06/10/2013 · 20:30
↓ Jump to Comments

Parfumul credinței

Dragul meu Vis,

A crede… ce înțelesuri să alegem? A crede un lucru, a avea o părere; a crede pe cineva, a considera spusele lui adevărate; a crede în cineva, a avea încredere în acel om; a crede în ceva, a avea anumite convingeri personale dobândite prin educație, prin influențe; a crede în binele universal, în inteligența supremă, în Creator… credința că Binele va triumfa mai devreme sau mai târziu, că Dumnezeu are grijă de toți, într-un fel sau altul, după merite sau prin încercări…

Credința e un test permanent al Vieții. Și evaluarea se desfășoară având ca itemi părțile de suflet ajustate de voință, împărțite pe axa pozitiv-negativ. Evaluatorul măsoară rezonanța pe care ne-am înscris fiecare, pe liniile care merg spre punctul central al iubirii Sale. Uneori ne trimite câte un zâmbet de reglare a comportamentului, alteori câte o lacrimă cristalină de sensibilizare… Trebuie doar ca noi să vedem zâmbetul, să culegem lacrima și să prindem rezonanța cea mai apropiată. Și apoi, în leagănul extatic al ÎNȚELEGERII, să emanăm parfum de smirnă, tămâie, busuioc, trandafir, primăvară, flori de câmp, fructe îmbietoare, brad în zăpadă, rouă a inimii, petale de zbor… și câte altele!

Parfumul credinței, Vis, e rezonanța în care am intrat împreună: să credem unul în celălalt și să credem în Cel Care Ne Iubește.

Ascult muzica pe care o emiți crezând în mine și sper să nu rămân mai prejos…

Alte păreri găsiți la Mirela Pete, inițiatoarea Poveștii parfumate.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

39 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Etichetat ca , ,

39 de răspunsuri la „Parfumul credinței”

  1. Diana
    06/10/2013 la 21:05

    Sa credem unul in celalalt! Cateva cuvinte care fac sufletul sa tresalte de bucurie si – poate nu in acelasi timp si nici in aceeasi masura – ne fac sufletul sa planga atunci cand credinta aceasta este… unilaterala sau este doar un vis, o speranta…
    Fraza din incheiere imi place foarte-foarte! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Mirela Pete
    06/10/2013 la 21:09

    Lili, draga mea, mi-a fost un imens dor de scriitura ta riguroasă și totuși plină de poezie, îmbinare rar întâlnită, prețioasă. Poate pentru că ”în leagănul extatic al ÎNȚELEGERII, să emanăm parfum de smirnă”…sau poate pentru că ”tămâie, busuioc, trandafir, primăvară” … și sigur pentru că…”flori de câmp, fructe îmbietoare, brad în zăpadă, rouă a inimii, petale de zbor”! Câtă acuratețe a poeziei găsesc aici… O mare bucurie mi-ai făcut, mai ales că acum povestea-i rară, o ”rara avis” spunea un prieten pe Fb, dar poate că e mai bine așa. M-am bucurat cu adevărat să te citesc, seara de basm să-ți fie!. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  3. vavaly
    06/10/2013 la 21:29

    placute ganduri, placute arome. o poezie ascunsa in conturi de geometrie de o profunzime placuta. mi a facut placere sa citesc scrierea asta si mi a adus un fel de liniste ca si credintele mele sunt ascultate.

    Apreciază

    Răspunde

  4. Pingback: Adoratoarea lui Amun sau parfumul credinței « Mirela Pete. Blog

  5. Mala
    06/10/2013 la 23:16

    Un ghid al intelepciunii ni se deschide in fata atunci cind incepem sa credem…e ca o carte ale carei file nu le stim a rasfoi.
    Frumoase file are cartea ta, Lili ! Cu multumiri…

    Apreciază

    Răspunde
  6. g1b2i3
    07/10/2013 la 00:54

    Ce mult imi doresc ca oamenii sa creada unul in celalalt!Deseori aud:cred doar in mine, in nimeni altcineva…Cum e sa traiesti fara a avea incredere in cel de langaa tine?

    Apreciază

    Răspunde
  7. alma nahe
    07/10/2013 la 03:42

    Nouă între noi, nu ne priesc toate sunetele. Nu-i vorba de toată melodia. De aceea nu ne încredem în tot şi-n toate. Chestie de acustică, până la urmă…

    Apreciază

    Răspunde
  8. yogoshima
    07/10/2013 la 07:04

    Parfumul credinței, Vis, e rezonanța în care am intrat împreună: să credem unul în celălalt și să credem în Cel Care Ne Iubește.

    Apreciază

    Răspunde
  9. Dan
    07/10/2013 la 15:03

    Fără credinţă am fi săracii Universului. Credinţa este singura bogăţie certă la care putem accede.

    Apreciază

    Răspunde

  10. Pingback: Tu în ce crezi? | În grădina mea

  11. Papillon
    07/10/2013 la 21:03

    Vad ca ai un loc liber la numarul 8. Baga-ma pe mine. Baga-ma pe mine!

    Apreciază

    Răspunde
  12. childagain
    07/10/2013 la 22:05

    Citind minunatele tale cuvinte, îmi vine să spun, parafrazându-l pe președintele Nixon: ”Aș vrea să am întotdeauna credința de dimineață, și nu pe cea de seară,” El spunea aceste lucru despre conștiință, dar se potrivește bine și credinței.
    Credința noastră ”de dimineață” este acea credință neclintită a copilăriei, care funcționează chiar în ciuda evidențelor vizibile, E o credință în sine și pentru sine, care, la un anumit grad, e posibil să mute și munții. 🙂 Credința de seară e credința noastră de peste ani, după ce am trecut prin experiențe, și viața ne-a ”jumulit” bine. E tot o credință, dar altoită cu multă logică – ceea ce îi conferă limite – și uneori, cu ceva disperare…

    E minunat ce ai spus în text, aș vrea să mai am o asemenea credință !

    Te sărut !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  13. Lolita
    07/10/2013 la 22:22

    Parfumul credinţei tale e rar, pur şi plin de iubire! E important să credem, să fim recunoscători, să fim smeriţi şi să ne rugăm! E ceva rotund şi necesar! Ne face compleţi! Îţi mulţumesc pentru frumosul de aici!
    O săptămână frumoasă! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. elly weiss
    08/10/2013 la 00:05

    Cat de minunat ar fi sa putem crede unul in celalat! Uneori nu se poate…unul dintre cei doi face ceva nepotrivit incat strica armonia…
    Ai scris foarte frumos, lumea ar fi mai buna daca visele ne-ar putea deveni reale. Daca am crede mai mult in chiar noi insine, in primul rand.
    O noapte buna sa ai! 🙂

    Apreciază

    Răspunde

  15. Pingback: Cred ca iubirea ne face mai buni | my heart to your heart

  16. Pingback: Primul meu imprimeu…de inspirație egipteană! « Mirela Pete. Blog

  17. yogoshima
    10/10/2013 la 23:42

    Referitor la animale salbatice un video interesant.

    Apreciază

    Răspunde
  18. Alexandra Ali
    13/10/2013 la 02:19

    Sa credem in noi, in semenii nostri, in adevar, intelegere si respect, in OM pur si simplu …. totul ar fi mai frumos. Desi uneori stau si ma intreb: cum am mai recunoaste binele, daca ar exista numai el?! (poate sunt Gica Contra uneori), dar acum mi-ar placea sa pot spune: Cred! (doar cred!)

    Apreciază

    Răspunde

  19. Pingback: Puteam să trecem prin curcubeu « Mirela Pete. Blog

  20. Pingback: Muzica parfumată a toamnei « Mirela Pete. Blog

  21. Pingback: Primul meu imprimeu de inspirație egipteană : Mirela Pete. Blog

Lasă un comentariu