Rostul durerii

Despre sufletul meu

În ziua în care ieșeam de la Spitalul Robănescu și mi s-a spus că fiul meu, în ciuda accidentului grav suferit, nu are urmări – insistându-se pe faptul că 1 din 100 de cazuri scapă în acest fel miraculos, nu știam pe unde merg… Pluteam, dansam pe stradă. Cu ochii în lacrimi, evident.

Atunci a sunat telefonul. O fostă elevă de-a soțului meu mi-a spus că nepotul ei de 12 ani are leucemie, fiind necesară o intervenție pe care n-o pot efectua medicii din România. Doar 80 de procente din tumoră pot fi extirpate aici, restul de 20… afară… Cu zeci de mii de euro… Nu s-ar putea să facem cumva, să se strângă banii?

Bani? Mie să nu mi se vorbească de bani. Nici să nu mi se spună că trebuie să adun, nici să nu fiu întrebată unde sunt. Nu sunt deloc prietenă cu ei. Dar am insistat…

Vezi articol original 257 de cuvinte mai mult

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Diverse

2 răspunsuri la „Rostul durerii

  1. Minunată poveste ! Tocmai pentru că e adevărată…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s