Arhive lunare: decembrie 2013

Anul Nou

Se frecă la ochi somnoros, căscă îndelung, se întinse zgomotos și, fără niciun chef de a se ridica, se legănă de două-trei ori pe marginea patului. Apoi își dădu drumul jos (patul era cam înalt) și începu să meargă spre baie târându-și pașii. Își trecu mâna prin păr, care-i crescuse și nu apucase să-l mai tundă… Intrând în baie se postă în fața oglinzii: nemulțumit total de figura sa zburlită, cu barba nerasă, cu riduri lăsate de timp, cu ochii curați totuși… se încruntă.

Mai avea o zi ca să se pregătească. I se păru cam puțin. Ar mai fi zăbovit, ar mai fi dormit, ar fi vrut să mai aibă acel timp ca în adolescență, când se îmbrăca într-o oră, se spăla în alta, mânca la fel…

Își făcu un plan de bătaie, ca să iasă din starea asta apăsătoare, să-și ocupe mintea cu ceva util.

Mai avea multe de făcut:

–          să-și pregătească hrana sufletească fără de care nu avea cum să supraviețuiască (unii doriseră să strice toate proviziile aducând tot felul de viruși, mucegaiuri și mizerii);

–          să-și facă ordine în cămara de gânduri, să le arunce pe cele negative și să le mai șteargă de praf pe cele pozitive (toate relele create de oameni trebuiau curățate, aruncate și oblojite rănile);

–          să-și curețe toate vasele de gătit pace, înțelepciune, iubire, compasiune, generozitate, înțelegere (oamenii le murdăriseră cam tare în ultimul timp);

–          să dea cu aspiratorul prin camera de creație, să aspire tot praful de pe arta autentică…

–          să gătească pentru viitor hrănind copiii flămânzi după atâtea lipsuri de educație…

–          să caute leacurile pe care le adunase de-a lungul anilor și să le pună deoparte pentru noile și vechile boli nevindecate…

–          să împrospăteze aerul învechit cu puțină iubire…

–          și multe alte ,,mărunțișuri”…

Hm, era supărat rău pe oameni și nici n-ar fi vrut să se mai arate lor, după întregul bilanț! Îl obosiseră peste măsură cu atâtea răutăți: ca niciodată! Se va mai gândi!

Se apucă de treabă cu seriozitate și, în câteva ore, uită de supărare.

Deodată, auzi un zvon de gânduri mobilizatoare… Cineva făcea un plan de revenire, altcineva se ruga pentru binele celor din jur, undeva se emitea iubire ca să înconjoare cât mai multe suflete, altundeva copiii dăruiau cântece și senin…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se lumină. Nu, nu era ultima sa trecere. Încă nu îmbătrânise, mai erau atâtea de făcut…

27 comentarii

Din categoria Diverse, Imagini, Proză

METODE ȘI TEHNICI DE DEZVOLTARE A COMPETENȚEI COMUNICAȚIONALE – Metoda predării-învățării reciproce

Metoda predării-învățării reciproce

Această metodă a fost introdusă de pedagogul Palinscar în 1986 și constă în împărțirea colectivului clasei în grupe de predare-învățare reciprocă. Se pune accentul pe dezvoltarea dialogului elev-elev, rolul profesorului fiind preluat de elevi, care au misiunea de a-și instrui colegii.

Metoda predării-învățării reciproce este centrată pe patru strategii de învățare:

–          rezumarea (expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a citit);

–          formularea de întrebări referitoare la ceea ce s-a citit;

–          clarificarea datelor (discutarea informațiilor neclare, prin apelul la diferite surse și soluționarea neînțelegerilor);

–          precizarea (exprimarea a ceea ce cred elevii că se va întâmpla în continuare).

Etape:

  1. Explicarea scopului și descrierea metodei, respectiv a celor patru strategii;
  2. Împărțirea rolurilor elevilor;
  3. Organizarea pe grupe;
  4. Lucrul pe text;
  5. Realizarea învățării reciproce;
  6. Aprecieri și comentarii.

Metoda are două variante de utilizare:

  1. Clasa primește același text de studiat și este împărțită în patru grupuri, în fiecare dintre acestea elevii având același rol: primul grup este format din rezumatori, al doilea din ,,întrebători”, al treilea din clarificatori iar al patrulea din prezicători. În final, după lucrul pe text fiecare grup își exercită rolul în fața celorlalte grupuri.
  2. În a doua variantă, după ce se împarte textul în părți logice, clasa este divizată în atâtea grupe câte părți are textul respectiv, în fiecare grupă există câte patru elevi – un rezumator, un întrebător, un clarificator și un prezicător. După lucrul pe text, fiecare grupă află de la cealaltă despre ce a citit, apoi fiecare membru al fiecărei echipe îi învață pe colegii din alte grupe ceea ce a lucrat.

Efectul de învățare este evident: elevul are un beneficiu mai mare dacă îi învață pe colegi ceea ce el a învățat anterior, el însuși putând să-și fixeze și sistematizeze informațiile dobândite.

Avantaje:

–          dezvoltă operațiile gândirii (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea etc.)

–          stimulează atenția, capacitatea de exprimare, dar și de ascultare activă;

–          ajută elevii în învățarea metodelor și a tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le pot folosi apoi și în mod independent.

Dezavantaje:

–          obișnuirea elevilor cu un anumit rol și, implicit, dificultatea lor de a se acomoda cu un altul;

–          după lucrul în grup elevul poate obosi și nu se mai concentreaă suficient atunci când un coleg îi predă.

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Metode interactive, Psihologie şi pedagogie

Te iubesc

Te iubesc

Nu am uitat prima seară când te-am văzut. Tremurai… Cred că pulsul îți atinsese cote nebunești. Veniseși doar ca să pleci… voiai să dispari. Dar te-am oprit. Şi apoi m-ai privit. “Ce vezi în ochii mei?” Am văzut fragilitate. Am văzut inteligenţă. Am văzut teamă. Am văzut frumusețe. Am văzut o iubire lipsită de speranţă. Am văzut curaj. Am văzut sălbătăcie. Am văzut pasiune. Am văzut nesupunere. Te-am văzut pe tine, Jeannie. Şi cu cât te-am văzut mai mult, cu atât am vrut și mai mult. Până am ajuns unde am ajuns: să te iubesc.
Te iubesc pentru felul muşcător în care îţi exprimi nemulțumirile. “Trădătorule!” – spus în timp ce întorceai capul ca să nu te sărut. Nu laşi vreodată ceva neplătit.
Te iubesc pentru sufletul tău. Ești frumoasă, Jeannie. Te iubesc pentru că îți pasă de cei care nu se pot apăra singuri. Ești frumoasă şi blândă.
Te iubesc pentru felul în care mă iubești: pasional, total. Sunt momente în care parcă suntem singuri în lume; totul dispare şi am rămas doar noi doi. Te iubesc pentru felul în care mă faci să mă simt.
Te iubesc pentru mintea ta. Ştii cam multe lucruri, totuși; asta în vreme ce afirmi cu nonșalanță că nu știi. O să-ți plătesc pentru asta. Mulțumesc însă pentru preterite.
Te iubesc pentru sălbăticia ta. “Nu sunt adorabilă!” – spus cu mulţi nervi. Dar ești adorabilă… Ești, Jeannie. Sălbatică și adorabilă.
Te iubesc pentru fragilitatea ta. Sunt clipe în care pari atât de dură, în timp ce de fapt poți fi rănită de moarte. Dar, deşi fragilă, nimic nu te doboară. Doar cei pe care-i iubești îți pot face rău. Aşa este mereu.
Te iubesc pentru că ești nesupusă. Nu cedezi deloc. Întotdeauna lucrurile trebuie să fie ca tine, dacă sunt rezonabile, posibile sau dacă aşa trebuie să fie. Eşti puternică, eşti fragilă, eşti agresivă, eşti delicată, eşti tu.
Te iubesc pentru curiozitatea nesfârșită. Mereu vrei să afli de ce un lucru este aşa cum este. Te iubesc pentru felul în care te enervezi atunci când știu ceva ce tu nu știi. Trebuie să afli, trebuie să știi! Nimeni nu are voie să știe mai multe lucruri decât tine. Şi ai acele scurte momente de aroganţă, când știi ceva ce prea puţini știu. Adorabilă! Am mai spus asta, știu.
Te iubesc pentru felul în care mă priveşti când te înfurii. Ochii tăi frumoși capătă reflexe oțelite atunci. Şi acel amestec de furie şi iubire, când pari să vrei să-mi faci rău şi nu poţi pentru că mă iubeşti… Te iubesc, Jeannie.
Te iubesc pentru că semeni cu mine. Îţi este greu să ceri iertare când faci ceva rău. Ai momente de iraționalitate, când te enervezi. Ai privit la fel de mult ca mine în abis. Nu te-ai oprit însă vreodată; ai continuat să speri. Cel mai enervant este atunci când spunem același lucru în același timp.
Te iubesc, pentru că de când sunt cu tine pot să fiu liber, să fac şi să spun orice îmi trece prin cap, fără să mă tem că voi fi judecat sau privit ciudat. Şi, oricât de insuportabil aş fi, tu rămâi cu mine și mă iubești.
Te iubesc pentru că ai rămas un copil. Ţi-ai păstrat inocenţa pe care mulţi au pierdut-o. Şi încă visezi, chiar dacă vei nega asta. Încă mai construiești castele de nisip. Rămâi aşa, Jeannie! Nu îmbătrâni niciodată! Rămâi cu mine…

sursa: http://ragnarslife.wordpress.com/2013/12/31/te-iubesc/#comments

2 comentarii

Din categoria Diverse

METODE ȘI TEHNICI DE DEZVOLTARE A COMPETENȚEI COMUNICAȚIONALE

Particularități ale comunicării didactice

Comunicarea didactică este o formă particulară a comunicării umane, indispensabilă în vehicularea unor conținuturi determinate, specifice unui act de învățare sistematică și asistată; ea presupune un raport bilateral profesor-elev.

Caracteristici:

a)      Are caracter bilateral – evidențiază necesitatea instituirii unei legături performante între profesor și școlar;

b)      Discursul didactic are un pronunțat caracter explicativ, deoarece vizează învățarea prin înțelegere: ,,Deci, ați înțeles?” – antrenează potențialitatea cognitivă a școlarului;

c)      Este structurată conform logicii pedagogice. Rolul comunicării didactice este de a facilita înțelegerea unui adevăr, nu doar enunțarea lui;

d)      Profesorul are un rol activ în comunicarea conținuturilor științifice: el filtrează informațiile făcându-le accesibile, le organizează, le selectează, le personalizează în funcție de receptor și de cadrul în care se transmit;

e)      Comunicarea didactică este expusă pericolului de a fi supusă transferului de autoritate asupra conținuturilor. Asta înseamnă că cel care învață poate considera un enunț adevărat sau fals pentru că parvine de la o sursă autorizată, nu pentru că este demonstrabil;

f)        Profesorul are posibilitatea de a accentua una sau alta dintre dimensiunile comunicării (informativă, relațională, programatică etc.), astfel încât receptorul să aibă posibilitatea de a se manifesta efectiv. Aceasta derivă din nota personală a comunicării didactice;

g)      Comunicarea didactică conține ritualizări – mișcări de instruire specifice (ridicarea în picioare, răspunsul doar la consemn etc.);

h)      Dominarea de către profesor, precum și tutelarea de către acesta a actului de comunicare. Această caracteristică este reflectată de calitățile programelor școlare, de calitățile statuare ale cadrului didactic și de cele ale școlarului – receptor;

i)        Calitatea comunicării didactice depinde de strategia folosită, care este/poate fi proiectată în funcție de scopul activității didactice, personalitatea școlarului, personalitatea profesorului, locul de desfășurare, stilul educațional adoptat;

j)        Este evaluativă și autoevaluativă pentru educat și educator, în egală măsură, țintind atingerea finalităților propuse, acoperirea nevoilor și intereselor școlarilor.

Relația de comunicare conferă procesului de învățământ valoarea unei intervenții educaționale complexe, bazată pe un limbaj didactic care determină, în structura personalității școlarului, modificări de natură cognitivă, afectivă, atitudinală, acțională.

În comunicarea didactică sunt  necesare precizia și expresivitatea, prin claritate și concizie facilitându-se atât transferul cât și înțelegerea mesajului transmis.

Prezentarea și exprimarea cunoștințelor îmbracă forme diferențiate, în funcție de auditoriul căruia îi sunt destinate.

Caracteristica formativă rămâne determinantă, profesorul exercitându-și influența simultan asupra conținuturilor și asupra elevului.

În acest context se evidențiază raportul dintre limbajele verbal, paraverbal și nonverbal utilizate de profesori în corelație cu obiectivele instruirii și cu partenerii elevi.Stilul profesorului definește predominanța verbal-nonverbal, prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede, dar și ceea ce așteaptă de la elevi, ceea ce respinge, și ceea ce acceptă în dialogul educațional.

Nonverbalul și paraverbalul exprimă atitudini și formează comportamente, sugerează reacții, în funcție de situațiile de comunicare, de interlocutori, de posibilitățile și experiențele acestora.

Unii profesori consideră că prin abuz verbal țin sub control clasa. Un mesaj este mai credibil și suportă o înțelegere mai profundă atunci când, în transmiterea lui, suportul verbal și nonverbal se îmbină eficient.

Aria nonverbalului adaugă opțiuni pe zi ce trece. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă. Câte poți spune despre un om doar privindu-l din perspectiva modului în care își alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său? Sau aranjarea mobilierului în așa fel încât să încurajeze interacțiunea de grup? Aranjarea băncilor în clase favorizează comunicarea în direcția profesorului și nu între elevi.

Unele cercetări includ în aria nonverbalului și oferirea de daruri. De Vito sugerează că părinții care oferă cărți copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioși.

O comunicare deschisă, fără restricții, fără formalism și ritualuri inutile, mărește încrederea membrilor în virtuțile grupului școlar.

În școală se regăsesc și bariere de comunicare, cum ar fi distorsiunile sau inexistența unui repertoriu comun între profesor și elev, care duc deseori la perturbarea comunicării. Supraîncărcarea informațională care pune elevul în fața unei abundențe extreme de informație, poate duce la dezvoltarea unui refuz față de activitatea respectivă, la confuzii, epuizare fizică și motivațională.

Blocarea comunicării prin relații reci, birocratice și alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice, face să scadă randamentul acesteia și, implicit, pe cel școlar.

Funcționând normal, pe principiul feed-back-ului, procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii, asigură coeziunea grupului, valorizează fiecare membru acționând ca un factor de omogenizare.

Folosind un limbaj inteligibil și adecvat, bazat pe o comunicare expresivă și convingătoare, cadrul didactic va încerca să transfere conținutul predat în mod atractiv, nuanțat, apelând la întregul arsenal metodic și logistic de care dispune, depășind simplul și plictisitorul monolog, printr-o expunere elevată și argumentată care va schimba conformismul în participare și activism.

Prin intermediul feed-back-ului, influențarea devine bilaterală. Astfel, cadrele didactice trebuie să învețe deopotrivă cu elevii și chiar de la aceștia. În acest mod, profesorul și elevii trebuie să se influențeze unii pe alții, dialogul devenind mai viu și mai nuanțat, în funcție de așteptările ambelor părți.

A comunica eficient și expresiv cu ceilalți și cu sine presupune:

–         să informezi inteligibil și să facilitezi înțelegerea mesajului transmis:

–         să dezvolți gândirea, afectivitatea, motivația, voința și personalitatea elevilor;

–         să sesizezi și să conștientizezi reacțiile, atitudinile și manifestările comportamentale ale celor cu care comunici;

–         să convingi pe cei cu care comunici.

Cadrul didactic este responsabil pentru cuvântul rostit, într-o societate în care greșelile de exprimare sunt considerate fără importanță și în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus, în care nimeni nu așteaptă răspuns la intervenția sa într-o conversație.

(Educație și dezvoltare profesională – coordonatori: Valentin Dogaru-Ulieru, Luminița Drăghicescu; Scrisul Românesc, Fundația – Editura)

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive, Psihologie şi pedagogie

Crăciun fericit!

 

 

 

 

 

 

 

22 comentarii

Din categoria Imagini

Nu renunța niciodată!

Scrie un comentariu

Din categoria Filme educaționale

I-am facut rau mamei mele…

Despre sufletul meu

Ceea ce urmeaza este pentru cei care ar putea scrie aceste cuvinte in Google…

Acum doua luni, un coleg de-al meu si prietena lui, mama (care lucra tot cu noi) si tatal lui se intoarceau cu masina dintr-o calatorie in care se simtisera foarte bine. Un cauciuc lasat de un sofer nesabuit in mijlocul drumului, neobservat la timp, a dus la rasturnarea masinii. La volan era colegul meu. El si prietena nu au avut nimic. Tatal a fost spitalizat 2 saptamani. Mama, insa, a fost tot timpul in coma, pana ieri.

In tot acest timp, colegul meu a scris cele mai sfasietoare mesaje pentru ochii celor din jur…

1. *Sunt niste momente cumplite prin care trec. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut in noaptea de luni spre marti. O neglijenta, o secunda, un tipat, si totul se prapadeste cat ai clipi…*

2. *Se spune ca cele mai…

Vezi articolul original 944 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse

Despre iubire

Am găsit undeva următoarele:

”Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine. Să nu-l laşi departe de tine. Să-l aduci aproape de tine. Să-l îmbrăţişezi. Să-l transferi din afară înlăuntru. Să-l aduci în suflet. Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe”. Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti. Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti.”(Pr. Teofil Părăian)

 

4 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita, Stări sufletești

Iubirea conștientă

Iubirea nu este neapărat o relație cu o anumită persoană; iubirea este o atitudine, o orientare a caracterului, care determină modul de corelare a unei persoane cu lumea în întregul ei, nu numai cu un ”obiect” al iubirii. Dacă cineva iubește numai o singură persoană și nu manifestă decât indiferență față de toți ceilalți semeni ai săi, iubirea sa nu este iubire, ci un atasament simbiotic sau un egocentrism lărgit. Totuși, cei mai mulți oameni își închipuie că iubirea ține de un obiect, nu de o capacitate. Ba mai mult, ei își închipuie chiar că neiubind pe nimeni altcineva în afara persoanei iubite, își dovedesc intensitatea iubirii. […] Nepricepând faptul că iubirea e un element activ, o putere a sufletului, mulți își închipuie că trebuie doar să găsești un obiect potrivit, după care totul va merge ca de la sine. Această atitudine poate fi comparată cu cea a unui om…

Vezi articolul original 81 de cuvinte mai mult

4 comentarii

Din categoria Diverse

Echilibristică într-un pahar cu vise – psiluneli

 

Dragul meu Vis,

O să intru din nou în pielea empatizării cu personajul volatil al viselor mele, pe care l-am adus… de undeva-altundeva-cândva.

Sigur, asta este:

http://belsim.wordpress.com/2013/11/29/fantasmele/

Și-atunci, mie ce îmi mai rămâne de spus?

Mi-am adunat visele într-un pahar? Și dacă merg pe marginea subțire a sa, risc să cad în el? Și să mă scufund în ele? Dar dacă aș cădea de cealaltă parte? Unde e pus paharul?

Mi-am adunat visele într-un pahar și, din când în când mai sorb din ele, ca să-mi hrănesc fantasmele ce-mi fură energie. Uneori mă întreabă dacă le permit, alteori nu.

Mâna cu care țin paharul e și ea un vis care scrie. Suprafața pe care stau e țesută din iluzii ale vieții – realități peste care trebuie să trecem. Dacă paharul va cădea, se va sparge? Sau o să-l prindă din zbor o altă mână care scrie, sau îmi scrie? Visele se vor răsturna și se vor face țăndări? Dacă sunt prinse cu mâna vor alcătui un mănunchi… Dacă vor cădea, vor condimenta iluziile despre care vorbeam.

Dacă viața e un pahar cu vise, să încercăm să le plantăm la rădăcinile copacilor, să le creștem iubindu-le și să le materializăm… în alte vise. Și atunci, Vis, o să închid ochii și o să merg până când te voi găsi.

Dacă…

Muzica am găsit-o aici.

Alte numere de echilibristică găsiți la psi!

31 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Poze vechi

Image (16)Image (40)Image (88)Image (112)Image (116)Image (117)Image (67)Image (73)Image (82)Image (113)Image (114)Image (89)

7 comentarii

Din categoria Diverse, Imagini

Parfumul cascadelor (poveste parfumată)

Prea târziu. Prea târziu, își spuse, uitându-se cu îngrijorare în jur. Mersese prin albia fostului râu dorind să-i găsească izvorul, să vadă ce se întâmplase acolo. Mai avea de străbătut o distanță nu prea mare, după cum arătau urmele. În jurul său, copacii începuseră să se usuce, iarba era arsă, codrul era pustiu.

Bău o gură de apă, economisind-o cu atenție. Era un peisaj dezolant. Vedea cum se scurge viața lăsând pământul gol, neacoperit. Doar pietrele mai străluceau în lumina arzătoare a soarelui. Drumul devenea mai greu. Era mai greu de urcat. La un moment dat, stânci înalte au blocat complet înaintarea. Trebuia să ocolească pe marginea albiei. Da… acolo fusese o cascadă. La picioarele stâncilor era o adâncitură destul de mare, probabil locul de vărsare… Se îndreptă spre marginea albiei pentru a căuta o potecă să-și continue înaintarea. Se impunea un ocol destul de mare. O găsi ușor.

Printre ierburi uscate zări o plantă. Era aceeași peste tot. Avea frunze verzi, adaptate la soarele puternic, ascuțite ca niște săgeți. Apărea din ce în ce mai des, ca și cum i-ar fi ghidat calea. Se aplecă să o miroasă. Rămase surprinsă: nu știa cum să definească, dar… mirosea a apă. Adică i se transmitea senzația pe care o ai în apropierea apei foarte reci și foarte curate, în mișcare. Natura se adaptase cumva? Se gândi că dacă ar cultiva acea plantă, ar putea schimba atmosfera din jurul ei creând un aer foarte proaspăt. Nu se îndură să rupă o frunză. Merse mai departe. Locurile deveniseră interesante. În primul rând, aerul nu mai era uscat, apăreau din ce în ce mai multe plante necunoscute. Ajunse din nou în apropierea albiei. Părea că se apropie de final, când, deodată, auzi. Era sunetul pe care îl căuta și nu spera să mai dea de el… Era… sunetul apei. Râul își schimbase albia. Curgea în sens invers pornind direct într-o cascadă. Și o mulțime de plante dintre cele întâlnite mai devreme creșteau pe toată întinderea de dincolo de izvor.

Își aminti de cascadele copilăriei: fascinante, tumultoase, proaspete. Speranța începu să se înfiripe din nou.

Povești parfumate – la Mirela.

 

15 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate