Din scrisori – 51

Există oameni care manifestă atâta adâncime (Nu știu cum să o numesc – nu aș numi-o „energie”), încât îți impregnează amintirile cu ei cu trăiri intense, care te fac să zâmbești interior, de câte ori le rememorezi. Desigur că e și o rezonanță, pe acolo. Nu mă refer la oamenii cei mai apropiați.

Un comentariu

Din categoria Capsule, Diverse, Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

Un răspuns la „Din scrisori – 51

  1. neicaion

    Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu când sunt pe munte uit de tot şi toate, stau uneori ore, sau chiar zile blocat în faţa unui peisaj, soarele este ghidul meu drag, port cortul oriunde merg, îmi place să cred că nu depind de nimeni şi de nimic, mult timp nu mi-am permis să fac fotografii, să nu deranjez, acum îmi mai calc pe inimă din când în când. În această primăvară grozăviile lumii ne-au separat cumva, am privit doar de la distanţă…, mă aştept la o vară deosebită.
    Mulţumesc, instantaneul este foarte fain.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s