Arhive lunare: Iunie 2017

De ce îmi place liniștea?

Am făcut un experiment.

Întâmplarea a făcut să țin locul unei profesoare, la clasele V-VIII, într-o după amiază.

M-am gândit să le cer copiilor să facă un eseu cu titlul ,,De ce îmi place liniștea?”.

Mulți au cerut să scrie de ce NU le place liniștea! Pentru că le e teamă să rămână singuri; pentru că au frați care le umplu viețile și, în liniște se sperie; pentru că liniștea îi plictisește.

De cealaltă parte, sunt cei care au descoperit liniștea și beneficiile ei. Un copil de clasa a VI-a a descoperit chiar meditația… singur – căutând.

Iată ce au scris câțiva copii de clasa a III-a:

,,Mie îmi place liniștea, pentru că te poți relaxa, nu te dor urechile și poți lucra liniștit…”

,,Și liniștea te face să te controlezi asupra a ceea ce faci. Și energia negativă se transformă în pozitivă…”

,,Liniștea este plăcută, dar dacă nu o respecți, nu te va mai respecta nimeni, deoarece vei fi gălăgios…”

,,Mie îmi place liniștea, deoarece este plăcută, pentru că nu se mai aude niciun sunet și este foarte liniștitor și te poți concentra la diferite lucruri cum ar fi : la test, la probleme etc…. Care conține gândit.”

,,Și liniștea îți face mintea mai calmă, te face să nu mai fi nervos. Și de la liniște o să știi mai multe lucruri…”

,,1. Mie îmi place liniștea, pentru că ești liniștit și ai un moment foarte frumos și poți să te concentrezi la lecții.

2. Mie îmi mai place liniștea, pentru că, dacă ieși de dimineață afară, poți auzi păsările.

3. Mie îmi mai place liniștea, pentru că poți să exersezi diferite sporturi.

4. Mie îmi mai place liniștea, pentru că poți să exersezi să cânți.

5. Liniștea e plăcută pentru că poți să dormi liniștit noaptea.

6. Liniștea mai e plăcută pentru că poți să te joci liniștit afară cu prietenul meu…

7. Liniștea mai e plăcută pentru că poți să te concentrezi la evaluări.

8. Liniștea mai e plăcută pentru că te duci la un magazin și, când vrei să spui că puteți să-mi dați guma aceea și vânzătorul aude…”

,,Liniștea e plăcută, o întâlnim mai rar decât am crezut eu. La muncă nu prea o întâlnești, nici la școală nu prea, dar acasă sigur e. Te așteaptă când nu crezi.

Dimineața, când te trezești, e liniște perfectă. Iei micul dejun, e liniștit și fericit. E liniște. La școală sau la muncă nu e liniște perfectă, nici în timpul orei, nici în pauză, nici în baie nu o găsești. Dar acasă o găsești cu siguranță.

Când mă relaxez seara, nu am somn sau nu am nimic, eu îmi iau un pahar cu lapte și o carte, o citesc și adorm repede ca secunda și încet ca un melc și adorm ca un vițel în liniște și pace…”

 

3 comentarii

Din categoria Diverse, Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita, Psihologie şi pedagogie

Să ne oferim!

În ultima vreme, energiile circulă nebune printre noi, înspre noi, de la noi, înăuntrul nostru… De aceea, raportul cauză-efect se produce cu viteze neașteptate.
Am oferit… am primit, surprinzător de repede, ceva la care mă gândisem. Și iarăși am primit… și încă…
Un prieten îmi spusese cândva, că e necesar să înveți să ceri și să accepți. Ce înseamnă să accepți? E starea de recunoștință, de mulțumire sinceră, de fericire acordată în sensul din care a venit oferta. Adică, să faci un schimb reciproc de energie (ceva ce nu se poate exprima prea bine…). Asta trebuie să facem cu toții: să ne unim în grupuri, să oferim iubire, recunoștință, mulțumiri, gânduri senine… Și s-ar putea să levităm. Adică, în termeni noi, să ne creștem vibrația ajutându-ne reciproc. Glumesc, cu levitația. Aici, deja înseamnă crearea unui câmp antigravitațional sub noi. Și totuși…

Oferiți celor din jur din ființele voastre și vă veți întregi! E atât de simplu…

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse, Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

Din scrisori – 29

Dragul meu Vis,

Era o vreme când existau povești.

Era o vreme când oamenii se țineau de mână și priveau cu emoție stelele nopților luminoase. Și ascultau greierii din lanurile de fân. Sau broaștele orăcăind în preajma apelor. Și se lăsau pătrunși de undele cu miros de flori de câmp amețind în hore de Sânziene.

Era o vreme când iubirea avea alte valențe. Întotdeauna era unică, și, poate, irepetabilă. Atunci când, respectând principii, viața avea mai multă lumină și senin. Atunci când normalitatea era altfel definită.

Era o vreme când oamenii trăiau poveștile, și poate le scriau sau le cântau…

Era o vreme când oamenii se iubeau. Simplu. Și atât.

Scrie un comentariu

Din categoria Povestea gândului - a medita