Arhiva zilnică: 22/02/2014

Duzina de cuvinte – SCRIITORUL

Plictisitor. Tot ce citea era plictisitor. Își aduse scrumiera de pe noptieră. A, nu, nu mai fuma. Acolo își ținea bomboanele de ciocolată. Se gândi la toți fanii lui care erau din ce în ce mai numeroși și mai lingușitori. Plictisitor. Ar fi schimbat tot conținutul publicației. I-ar fi dat o tentă de… ezoterism, că tot se poartă, de puțină istorie, tot ezoterică (cine a mai auzit de așa ceva) și, poate ar fi organizat concursuri de interpretare… Îi surâdea ideea. Se uită la like-urile care se înmulțiseră precum niște scame pe un covor de lână. Ce bine se simțea când apărea un nou fan!… Îi creștea inima și îl făcea să împrăștie numai iubire în jur. Și de pe scara cerului i-ai fi putut vedea strălucirea… Era un scop îndeplinit, nu?

Câți citeau cu adevărat ceea ce scria? Unii aveau obiceiul să aplice câte un like înainte de a apuca să citească ceva. Verificase timpul și observase cine făcea așa. Zâmbi dezamăgit. Singura scuză pentru asta găsea că este tinerețea. Își aminti de propria lui tinerețe. Câte prostii mai făcea!…

Iubise femeile. Pe toate. Avea un scenariu bine pus la punct și perfecționat în timp. Nu le putea da ,,like” pe vremurile acelea, dar știa cum să le cucerească. Le găsea întotdeauna punctele sensibile, le făcea declarații pe care nu le puteau refuza, le dăruia flori (uneori imaginare), le încuraja în tot ce făceau, le mai manipula puțin, pe scurt, le amăgea cu propriile lor trăiri. Le făcea să înflorească (Ce-i mai plăcea expresia asta!) din doar câteva cuvinte și puțin mister. Alteori alegea melodii cu semnificații bine ascunse în mesajele transmise, pe care le dedica lor… la timpul potrivit. Întotdeauna găsea câte o fană care să-l ajute, mai sclifosită sau mai sobră… nu conta. Era un vampir energetic. Le storcea de vlagă pe rând, apoi încerca să se descotorosească de ele, mai delicat sau mai dur, după situație. Unele înțelegeau și, din mândrie, se retrăgeau cu capul sus, dar rănite, altele renunțau mai greu și încercau să se răzbune (fără succes, desigur – cine le mai credea?) și câteva rezistau eroic… dar cu sufletele pline de îndoieli.

Își trase scaunul mai departe de birou și își urcă satisfăcut picioarele pe lângă tastatură, pe pupitru. Cumpărase chiar el scândura de cireș din care îl făcuse.

Lăsă deoparte analiza lecturilor și se apucă de scris. Avea de așternut multe amintiri. Inima lui devenise o scorbură de la ultima… cucerire. Oare aceea era ultima, sau o confunda? Nu mai știa. De atunci, sufletul i se golise și nu mai reușea să-și aplice vechile ,,trucuri”. Îi secase izvorul… iubirii. Trebuia să scrie, ca să retrăiască momentele de ,,glorie” și astfel să cheme cu puterea gândurilor… CE? Conștiința? Va mai vedea. Se gândi că iubirea lui era un mozaic de diamante șlefuite din care putea alcătui acum, în sfârșit, iubirea aceea unică pe care toată lumea o visează. Oare?

O duzină de cuvinte în mai multe… diamante, se află la psi.

33 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Proză