Duzina de cuvinte – SCRIITORUL

Plictisitor. Tot ce citea era plictisitor. Își aduse scrumiera de pe noptieră. A, nu, nu mai fuma. Acolo își ținea bomboanele de ciocolată. Se gândi la toți fanii lui care erau din ce în ce mai numeroși și mai lingușitori. Plictisitor. Ar fi schimbat tot conținutul publicației. I-ar fi dat o tentă de… ezoterism, că tot se poartă, de puțină istorie, tot ezoterică (cine a mai auzit de așa ceva) și, poate ar fi organizat concursuri de interpretare… Îi surâdea ideea. Se uită la like-urile care se înmulțiseră precum niște scame pe un covor de lână. Ce bine se simțea când apărea un nou fan!… Îi creștea inima și îl făcea să împrăștie numai iubire în jur. Și de pe scara cerului i-ai fi putut vedea strălucirea… Era un scop îndeplinit, nu?

Câți citeau cu adevărat ceea ce scria? Unii aveau obiceiul să aplice câte un like înainte de a apuca să citească ceva. Verificase timpul și observase cine făcea așa. Zâmbi dezamăgit. Singura scuză pentru asta găsea că este tinerețea. Își aminti de propria lui tinerețe. Câte prostii mai făcea!…

Iubise femeile. Pe toate. Avea un scenariu bine pus la punct și perfecționat în timp. Nu le putea da ,,like” pe vremurile acelea, dar știa cum să le cucerească. Le găsea întotdeauna punctele sensibile, le făcea declarații pe care nu le puteau refuza, le dăruia flori (uneori imaginare), le încuraja în tot ce făceau, le mai manipula puțin, pe scurt, le amăgea cu propriile lor trăiri. Le făcea să înflorească (Ce-i mai plăcea expresia asta!) din doar câteva cuvinte și puțin mister. Alteori alegea melodii cu semnificații bine ascunse în mesajele transmise, pe care le dedica lor… la timpul potrivit. Întotdeauna găsea câte o fană care să-l ajute, mai sclifosită sau mai sobră… nu conta. Era un vampir energetic. Le storcea de vlagă pe rând, apoi încerca să se descotorosească de ele, mai delicat sau mai dur, după situație. Unele înțelegeau și, din mândrie, se retrăgeau cu capul sus, dar rănite, altele renunțau mai greu și încercau să se răzbune (fără succes, desigur – cine le mai credea?) și câteva rezistau eroic… dar cu sufletele pline de îndoieli.

Își trase scaunul mai departe de birou și își urcă satisfăcut picioarele pe lângă tastatură, pe pupitru. Cumpărase chiar el scândura de cireș din care îl făcuse.

Lăsă deoparte analiza lecturilor și se apucă de scris. Avea de așternut multe amintiri. Inima lui devenise o scorbură de la ultima… cucerire. Oare aceea era ultima, sau o confunda? Nu mai știa. De atunci, sufletul i se golise și nu mai reușea să-și aplice vechile ,,trucuri”. Îi secase izvorul… iubirii. Trebuia să scrie, ca să retrăiască momentele de ,,glorie” și astfel să cheme cu puterea gândurilor… CE? Conștiința? Va mai vedea. Se gândi că iubirea lui era un mozaic de diamante șlefuite din care putea alcătui acum, în sfârșit, iubirea aceea unică pe care toată lumea o visează. Oare?

O duzină de cuvinte în mai multe… diamante, se află la psi.

Anunțuri

33 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Proză

33 de răspunsuri la „Duzina de cuvinte – SCRIITORUL

  1. Brrr! Ce vampir sentimental! Oricum constiinta incepe sa fie o trasatura a unei „rase” pe cale de disparitie! 🙂

    Apreciază

  2. Probabil doar i se paruse ca le-a iubit pe toate… Se hranise cu iubirea lor, cu suferinta lor, pacalindu-se singur…

    Apreciază

  3. psi

    cu toţii ne folosim, mai mult sau mai puţin de energia celorlalţi. 🙂
    bomboane în scrumieră? 😆 chiar mi-a plăcut.

    Apreciază

  4. Carmen Pricop

    Oare izvorul iubirii poate seca definitiv? Sunt perioade secetoase, sunt oameni care inundă… 🙂

    Apreciază

  5. Pingback: Duzina de cuvinte- Re-analiză | Cățărătorii

  6. de la o varsta amintirile sunt tot ce mai ai, uneori imi pare rau ca sunt atat de constanta si amintirile mele nu sunt un evantai multicolor 🙂

    Apreciază

  7. Dacă stăm şi-l analizam bine pe acest scriitor, nu cumva el avea iubirea de sine scăzută?

    Ce s-au mai schimbat vremurile… Scriitorul de azi primeşte like. Măcar de ar reflecta realitatea. ;))

    Apreciază

  8. Atât de frumoasă duzina aceasta de cuvinte. Mulțumim și felicitări! 🙂

    Apreciază

  9. Era ma bine că nu le putea da LIKE… își folosea mai mult imaginația pentru a le scrie declarații și pentru florile imaginare pe care le trimitea. 😀

    Apreciază

  10. Like, like, like! Like-ul ăsta mă omoară! Povestea ta e ceva de ieri împletit cu azi şi cu iubiri prinse în amintiri. Vorba cuiva, măcar erau trăite, nu simulate…ca acum!

    Apreciază

  11. childagain

    Un portret foarte viu și plastic, și care denotă multă cunoaștere a naturii umane ! Dar totuși, chiar și acești scriitori-cuceritori se pot schimba, în urma întâmplărilor vieții lor. Uneori, așa cum ai spus și tu, pot întâlni o ”cucerire” care iese cu totul din tipar, și le poate da peste cap toate concepțiile molatice și confortabile despre viață. Sau, li se poate întâmpla ceva în alt domeniu, în viața lor de zi cu zi, care să îi ”răstoarne” la 180 grade. Divinitatea are planuri cu noi toți, și dacă acești oameni sensibili și dotați cu talent au un potențial spiritual latent, El îi poate conduce pe căi nebănuite pentru a-l scoate la iveală.
    Desigur, până ce lucrul acesta se întâmplă. situația poate fi destul de neconfortabilă pentru cei cu care ei interacționează – și în special, pentru femei. Dar, poate că e și pentru ele o învățătură… Bărbatul, fie el și extrem de sensibil și talentat, nu trebuie să constituie un scop al vieții unei femei, ci doar o latură a ei. Poate de aceea li se și îngăduie acelor femei dezamăgiri și suferințe, ca să înțeleagă asta….

    Te sărut, și mă bucur să te citesc, ca de obicei ! Și, mă bucur să descopăr o diversitate de subiecte, toate actuale.

    Apreciază

  12. „Iubise femeile. Pe toate. Avea un scenariu bine pus la punct și perfecționat în timp. Nu le putea da ,,like” pe vremurile acelea, dar știa cum să le cucerească.”

    Deci acuma poti cuceri toate femeile dandu-le likeuri pe Facebook? Garantezi tu pentru metoda asta?

    Apreciază

  13. Femeile acestea cu puncte sensibile, cu sufletul îngenunchiat sunt frumoase cu adevărat, întregi deși undeva se simt bucăți încâlcite a ceea ce erau cu ceva timp în urmă. Însă fiece clipă e autonomă și totalitară, astfel ceea ce suntem ,,acum” e absolutul a ceea ce putem fi și niciodată nu trebuie să ne comparăm cu clipa ce a trecut și nici cu cea care vine. E ca și cum i-ai spune inimii să trăiască câteva diastole, apoi o sistolă, toate încâlcite. Despre scriitorul tău plictisit…pot spune că dorința de energie denotă o secătuire proprie, iar dacă noi dăm din ceea ce gândim, simțim, fără vrere sau dimpotrivă, nu ne diminuează, dimpotrivă ne face să atingem următoarea clipă în care învățăm că doar oferind putem să aveam mai mult. Bineînțeles, există un punct în care trebuie să ne oprim și dacă știm să dibuim acel punct suntem învingători.

    Apreciază

    • Da, atunci când oferi și calea de comunicare e blocată, trebuie să te oprești. E o irosire… Sau ar trebui insistat, cu o iubire infinită? 😀
      De acord că ,,acum” e momentul pe care trebuie să-l apreciem și să nu-l lăsăm să treacă paralel.
      Femeile, cel puțin, au întotdeauna nevoie de iubire și o găsesc rareori la nivelul așteptat. Și atunci când realitatea nu corespunde cu nivelul așteptărilor, se naște conflictul. Atunci trebuie lucrat la nivelul stimei de sine.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s