Antrenament

,,Dacă vrei ca cineva să nu tremure la vremea faptei, antrenează-l mai înainte, obişnuindu-l cu fapta însăşi. Au urmat calea aceasta cei care, imitînd în fiecare lună sărăcia, ajungeau pînă la nevoinţă, ca să nu se teamă vreodată de o stare pe care au apucat să o cunoască adesea. Nu trebuie să crezi acum că vorbesc despre cinele lui Timon şi de cămăruţele săracilor sau de orice altceva născocit de preaplin ca să-şi treacă plictisul bogăţiilor: trebuie să ai cu adevărat un pat strîmt, o pătură, o pîine tare şi neagră. Du traiul acesta pentru trei sau patru zile, uneori vreme de mai multe zile, ca să nu fie un joc, ci o încercare: abia atunci – dă-mi crezare, Dragul meu Prieten – vei fi bucuros să te saturi cu o cheltuială de doi bani şi vei înţelege că nu ai nevoie de noroc ca să ajungi la saţietate: soarta îţi va da ce ţi-e necesar chiar dacă îţi este potrivnică.

Nu ai totuşi nici un motiv să-ţi închipui că faci mare lucru: vei face tot ce fac mii de oameni săraci. Te poţi făli doar cu un singur merit: că le vei face fără să fii silit, pentru că îţi va fi atît de uşor să suporţi pe vecie cît ţi-a fost să încerci din cînd în cînd. Să ne antrenăm lovind într- un stîlp şi, ca să nu ne prindă soarta nepregătiţi, să ne împrietenim cu sărăcia. Apa şi turta sau pîinea de orz aspru nu aduc încîntarea; este însă o plăcerea fără seamăn să poţi simţi plăcere chiar de pe urma lor şi să să fi ajuns acolo unde nu te poate atinge nicio nedreptate a sorţii. Şi în temniţă este mîncare ceva mai multă, iar de cei ce aşteaptă execuţia se îngrijeşte călăul lor fără atîta meschinărie; să te supui de bunăvoie la lipsuri de care nu trebuie să se teamă nici măcar un condamnat la moarte este semn de măreţie a spiritului! Asta înseamnă să o iei înaintea loviturilor sorţii.

Începe aşadar, dragul meu prieten, să-ţi statorniceşti zile anume în care să te desparţi de lucrurile tale şi să te deprinzi cu foarte puţin; începe să ai de-a face cu sărăcia:

„Binevoieşte, o, oaspe, dispreţ să-i arăţi avuţiei,
Ci ca un zeu tu te poartă.”

Numai acela care şi-a arătat dispreţul faţă de bogăţii este vrednic de un zeu; nu te opresc să le ai în stăpînite, vreau însă să te fac să le stăpîneşti fără frică: iar la acest rezultat vei ajunge numai dacă vei fi convins că poţi trăi fericit şi fără ele, dacă le vei privi mereu de parcă ar urma să le pierzi. Ramîi cu bine.

Seneca”

Sursa: Seneca Lucius Annaeus

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s