Semnătura mea parfumată (II)

Mereu m-am întrebat cum miroase cedrul, deși știam. Probabil că o analiză intuitivă a cuvântului, a sunetelor sale, a găsit frecvența undelor materializate în real.

Am crescut cu el, m-am jucat printre crengile sale, mi-am dat cu ceara sa pe mâini, ca să miros frumos, am făcut ceai din mugurii săi și mi-am umplut viața cu energia sa puternică, de ascensiune.

Dar cuvântul… sensul său emoțional – le-am descoperit în existențe străvechi ale neamului meu de femei, asemănătoare cu Fefeleaga. Da. Femei puternice, silite să muncească și să întrețină familii cu tații plecați la război, cu puterea dată de iubire și de iubire de viață. Femei înfrățite cu cai de povară – asemenea lor și ele. De o dârzenie ca a ființelor mitice care au colindat Pământul… Supuse pământului care le hrănea copiii. Blânde cu nepoții intrați în inimile lor. De neînfrânt în fața soldaților rătăciți pe pământurile lor. Perseverente până la Dumnezeu. Curioase în fața misterelor vieții omenești dar și a plantelor și animalelor. Recunoscătoare pentru fiecare firimitură de pâine ori bucată de mămăligă ce le hrănea copiii. Senine pentru fiecare rază de soare ce le creștea porumbul și iarba din fânețe… Uimite de fiecare picătură de ploaie ce le uda recoltele și le transforma în energie vitală. Credincioase soților plecați. Penelope răbdătoare, țesând povești în gherghefuri. Mame planetare identificate cu Geea. Necuprinse. În expansiune…

Femeile care mă susțin și m-au susținut cu existențele lor integrate în a mea. Toate, imense, intense, pure, curajoase, stăpâne ale vieții lor, blânde, vulnerabile, angelice…

Ele și cedrii necunoscuți ai pădurilor lor. Doar ele și cedrii. Alergând cu lupii și caii…

Mă înclin în fața sufletelor lor! În fața sufletului meu!

Mă înclin în fața cedrului din mine!

Publicitate