Din scrisori – 10

Dragul meu Vis,

Alerg cu stelele în jurul pământului păstrând legătura dintre cer și planetă. Am învățat despre oamenii care trădează ușor (pe sine și pe ceilalți), despre oamenii care sunt oameni, despre unul dintre enții bătrâni, despre micimea noastră  în fața munților, ce parcă ne izbesc cu veșnicia, cu nemurirea, cu verticalitatea. Am privit de jos cum acest Mare Bătrân ne suportă pașii de furnici pe creasta sa de uriaș, uneori blând, alteori aprig și rece. O  respirație ușoară de-a lui e ca un vânt aspru pentru noi, ca un vifor, câteodată…  M-am închinat din nou la Muntele din munte și am mulțumit pentru că m-a primit cu bunăvoință…

Un stol de păsări negre trecea dând lecții de zbor puilor… Și încă unul… Nu le-am recunoscut. Erau lecțiile din înalt. M-am gândit la lecțiile noastre, la fiecare conexiune pe care o facem, cu bucurie sau rănindu-ne. De cele mai multe ori ne rănim unii pe alții. Învățăm și suferim. Invers, de fapt.

Să tăiem conexiunile? Să ne construim câmpuri de protecție?

Nu.

Ne dezvoltăm prin suferință. Învățăm să o ducem făcându-ne prieteni… Ne obișnuim cu ea… devenim duri.

Mai știm să iubim, să râdem, să plângem?

Koncheto 6

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Diverse, Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

2 răspunsuri la „Din scrisori – 10

  1. childagain

    Nu devenim mai duri ci doar ne intarim 🙂 , dar miezul ramane cald. Si e bine ca ne intarim putin pe dinafara asta se cheama maturizare.:)
    Cat despre vise… Multe sunt tradatoare altele pur si simplu lase, pentru ca nu au curajul sa coboare in realitate. De aceea, e bine sa nu depindem de ele. Sau, sa ni le creem pe ale noastre proprii,cu materialul nostru, despre care stim sigur ca rezista intemperiilor, si are destula tarie si curaj pentru a cobori.
    Urmarsc cu drag traseul visului tau, pentru ca tare se mai aseamana cu unele vise vechi ale mele ! Si care m-au dezamagit timp de ani de zile. Insa, acum am gasit alte vise, mai viabile.
    Se pare ca oamenii asemanatori au trasee asemanatoare. 🙂

    Apreciază

    • Uneori, devenim, totuși, mai duri, pentru că nu mai înțelegem viața ușoară. Poate că miezul rămâne cald, dar nu se mai arată oricui…
      Da, așa se pare. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s