Din scrisori – 3

Dragul meu Vis,

Mă întâlnii cu iubirea pe câmpuri. Era singură și rătăcea de colo-colo. Am întrebat-o ce caută și mi-a spus că n-o vrea nimeni. Se oferea florilor, copacilor, pietrelor… Era așa …o mirare în toate, de parcă le strălucea inima de fericire. Vezi bine, ele o primeau. Nu se temeau că le va părăsi, sau că vor fi respinse, sau că-și irosesc energia…

Oamenii o alungaseră. Și ea plecase, căci nu avea de ales – iubirea nu lovește, nu se mânie, nu se supără…

Tu ai văzut-o? Avea o floare în mână și îmbrățișa cu privirea un copac? Se ascundea în pădure, ca să nu fie rănită sau respinsă? Era… EA?

DSC04917

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Capsule, Stări sufletești

6 răspunsuri la „Din scrisori – 3

  1. Ana

    Este atât de frumos ce ați scris…cred ca nu mai e nevoie de mai multe cuvinte.

    Apreciază

  2. childagain

    Of, Doamne, ce frumos spune Visul tău ! M-a emoționat… Deși, iubirea n-a plecat de tot dintre oameni, doar că, nu o găsim acolo unde ne așteptăm, și sub numele pe care îl cunoaștem. Adică, sunt oameni care nu vorbesc deloc despre ea, ci doar o simt. Ei nu scriu poeme, poate nici nu știu să se exprime. Oameni neștiuți, poate fără multă carte…
    Iar cei prea plini de știință, pe de altă parte, pot vorbi despre ea pe pagini întregi. Cât de frumos ! Dar în viață. se dovedesc seci și convenționali. (Am cunoscut cazuri.)
    De-aceea zic, că iubirea poate n-a plecat, doar că ea nu mai stă acolo unde e scrisă ”eticheta” ei, ci trebuie să o căutăm bine ! Poate mai mult pe jos, decât pe sus…

    Te sărut, și îți doresc să o găsești ! De-altfel, e ușor când ai o luminiță în tine, să cauți lumina mare.

    Apreciază

  3. Iubirea poti sa nu o recunosti, sa nu o cunosti, s-o refuzi, dar nu poti scapa de ea. Te va insoti pretutindeni ca umbra…face parte substantial din Existenta. Din fericire nu este lasata la bunul nostru plac, chiar daca ne straduim sa uitam de EA. Faptul ca nu o recunoastem este pe masura suferintei, modului confuz in care presupunem ca traim. Omenirea este excedata de faptul ca exista atata suferinta in lume, ca suntem supusi unui destin implacabil in care nenorocirea are rolul ei(?!)…fara sa realizam ca toata acesta suferinta este doar din lipsa de IUBIRE, din faptul ca NU vrem sa ne asumam acesta calitate intrinseca a fiintei, a constiintei…iubirea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s