Necunoscutul – psiluneli

Dragul meu Vis,

Ești gândul ce-mi străbate mintea în fiecare clipă conștientă.

Poate ești ascuns  în subconștient, sau în inconștient?

Și când te caut, te ascunzi printre ideile mele, le cultivi, le hrănești, le înflorești… Ce faci atunci când nu știu? Dispari? Nu cred. Cred că te-am absorbit în spațiul interior, integrându-te în toată ființa mea, aceea pe care nici eu nu o știu. Ai depășit chiar și noțiunea de gând, nu mai ești în gândurile mele tot timpul, ești cu mine tot timpul, ești parte din mine, așa cum elevii iau un pic din ființa profesorilor în ei înșiși, după cum frumos spunea Cury…

Și, cu toate că ești acolo, în interiorul meu, nu te cunosc, vreau să aflu mai multe despre tine, vreau să simt ce ești, cine ești, cum ești… Uneori mi-e teamă de ceea ce aș descoperi și te las să-mi hoinărești prin inimă, fără să te mai întreb. Și las inima să extragă din minte ideea de tine, de tu, de noi.

Rămâi misterul de care mă minunez neîncetat, pe care îl caut, în găsesc, îl pierd, îl iubesc și-l regăsesc de câte ori vreau să-l uit.

Alte psiluneli pline de necunoscut, găsiți la psi în tabel.

12 comentarii

Din categoria Psi-luneli

12 răspunsuri la „Necunoscutul – psiluneli

  1. Nu stim nici macar cine suntem cu adevarat si vrem sa cunostem intreaga lume sau intregul univers… Exact asa cum spui „ești acolo, în interiorul meu, nu te cunosc”..

    Apreciază

  2. Parca ar fi vorba despre o prea mare iubire, Lili! Cred ca mi-ar fi frica daca as trai asa ceva desi citeodata tinjesc sufleteste si spiritual dupa asta! Traire preacompleta a ceva ce exista in noi, traire care naste intrebari. Oare si raspunsuri? Oare raspunsurile sunt pe masura intrebarilor sau a asteptarilor?

    Apreciază

  3. Daca tu ai inceta sa existi si-ar inceta existenta si necunosctul din tine. Atunci ghici cine el El ?

    Apreciază

    • Putem înceta să existăm? Chiar dacă ne dorim, nu se poate. 😀 Nu avem de ales decât între a ne dezvolta sau a involua.
      Și nu vreau să ghicesc! Vreau să știu!

      Apreciază

  4. Pingback: Psiluneli-Necunoscutul | Cățărătorii

  5. Eu cred ca e adevarata treaba cu ,,nici eu nu ma cunosc cu adevarat cine sunt”….Tu ce zici?

    Apreciază

  6. Doar in situatii limita intrezarim cine suntem si de ce suntem in stare!
    Poate de aceea e nevoie in viata si de suferinta si de necazuri: sa ne cunoastem si sa luptam cu ceea ce iese din noi si nu ne place!

    Apreciază

    • Așa este. În situații limită avem reacții despre care nu știam că ne-ar putea aparține. Important e să le conștientizăm ca să luptăm cu ce e rău din noi.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s