Urcă în grabă treptele de la capătul centralei, a ce mai rămăsese din ea… Timpul din ultima perioadă se scursese accelerat, parcă ar fi fost un tren cu pornirea mai grea, dar imposibil de oprit după aceea. Mulțimea de trecători pe lângă care trecuse n-o mai stânjenea ca altădată, când orice gest i se părea analizat și studiat în mod exagerat. Își luase un trening oarecare, eticheta nu-și mai avea rostul în momentele în care trepidații puternice anunțau catastrofa. ,,Să trecem mai repede prin tremurul Pământului”, se gândi în treacăt și iuți pasul. Cine și-ar fi închipuit, în trecut, că vom face acest ultim salt? Umbrele de pe pereții pe lângă care trecea arătau un trepied care se deplasa în paralel cu ea. Își păstră cugetul treaz, căci știa ce efecte dau gazele din atmosfera respirabilă. Puteau fi halucinații. Nu era sigură, însă. Dacă reușea să ajungă pe platforma de evacuare, treaba era făcută.
Se văzu ridicată din senin, tocmai când credea că se va prăbuși din cauza mișcărilor violente ale Pământului. Platforma era neclintită. Erau mai mulți acolo – cei care câștigaseră lupta. Fusese pe muchie de cuțit…
Se uită cu curiozitate în zare: lângă soarele care-și descompusese lumina, se năștea un soare mai mic, ce pâlpâia stingher și neîndemânatic. Se observau culorile incerte pe care le proba pentru a le pune în rezonanță cu planeta dominantă.
Zâmbi, deși o durea sufletul pentru ce rămăsese în urmă: se împărțiseră în două lumi – cea veche, cunoscută, și alta nouă, pe care trebuia să o descopere fiecare… Ea alesese necunoscutul.
Duzina de cuvinte la psi în tabel.
Pingback: Duzina de cuvinte- Trepidații noi | Cățărătorii
A ales bine! De fapt, cei care au ales ce credeau că ştiu, vor descoperi că de fapt s-au înşelat!Ştim în adevăratul miez al lui „ştiu” în măsura în care noi l-am creat, dar nu îi putem da o valoare certă. Celelalte măsuri sunt aproximative.
ApreciazăApreciază
Și misterul atrage întotdeauna, chiar dacă ne e teamă..
ApreciazăApreciază
În orice schimbare există şi un strop de magie, dar nu oricare, ci unul îmbinat cu speranţă, poate şi cu puţină teamă.
ApreciazăApreciază
Exact.
ApreciazăApreciază
Un necunoscut ca un nou inceput…
ApreciazăApreciază
Un nou început, cu siguranță…
ApreciazăApreciază
Pingback: Duzina de cuvinte : Păpuşi dansând. | Hipertensiv
:)) Ai intrat in rand cu ,,lumea”…
Trepidatiile astea ciudate pe care le tot asteptam….
Glumesc, interesanta abordare a temei.
ApreciazăApreciază
Sper să nu fie din alea… 😉
ApreciazăApreciază
Ce sâmbure de poveste ai aici! Ne povesteşti şi continuarea? 🙂
ApreciazăApreciază
Stai să intrăm în 4D… 🙂
ApreciazăApreciază
tremurul pământului sau al sufletului? uneori schimbarea, alegerea este în noi, dar o amânăm… până când devine inevitabilă. şi dacă nu am alege necunoscutul… nu am cunoaşte mersul înainte, cred.
ApreciazăApreciază
Și al pământului și al sufletului…
ApreciazăApreciază
E un curaj să alegi necunoscutul ! Dintotdeauna i-am admirat pe cei în stare să înfrunte un risc, pe cei care-și pot sacrifica comoditatea în beneficiul a ceva nou, deși poate nu la fel de confortabil. Ei sunt cei ce duc lumea înainte.
Mă bucur că faci parte dintre ei, te sărut !
ApreciazăApreciază
Eu mă știam o conservatoare… 🙂
ApreciazăApreciază
Da, poate în sensul că iubești valorile de stil vechi, inclusiv cele morale, dar eu cred că nu te-ai da înapoi din fața necunoscutului.
Și eu sunt o conservatoare în acel sens, dar asta nu mă împiedică să risc în toate celelalte sensuri. 🙂
ApreciazăApreciază
Dacă e nevoie… dar îmi calculez cât mai bine pașii pe care trebuie să-i fac – chiar dacă nu-mi ies așa cum vreau.
ApreciazăApreciază