Parfumul zorilor

Era ca un cântec ce o trezea în fiecare dimineață: un sunet blând și limpede ce o făcea să deschidă ochișorii negri și strălucitori. Își ștergea ciocul micuț de paiele din cuib, dădea de două ori din aripioare, își întindea codița în formă de furculiță. Apoi arunca o privire scurtă spre puișorii adormiți și îi împingea delicat cu ciocul, trezindu-i.

Urma ca el să vină, să le lumineze noua zi de muncă și antrenament. Dar ei îl așteptau devreme, pe sârmele electrice aeriene, aliniați în trei-patru șiruri alb-negre. Cântau încetișor, cu glasuri limpezi și calde, aducând bucurie în inimile celor iubitori de zori de vară. Și atunci, toate spiritele nopții se grăbeau să se retragă, refugiindu-se din calea luminii care începea să cuprindă emisfera rândunelelor.

Picături de rouă spălau petalele odihnite ale florilor, primenindu-le pentru întâmpinarea iubitului lor. Acestea își deschideau întreaga frumusețe strălucind în mijlocul aromelor de curat amețitor. Fiecare zâmbea cu parfumul ei unic: regina nopții, trandafiri, crini, flori de nu-mă-uita, flori de câmp…

Iar el se apropia vertiginos de linia orizontului unde era așteptat. Și când prima rază atingea marginea muntelui, toți își ridicau capetele a salut de bucurie: se treziseră. Noua energie îi pregătea pentru noua zi. Nimic nu putea egala momentul răbufnirii de puritate și parfum. Nimic nu se putea compara cu victoria luminii asupra întunericului, cu înnoirea respirației Pământului dimineții în momentul nașterii noii zile.

Fiecare atom își încărca porția de viață pentru a duce mai departe infinitul.

Povestea parfumată începe de la Mirela, unde vă puteți înscrie și voi. 

Anunțuri

26 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

26 de răspunsuri la „Parfumul zorilor

  1. „Fiecare atom își încărca porția de viață pentru a duce mai departe infinitul” cred ca e cea mai autentica descriere a acelui moment magic, cand ne e frica sa respiram sa nu tulburam minunea si in acelasi timp ca am putea pierde clipa perfecta sa respiram pana la capat viata. Minunat

    Apreciază

  2. Mirela Pete

    Zorii mei de zi valorează greutatea lor în aur.
    Iubitul rândunelelor este și iubitul meu și va fi mereu, cât timp o să iubesc primăvara, cât timp voi iubi vara, dar mai ales atât timp cât zorii vor fi partea cea mai dragă din zi, cea mai aproape de ființa mea solară. ”Nimic nu se putea compara cu victoria luminii asupra întunericului” , aș adăuga: și a primăverii asupra ternului îngheț, sau a vieții asupra morții, nu-i așa?! Fi-voi mereu a aurorei fiică.
    Lili, ai un mail de la mine. e legat de piesa de aici. Te îmbrățișez, să ai o zi frumoasă!

    Apreciază

  3. Ce frumoasa e povestirea!
    In copilarie, in balcon isi facusera cuib doua randunele… Faceau multa mizerie si vecinii se tot “certau” cu parintii mei, sa strice cuibul. Dar nu i-a lasat inima sa o faca, desi curatau mult in urma lor. Multi ani au facut pui acolo randunelele… Apoi, intr-un an, n-au mai venit. Cuibul era pustiu si asa a mai ramas inca vreo cativa ani, pana cand au fost siguri ca randunelele nu vor reveni…

    Apreciază

  4. Randunelele iubesc rasaritul, zorii, mirosul florilor trezite la viata, la fel si eu. Si eu le ador.
    Numai bine iti doresc si sa ai un inceput de saptamana frumos!

    Apreciază

  5. M-am stropit şi eu cu câţiva stropi din parfumul ăsta alt tău…

    Apreciază

  6. O poveste delicata si proaspata despre iubirea tuturor fiintelor pentru astrul zilei. Cu toti il iubim 🙂
    Si eu mi-am amintit ca ani de zile in urma, in balconul casei aveam un cuib cu randunele…ani de zile au tot revenit, pana ce balconul a fost inchis. M-am luptat cu mama, in copilarie, ca sa le lase sa isi faca acolo cuibul… Intr-un an au avut un pui alb… era atat de frumos…:)
    O saptamana cat mai buna iti doresc!

    Apreciază

  7. psi

    am plutit şi eu în zori de zi şi de săptămână nouă, legată de ademenirea ta înmiresmată… şi parcă am redevenit copil privind rândunelele…

    Apreciază

  8. Pingback: Efectul libertăţii | În grădina mea

  9. Pingback: Never Tear Us Apart « Mirela Pete. Blog

  10. Un lucru posibil desi pare imposibil si peste tot si toate un singur gind: ce minune!

    Apreciază

  11. Pingback: Noutăți Dexign. Webdesign « Mirela Pete. Blog

  12. Pingback: Tartă cu zmeură, posibil creație proprie « Mirela Pete. Blog

  13. Pingback: Oglinzi paralele « Mirela Pete. Blog

  14. Pingback: Parfumul zorilor flori | my heart to your heart

  15. Pingback: Teme de vacanță « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s