A crede

Dragul meu Vis,

Ai experimentat vreodată moartea sufletului? Atunci când se desprinde în bucăți ce se rup în adânc, se afundă, alunecă, se zdrobesc în întuneric? Și în căderea lor de gheață se pietrifică, se înnegresc, se umplu de o tăcere ce apasă cu toată gravitația unui univers ultimul bulgăre rămas? Te-aș fi numit ,,dragul meu Coșmar” și te-aș fi prins cu blândețe, mângâind cu raze de iubire onixul rămas în centru.

Dar, pentru că sufletul nu poate să moară, experimentul nu ar fi niciodată complet. De ce nu poate să moară sufletul? Poate, pentru că ar muri, în acest caz, tot universul din care provine, și poate chiar și replicile sale dimensionale-multivers.

De ce mai rămâne acolo, în centru, acea licărire a luminii din inimă? Moartea sufletului e relativă. O dorim doar ca să renaștem. O dorim ca să cultivăm speranța. Nu e niciodată completă, pentru că suntem interconectați.

Eu cred că întunericul s-a născut din lumină și, oricum, nu poate exista fără aceasta. Și mai e ceva: când încetezi să crezi, ucizi acel lucru în care nu mai crezi. Lipsa credinței înseamnă anularea existenței. Că ne dăm seama sau nu, credem în ceva tot timpul. Similar, credința înseamnă a crea.

Așadar, dragul meu Vis/Coșmar, mai întâi te-am creat, sau mai întâi am crezut în tine?

 

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Capsule, Proză

4 răspunsuri la „A crede

  1. childagain

    Ehei, moartea sufletului ! Chiar dacă termenul nu e prea corect, pentru că sufletul nu moare, totuși, în mod practic, el poate avea perioade de… eclipsă, echivalente cu o moarte ! Și apoi renaște, dar cu mari transformări. În bine, în rău, sau în ambele. Oricum, cert este că nu rămâne la fel ca înainte, după o astfel de ”moarte”.

    Ce bine ai spus: ”Lipsa credinței înseamnă anularea existenței”. Da, atunci când nu mai credem în ceva, acel ceva moare pentru noi. Un sentiment, o idee, o ființă… Poate se naște și altceva în loc, dar asta nu anulează durerea morții.
    Dar, cum poate muri o credință ? Desigur, atunci când ea se dovedește zadarnică, în repetate rânduri. Poate, nu e chiar zadarnică la modul absolut, dar în relativul nostru pământesc, limitat în timp și spațiu, dacă nu produce efectul așteptat la timp, atunci… e chiar zadarnică. Cel puțin, din punctul nostru de vedere limitat.

    Însă, după cum am spus, chiar și după ce o credință moare, o alta poate renaște. Poate avem nevoie de schimbări, poate că nu putem rămâne toată viața cu o singură credință… cine știe !
    Afară de credința în Bine – asta e absolută.

    Apreciază

  2. Unele credințe pot muri din lipsă de răbdare, atunci când vrei să ți se demonstreze, dar nu mai poți să aștepți. Altele, pentru că au fost false și se demonstrează valoarea lor de adevăr, în timp. Altele datorită schimbării…

    Apreciază

  3. Florina R.

    Foarte bine ai definit cauzele morții credințelor, mulțumesc ! Chiar mă ajută definițiile astea…
    Te îmbrățișez, sper să te ajute și pe tine înțelegerile astea !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s