilizezi. Acolo ești pe cont propriu.” O luase de mână și îi transmisese pentru ultima dată, din energia adâncurilor lui. ,,Acum poți să zbori!”
Îi zărise lacrima din suflet și îl simțise aproape trist. Ei nu aveau voie să fie triști. Nu mai erau… muritori. Înțelese. Zborul ei putea fi redeschiderea căii lui.
Se lansa cu cea mai puternică motivație profund activată. Își strânse aripile în față, ca într-o rugăciune, le ridică încet în sus, le deschise apoi și începu să se ridice lent și constant. Privirea lui o urmărea, ajutând-o să rămână cu inima deschisă. Soarele se apropiase de linia orizontului și începea să dispară puțin câte puțin. Depăși insesizabil limita dintre lumea de aici și cea în care trebuia să ajungă. Nu simți acel șoc al trecerii despre care i se spusese. Nu se rostogoli prin tunelul înconjurat de întuneric. O lumină albă se ivi ca la un nou răsărit, discret și plină de căldură. Se transformă într-o sferă imensă care o cuprindea inundând-o. O simțea ieșindu-i din mijlocul pieptului și cuprinzând-o, în același timp. Erau sfere de raze albe, concentrice. O bucurie imensă se împrăștie împreună cu lumina: în interior și în exterior.
Acolo jos, el zâmbi și ochii îi străluciră. Știa că a reușit. Acum se putea pregăti s-o urmeze.
La câtva timp, în noua dimensiune, cei doi își uniră zâmbetele și privirile într-o nouă sferă de alb. Emanau arome de iubire pură, împlinită atât de rar…
Alte povești parfumate găsiți la Mirela, inițiatoarea clubului Poveștii parfumate.
Spre alb! Ce frumos! Pentru o clipă m-am gândit la pescăruşul Jonathan Livingstone şi apoi am realizat că noi toţi putem să ne întindem aripile, să nu le întrerupem bătaia, să o facem lent, calm, să inspirăm lumina şi să o păstrăm în noi, dacă avem credinţă…
Mulţumesc! Zbor lin, Lili! 🙂
ApreciazăApreciază
Putem, dacă iubim. Și credința e tot iubire.
Și ție: zbor neîntrerupt! 🙂
ApreciazăApreciază
Periculos de tentantă acea nouă dimensiune, un loc spre alb, în alb, unde iubirea e veșnică. Un spațiu de lumină unde ei s-au întâlnit, sau poate s-au reîntâlnit…Cât de multă lumină atrage iubirea și cât de frumos ai împletit iarăși cuvintele, Lili! Măiestrie ivită din…alb. Îmi place parfumul lor de iubire pură, împlinită atât de rar!
ApreciazăApreciază
Un parfum pe care îl avem cu toții; trebuie doar să-l folosim!
Mulțumesc pentru aprecieri! 🙂
ApreciazăApreciază
Superb! A iubi pana ‘dincolo’ – ce concept frumos… Foarte vizuala povestirea ta. Sincere felicitari!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc. Mă bucur c-a ieșit așa!
ApreciazăApreciază
Îmi era dor de-o poveste sferică. așa. 🙂 E frumoasă, rotundă, perfectă ca iubirea pură. Tocmai mi-am dat seama că există și perfecțiune pe lume. Mulțumesc pentru lectură.
ApreciazăApreciază
Perfecțiunea e așa cum o vedem noi.
Mulțumesc pentru vizită! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Marea de alb | Iubesc Viaţa
îndrăznesc doar să amintesc, ca o mică tuşă, dacă îngădui, că albul în parfumerie este extrem de versatil. pe de-o parte este floarea (iasomia, gardenia, crinul, tuberoza, … etc) evocând puritatea, pe de cealaltă parte este miezul florii, adesea narcotiv, carnal, pasional, motiv pentru care o face de nelipsit. şi poate deloc curios, extracţia parfumului florii albe este adesea dificil, costisitor, esenţă greu de păstrat pentru totdeauna?!
în contextul celor scrise de tine poate că şi iubirea este aidoma florii albe şi a parfumului său, deopotrivă tulburătoare şi virginală. uite la asta mă gândesc… şi mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Nici nu-mi trecea prin minte o astfel de comparație, pentru că nici nu știam toate astea. Dar te-ai gândit bine. Se potrivește. 🙂
ApreciazăApreciază
aşa am gândit şi eu. de aceea le-am adus în dar. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
O intreaga filozofie e iubirea. O filozofie, poate de viata, cine mai stie? Atit de cintata de toti, atit de dorita de majoritatea si atit de hulita de unii, putini!
Un dans al zborului alb, al puritatii, dans in care e musai sa fie doi altfel n-ar mai fi implinirea suprema in cuplu. Idealul? Idealizat concept? Poate.
Dar mi-a placut ideea invatarii acestui dans de catre cei doi caci o invatatura continua e iubirea, chiar daca unul dintre cei doi e mai doct decit celalalt.
O iubire ezoterica in alb cu atitea si atitea nuante si tonuri, excelent spusa si scrisa!
ApreciazăApreciază
O filozofie neîmplinită dacă nu își găsește rezonanța în amândouă sufletele.
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Mi-as dori sa am aripi, dar nu mi-as dori sa vad lumina alba, nu inca. Ceea ce ai scris aici e plin de substanta, filosofie, romantism.
Multumesc pentru lectura si iti doresc un inceput de saptamana cat mai fain.
ApreciazăApreciază
Lumina albă e în iubirea din noi. Ea poate fi și aici, nu doar dincolo.
Zile senine!
ApreciazăApreciază
Din iubire suntem capabili de transformari uluitoare…
O adevarata metafora povestea imaginata de tine. Superba metafora!
Iti doresc o saptamana minunata!
ApreciazăApreciază
Zile frumoase să ai!
Cea mai puternică motivație, într-adevăr.
ApreciazăApreciază
Sunt oameni deveniti ingeri, si care se iubesc? Sunt ingeri care se iubesc sau unul e inger si celalalt om a carei bunatate deosebita i-a permis calitatea de inger dupa Marea Trecere? De parca ar conta, cand e vorba despre Iubire…
Au trecut, si si-au implinit iubirea in… viata de dupa moarte? Asa am inteles si e… intristator, oricat de frumos ar fi… Mi-ar placea ca lumea alba si pura in care au ajuns sa fie in viata constienta.
Iubirea e buna aici, pe Pamant, intre oameni din carne si lumina, nu doar intre cei din lumina. Dar… nu-i cum vreau eu; nu?!
Zile fericite!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, de multe ori nimic nu e cum vrem noi. Dar ar putea fi…
ApreciazăApreciază