Arhive pe categorii: Poveşti parfumate

Parfumuri din copilărie

Priveam  pe geam în timp ce profesorul îşi prezenta discursul teoretic. Îmi permiteam o mică evadare, dat fiind faptul că mai ştiam câte ceva din ceea ce era în expunere.

M-am uitat la ceas. Aceeaşi oră. La fel ca data trecută. Au început să se aşeze pe rând, pe partea unde se îmbina acoperişul. Erau doisprezece porumbei. Mai înainte zburaseră de câteva ori pe deasupra casei din faţa ferestrei unde aveam banca. Veneau când stăpânul casei aprindea focul. La câteva minute după ce vedeam fumul ieşind, apăreau şi ei. Nu puteam pierde momentul… Îmi puneam capul în mâini şi mă lăsam dusă de puterea conexiunii…

Alergam. Îmi plăcea povârnişul potecilor. Alergam la deal. Îmi plăcea să birui coasta. Când se termina poteca, începea o pajişte cu flori de câmp şi ierburi ce trebuiau cosite. Aici păşeam cu grijă, ca să nu culc la pământ prea multă iarbă din fâneaţă. Pe ici pe colo, câte un muşuroi de furnici îmi stătea în cale. Îl ocoleam. Era multă sunătoare. Adunam un buchet mare, pe care îl aranjam simetric, chiar dacă era pentru ceai. Gardul era năpădit de rugi de mure. Făceam un popas consistent pe lângă el, chiar dacă furnici roşii mă mai pişcau din când în când. Dădeam din picioare şi mâncam mure. Mai încolo, doi mesteceni străjuiau intrarea în livadă, unul de-o parte şi altul de cealaltă. Aveau aceeaşi înălţime. Mă căţăram cu prudenţă până în vârful unuia dintre ei şi apoi mă lăsam în jos, cunoscându-i flexibilitatea. Atingeam pământul. Mă mai învârteam o vreme, prin livada necosită – pe lângă gard, ca să nu stric fânul – şi o luam spre casă. Pe drum împărţeam florile din buchetul de sunătoare celor care nu puteau merge să adune… Mai opream şi eu câteva.

Doi porumbei s-au ridicat de pe acoperiş într-un zbor planat spre fereastra mea. Au ajuns foarte aproape. Mi se părea că mă privesc în ochi…

Eram la o serbare. Probabil că purtam costumul de pionier sau costumul popular (eram în trupa de dansuri populare). Trebuia să cânt un cântec în faţa unui public numeros. De obicei învăţam cântece folk, de la radio. Aveam o grămadă de emoţii, până în momentul când am început să cânt. Apoi, toată lumea a fost a mea. Pusesem atâta pasiune, încât nu aveam cum să nu ajung la cer. La sfârşit, aplauze, cum era firesc. Un domn foarte înalt, distins, cu părul alb, mi-a întins mâna să mă felicite: era profesorul de franceză, care studiase în Franţa. Noi, copiii, aveam un respect adânc pentru el. Ce onoare pe capul meu!

Cei doi porumbei s-au aşezat iarăşi pe acoperiş, ciugulindu-şi penele. Aşteptau.

Bunicul meu avea un atelier cu tot felul de unelte rudimentare,  de tâmplărie, în special. Eram tare curioasă când construia ceva precum un scaun, o greblă sau mai ştiu eu ce. Toată ziua băteam la cuie, tăiam cu fierăstrăul sau ciopleam cu o securice mică.  Odată, m-am gândit să fac un leagăn pentru păpuşă. Am prins scândurelele cu ţinte, am agăţat leagănul cu nişte sârmă, i-am pus nişte ,,tălpi” de stabilizare, l-am şlefuit cât am putut şi l-am dus la şcoală la ora de lucru manual. Învăţătoarea nu a crezut că eu l-am făcut.

Porumbeii s-au încălzit de la temperatura coşului pe care ieşea  fum. Au început să zboare.

Povestea a început la Mirela şi are o temă propusă de Teo Negură.

Au mai scris:

Mirela : Parfumuri din copilărie (poveste parfumată)

Lolita : Parfumurile copilăriei – Poveste parfumată între bloggeri

Rokssana : parfumul copilariei

Luna Pătrată : Leagăn pentru toată copilăria…

CARMEN : Parfumul copilariei

Sara : Poveste parfumată – Parfumul copilăriei

Peter: http://romanianstampnews.blogspot.com/2012/01/poveste-parfumata-parfumul-copilariei.html

Ciprianhttp://pardau.blogspot.com/2012/01/parfumurile-unei-copilarii-de-mult.html

30 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Parfumul Crăciunului

Parfumul Crăciunului

Nu ştiu cum se făcuse că plecaseră toţi.

Se agăţă cu mânuţele grăsuţe dar puternice, de pervazul ferestrei. Perdeaua o împiedica să vadă  jocul fulgilor albi care, parcă ar fi vrut să vină la ea, dar nu puteau. Nu ştia cum să o îndepărteze. Trase de ea, sperând că va elibera fereastra. Nimic. Mai trase o dată. Galeria se mişcă. Poate va reuşi. Mai trase încă o dată. Degeaba. Perdeaua venea mereu peste geam. Se băgă pe sub ea. Lipi nasul de geamul rece. Spera că se va aşeza vreo steluţă acolo, să-i arate sclipirile ei argintii, mai de aproape. Dar steluţele pluteau în aer, jucăuşe, până când se aşezau pe pământ, peste surorile lor transformate într-o imensă suprafaţă de orez cu lapte. Ar fi vrut şi ea să guste, dar nu putea să iasă afară.

Deodată, la lumina lunii, văzu o fiinţă care mergea cu greu prin orezul cu lapte, îmbrăcată ciudat, cu haine roşii, caraghioase. Îi făcu cu mâna. De data asta avu noroc: cel roşu îi răspunse şi îi zâmbi larg, cât toată lumea pe care o putea cuprinde ea cu ochişorii. Străinul veni spre fereastră. Avea ceva greu în spate, căci mergea cocoşat. Când ajunse aproape, puse jos un sac mare, mare. Scotoci prin el bombănind. Îl privea curioasă: ce voia să facă oare? Acesta găsi două cutii împachetate cu hârtie colorată şi le lăsă la uşă. Îi făcu fetiţei cu mâna şi se îndepărtă. Oare era Moşul acela, de care îi povestiseră toţi? Cel care fabrica jucării pentru copiii cuminţi şi, uneori, şi pentru cei mai puţin cuminţi? Se scărpină cu nedumerire. O să vină ea mami şi o să-i explice.

Se plictisi de uitat pe geam şi se apropie de pomul împodobit de curând. Altă minunăţie! Beculeţe colorate clipeau în toate felurile şi făceau să sclipească globurile prinse de crengi. Îşi agăţă privirea de vârful bradului, unde era un globuleţ prelungit cu un vârf auriu. Totul, numai strălucire… Se uită mirată spre jucăriile agăţate de crengi. Una dintre ele semăna cu străinul pe care-l văzuse mai devreme. Se întinse să o ajungă cu mânuţa, dar era prea sus. Era cât pe ce să răstoarne pomul, când intră mami. Aceasta prinse la timp pomul şi ridică arătătorul. Înţelese că era să facă o prostie… cât ea de mare. Mami puse cele două cutii lăsate de străinul roşu sub pom, fără să zică nimic. Plecă din nou la bucătărie. Avea treabă… cu maioneza…

De obicei era o fetiţă foarte cuminte şi, din când în când, părinţii o mai lăsau şi singură în cameră. Acum rămase cu pomul… şi cutiile alea colorate. Curiozitatea o împingea din ce în ce mai tare. Se duse şi desfăcu o cutie. Înăuntru – o minge frumoasă, albă cu steluţe roşii. Se uită la ea cu mult interes. O răsuci de mai multe ori. Ce-o fi având înăuntru? Ştia unde punea mama foarfecele. Le luă din sertar şi se apropie de minge. Noroc că era vârful ascuţit. Se mai jucase ea cu foarfecele, când croia hăinuţe pentru păpuşi. Ştia să le mânuiască. Apropie vârful foarfecei de minge şi… puf, se sperie. Scăpă mingea din mână dar o ridică repede. Trebuia să vadă… O tăie cu oarecare greutate. Hm… înăuntru nu era nimic. Ce dezamăgire…

Mai era o cutie. Probabil că era pentru sora ei. Nu se putu abţine şi o desfăcu şi pe aceea. Înăuntru – o pereche de sandale. Sora ei îşi dorise sandale, chiar dacă era iarnă. Şi Moşul îi adusese. Auzi, sandale iarna. Dar stai, ştia ea că surioara mai mare nu avea papuci de curte. Ia să-i facă o surpriză… Luă din nou foarfecele şi le îndreptă spre curelele din spate ale primei sandale. Le tăie frumos, lăsând doar partea din faţă, care susţinea piciorul. Luă şi cea de-a doua săndăluţă şi repetă operaţia. Fu foarte mândră de opera sa. Puse noii papucei la loc în cutie şi se duse iar la geam.

Peste un timp care ei i se păru o veşnicie, veni iarăşi mama. Zări mingea părăsită şi tăiată.

–         Ce-ai făcut? Ai tăiat mingea? De ce?

–         Am vrut să văd ce e în ea, veni răspunsul prompt care nu admitea replică. Şi să ştii că i-am făcut Monicăi papuci, că nu avea! spuse cu acelaşi ton, plin de mândrie şi mulţumire.

–         Să sperăm că-i vor plăcea şi ei, răspunse mama cam bosumflată. Trebuia să o întrebi, mai întâi.

–         Ştiu eu că-i vor plăcea!

După un timp apăru şi surioara mai mare. Când văzu cadoul… Vă imaginaţi ce s-a întâmplat.

A doua zi, după ce primise explicaţiile cuvenite, fetiţa cea năstruşnică îşi îmbrăţişa cu drag părinţii şi surioara. Aceştia uitaseră boacănele făcute şi o iertaseră, de data asta.

Povestea a început la Mirela, care a propus şi tema de faţă.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/12/poveste-parfumata-sarbatori-instelate-nuit-de-noel-de-caron/
Max Peter

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/12/poveste-parfumata-sarbatori-instelate.html
Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/12/poveste-parfumata-sarbatori-instelate.html
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/12/17/poveste-parfumata-sarbatori-instelate/
Lolita

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/12/cadoul-perfect-poveste-parfumata.html
Luna Patrata
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/12/18/ce-nu-stiai-despre-craciun/
CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/12/parfumul-sarbatorilor-de-iarna.html

Recomandări: Colţu cu muzică, Gabrielle, Ioan Usca, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Vizualw

11 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Jurnal de bord – 16 (parfum de busuioc)

Din nou în diversitatea colorată a Lunii, printre nave mai mari sau mai mici, mai şterse sau mai impozante. Fiecare cu specificul său planetar, universal sau dimensional.

Am raportat la Bază despre întâlnirea cu sirienii şi am rămas în aşteptare pentru o nouă misiune. Încă mai trebuie testată naveta şi aduse îmbunătăţirile finale. I-am acceptat pe Nic şi Mir ca membri deplini ai echipajului având  calificările necesare. Urmează să mă întâlnesc în curând cu şeful meu direct, pentru a discuta detaliile noii misiuni. Până atunci, câteva zile pe Lună.

Am găsit cu greu două camere la hotelul spaţial de lângă docuri. Mâine o să caut aparatură pentru laboratorul de cercetare al navetei.

Ne-am asigurat naveta, pentru a nu fi furată. Hoţii spaţiali sunt mai ceva ca hackerii. Tehnologii dezvoltate, maturitate a civilizaţiei – mai puţin. În fine, Nic şi Mir sunt inegalabili.

Intru în camera rotundă a hotelului. Are un design simplu, în culori pastelate, potrivite pentru toate tipurile de personalităţi. Nu mă gândesc prea mult la acest aspect. Prietenii mei au găsit camere la un etaj mai jos. Nu am de gând să mai merg cu ei la subselen. O să mă odihnesc.

***

Nu ştiu când am adormit, dar m-am trezit într-o grădină plină cu busuioc. Am crezut că setările de odihnă  ale camerei prevăd acest lucru. Nu e rău. Însă nu e timpul să mă scol. Până la ora pe care mi-am programat-o pentru ieşire mai e destul.

Mă aşez în mijlocul culturii de busuioc. Întotdeauna mi-a plăcut cum miroase. Ingenioasă invenţie pentru camera unui hotel. Te predispune la visare, la meditaţie…

Închisesem ochii când am auzit un foşnet uşor. În faţa mea se aşezase o femeie frumoasă, cu părul lung şi negru. Am privit-o întrebătoare.

–         Nic mi-a spus care e problema ta.

–         Nic te-a trimis?

–         Am venit singură, după descrierea făcută de el.

–         Şi… care e problema mea?

–         Te îngrijorează soarta prietenului dispărut în misiune.

–         Şi cum m-ai putea ajuta?

–         Aş putea să te ajut să-l cauţi. Va trebui să te întorci în timp în ziua când a dispărut şi să încerci să-l însoţeşti. Dar ai nevoie de pregătire înainte de asta.

–         În ce constă pregătirea?

–         Te voi antrena într-o schimbare a stării de conştiinţă.

–         Nu e… interzis?

–         Faci cum crezi! Se ridică să plece. Deci?

–         În scurt timp vom pleca de aici. E nevoie să vii cu noi?

–         Da.

–         Te voi anunţa când suntem gata.

–         Aştept.

Nu ştiu pe unde intrase, dar ieşi cu uşurinţă prin… uşă. Imediat, grădina de busuioc dispăru şi camera redeveni cum fusese mai devreme. Se pare că busuiocul nu făcea parte din  setările admise de hotel pentru camerele de odihnă. Şi dacă femeia aceasta urmează să vină cu noi pe navetă, o să-mi umple spaţiile cu busuioc? Trebuie să discut cu Nic!

Povestea parfumată a început la Mirela, care a propus şi tema de azi.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/12/parfumul-mirodeniilor/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/12/10/parfumul-condimentelor-2/
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/12/10/tare-ca-fieruliute-ca-piperul/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/12/poveste-parfumata-spices-republicare.html

Invitaţi: Alice, Colţu cu muzică, Ioan Usca, Gabrielle, Schtiel, Theodora, Visualw 

19 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Tabloul

S-a aşezat pe băncuţă, la fel ca întotdeauna. Venea o dată pe săptămână, plătea biletul şi intra. Nu se oprea în faţa altor picturi. Mergea încet, cu paşii măsuraţi, până ajungea în faţa tabloului. Uneori, vizitatori stăteau să admire pictura. El aştepta cu răbdare până plecau şi apoi îşi ocupa locul, pe băncuţă. Stătea la început câte o oră, apoi din ce în ce mai mult.

Ne cunoşteam. Când intra, mă saluta din priviri şi îmi zâmbea.

M-am întrebat adesea ce îl atrăgea aşa mult la acea pictură. Era o grădină mare, înconjurată de ziduri vechi, năpădite de muşchi. Peisajul definea vara. Mai mulţi copii se jucau în grădină, zâmbitori şi roşii în obraji. Probabil că veselia copiilor îi amintea ceva, sau de cineva. Speram să nu fie o întâmplare tristă, cea care îl aducea acolo.

În ziua aceea a venit mai devreme decât de obicei. Avea pe faţă un zâmbet care le dădea celor din jur lumină. Radia.  Ne-a salutat pe toţi ca pe nişte cunoştinţe vechi. Era îmbrăcat foarte simplu dar îngrijit. Părea aproape sobru. La apropierea lui simţeai valuri de zâmbete înconjurându-te. M-am apropiat, fără să ştiu ce îi voi spune:

–         Bine aţi revenit! mi-a tremurat vocea.

–         Întotdeauna am fost aici.

–         ?

–         Ia loc, aici pe băncuţă.

M-am aşezat lângă el, privind tabloul pe care îl ştiam pe de rost.

Mereu când el îşi privea tabloul, se făcea linişte. Toţi mergeau pe vârfuri şi vorbeau şoptit.

Am încercat să văd cu ochii lui. Ce îl atrăgea? Copiii păreau vii, într-adevăr. Vara de acolo emitea sunete imperceptibile de veselie. Zidurile vechi aveau un aer familiar. Mai încolo, o portiţă în prelungirea unui gard de metal prin care vedeai lejer în grădină. În colţul din dreapta, jos, un bătrân zâmbitor, cu chipul tovarăşului meu de contemplare, întindea o cheie mare, cu model, unei tinere pe care n-o observasem până atunci.

Nedumerită, am întins mâna şi am luat cheia.

Povestea a început la Mirela. Tema de azi a propus-o Peter.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/12/parfumul-unui-tablou-parfumul-fiecarui-tablou/

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/12/poveste-parfumata-grigorescu-si.html

Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/12/03/poate-am-jinduit-oarecand-sa-am/

Rokssana
https://rokssana.wordpress.com/2011/12/03/parfumul-tablourilor/

Invitaţi:

Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Stropi de suflet, Supravieţuitor, Theodora, Visualw.

20 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Întoarcere (Parfum de munte)

Întoarcere

(Tribuna din Cluj – 1987)

Revin acasă printre amintiri;

Aici, copilăria mea se-ascunde

Iar primăvara-n zâmbet îmi pătrunde

Şi îmi aduce alte înfloriri.   Revin acasă, unde anii tineri

Încununat-au frunţi cu bucurie.

Unde eşti tu, acum, copilărie

De luni, marţi, miercuri, joi şi vineri?   Colind din nou potecile de aur

Şi vântul îmi mângâie cald tristeţea.

Şopteşte-ntruchipând constant blândeţea

Ivită, parcă, dintr-un nou tezaur.   Ascult cu sufletul cânt de pădure

Şi mă visez într-un palat carpatic

Înconjurat de un teren sălbatic,

Plin de tufişuri şi de rugi cu mure.   Mă învelesc în peisaj de munte

Şi cerul mi se pare lângă mine

Iar înnorarea, parcă nu mai vine

Să stabilească între noi o punte. Povestea a început la Mirela şi tema a fost propusă de mine.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfum-de-munte-poveste-parfumata/

Shayna

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/26/vant-de-brad/

Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/11/pe-drumuri-de-munte-poveste-parfumata.html

Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/11/26/parfum-de-munte/

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-dor-de-munte.html

Karma Police
http://cybershamans.blogspot.com/2011/11/parfumul-muntelui.html

Daurel
http://daurel.wordpress.com/2010/04/27/prietene-crescut-la-oras/

CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/parfumul-muntelui.html

Călin
http://coltulcumuzica.wordpress.com/2011/11/27/parfum-de-munte/

Carmen Amza
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/11/28/parfumul-muntelui/#comment-5546

Invitaţi: Ana, Androxa, Alice, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Peter, Ragnar, Rokssana, Shayna, Stropi de suflet, Supravieţuitor.

27 comentarii

Din categoria Imagini, Poezie, Poveşti parfumate

Ciocolată

Dincolo de uşă gândurile se opreau într-un zid opac. Aici era încă lumină, deşi se vedea mâzga  scurgându-se încet, încet, spre mijlocul camerei.

Fata se urcă pe un scaun, ferindu-se de substanţa groasă, maronie ce se prelingea prin toate cotloanele. Apăruse după ce ea se trezise din somn. Nu ştia ce se-ntâmplă. Poate încă mai visa. Începea să-i fie frică. Substanţa nu se oprea. Înainta, fără oprire, îngroşându-se din ce în ce mai tare.

Începuse să înţeleagă. Nu era vis. Erau lucruri inexplicabile dincolo de uşă. Mereu simţea o strângere de inimă când închidea uşa aceea. După ce o închidea, şoapte stranii se auzeau vremelnic. Scăpa de ele doar când dormea, deşi, în vis, îi apăreau uneori făpturi transparente care şopteau în acel fel.

Ajunsese până aproape de geam. Trecuse pe sub scaun.

Nu mai putea coborî. Era peste tot. Voia să strige, dar teama îi luase glasul. Îşi încrucişase braţele şi aştepta. Substanţa creştea. Umpluse toată camera.

Închise ochii, sperând că încă visează. Dar auzea clipocitul din ce în ce mai puternic. Urca. Era la nivelul scaunului. Se ridică în picioare, căutând cu privirea ceva mai înalt. La dulap nu mai putea ajunge. Rămase, tremurând.

Clipocitul se înteţise, sărind stropi peste tot. Îşi feri faţa. Deodată, mâna îi fu atinsă şi simţi o căldură aromată. Stropii săriră şi mai sus. Îi atinseră şi faţa.

Se opri. Tot zgomotul încetă. Substanţa luă formele încăperii. Pe faţa fetei se scurgeau câteva dâre maronii. Gustă. Faţa i se lumină.

Demult îşi dorise o cameră întreagă cu…ciocolată.

Povestea a început la Mirela, care a propus tema de azi.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/
Rokssana

http://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/
CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html
Cita
http://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/

Vania

http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/

Max Peter

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html

Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/19/parfumul-ciocolatei-povesti-despre-ciocolata/

Amărui de ciocolată
http://www.amaruideciocolata.ro/antropologii-de-buzunar/senzualitatea-implicita-a-ciocolatei/

Aurora
http://stropidesuflet.wordpress.com/2011/11/20/cutia-cu-bomboane-de-ciocolata/

Invitaţi: Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabi, George, Gina, Ioan Usca, Lolita,  Peter, Ragnar, Rokssana,  Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Visualw.

39 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Ceaiul (Poveste parfumată)

I-am privit îndelung mâinile îmbătrânite de vreme şi de muncă. Viaţa ei fusese încărcată de grija de a-şi creşte copiii, de a le da mâncare şi a-i îmbrăca. Bunicul era mai mult prin războaie, plecat. Bunica muncea precum Fefeleaga, cu ajutorul unui cal credincios. Muncea pământul şi creştea animale. Ţesea singură pânză din in sau cânepă şi apoi croia hainele familiei. Iarna lucra la războiul de ţesut  sau la diferite cusături.

***

Se mişcă încet, cu grijă, pentru a nu vărsa apa din samovar. Îl aşeză pe plita fierbinte, la mijlocul acesteia, ca să fiarbă mai repede. Se aplecă greu şi luă un lemn, pe care îl puse în sobă. Focul se înteţi. Auzeam sunetul flăcărilor ce mistuiau lemnul.

–         Trebuie să pui două lemne, ca să se aprindă focul, nu unu’, îmi zise şi se mai aplecă o dată după încă un lemn.

–         Dar arde, se aude…

–         Asta pentru că e mult jar.

Nu dură mult şi apa începu să clocotească, surd.

–         Nu pui ceaiul?

–         Ba da. Adu-mi cutia aceea de pe dulap!

–         Ce ai aici?

–         Ceai de munte, ştii?

–         Aaa… din acela care creşte numai pe stânci?

–         Da. Mi l-a adus un unchi de-al tău.

–         Mm, ce bine!… Are arome de lămâie şi cimbrişor…

Mă privi cu dragoste, zâmbind. Eram nepoata ei preferată. În căsuţa ei văruită cu alb, te simţeai ,,acasă”. Pe pereţi avea scoarţe făcute la războiul de ţesut, cu motive solare sau flori. Camera era aerisită de curând şi mirosea a curat. Aroma ceaiului se împrăştie peste tot. Luă samovarul de pe plită, folosind o cârpă curată, îndoită de mai multe ori. Îl scoase afară şi-l puse pe ,,stoborală”, pe prispă, ca să se răcească.

–         Aduc eu cănile.

Pe sală (prispă) erau două scaune din lemn, vechi, făcute de bunicul. Am luat două căni mari, din porţelan, păstrate cu grijă de ani de zile. Erau cănile noastre preferate. Ne-am aşezat. Pomii din faţa casei făceau parte din decor. Păsărele vesele tulburau liniştea ceaiului. Bunica s-a aşezat greoi, dăruindu-mi acel zâmbet cu care mă urmărea întotdeauna de la fereastra camerei. Era fericită că mă vedea şi eu îi răspundeam.

Povestea a început la Mirela şi tot ea a propus tema.

Au mai scris:

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/11/fantezie-la-un-ceai/

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/parfumul-ceaiului-preferat.html 

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/12/poveste-parfumata-ceaiul-de-la-ora-5/

http://g1b2i3.wordpress.com/2009/09/01/saptamana-japoneza-si-despre-ritualul-ceremoniei-ceaiului/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/11/aroma-ceaiului-parfum-de-poveste.html

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/12/viata-este-ca-o-ceasca-de-ceai-poveste-parfumata/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-unei-cesti-de.html

http://pauza-de-ceai.blogspot.com/2011/11/parfum-cu-aroma-de-ceai.html. 

https://rokssana.wordpress.com/2011/02/03/povestea-ceaiului/

 

Invitaţi: Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabi, GabrielleGeorge, Gina, Ioan Usca, Lolita,  Ragnar, Rokssana,  Schtiel, Supravieţuitor.

33 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Parfum de fructe exotice

Invitaţi: Abisuri,  Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Călin, Daurel, G1b2i3,  Gabrielle, George,  Gina, Ioan Usca, Lolita, PerspectivePeter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw.

Mă aştepta.

I-am zărit coliba de la vreo zece metri. Mersesem destul de greu prin vegetaţia abundentă. Ştiam că va fi aşa. Dar era o încercare. Încă una prin care trebuia să trec. M-am supus, convinsă fiind că finalitatea nu mă va dezamăgi. Totul părea pregătit pentru mine. Fusesem puţin nedumerită de locul ales. Păduri tropicale? Nu credeam că voi rămâne în viaţă. Şi totuşi, am ajuns.

Era o colibă micuţă, cu acoperiş din nuiele. Cum ajunsese aici? Şi de ce a ales acest loc?

–         Îţi pui multe întrebări, mi-a spus când intram.

–         Am venit, i-am răspuns.

Mi-a zâmbit fără să mai spună nimic. M-a surprins zâmbetul lui. Credeam că e serios tot timpul.

–         De ce aş fi serios tot timpul?

–         Mă gândeam şi eu…

Şi iar tăcere. Era îmbrăcat cu hainele clasice ale isihaştilor. Nu mă surprindea înfăţişarea sa. Ne cunoşteam, fără să ne fi văzut vreodată. Sau, eu ştiu, poate că el mă văzuse, în peregrinările sale telepatice sau videopatice.

–         Nu era nevoie să te văd. Vibraţiile tale au ajuns până la mine.

–         Încep să mă obişnuiesc cu felul în care îmi citeşti gândurile.

–         Gândurile tale se îndreaptă spre mine. Le văd. Nici măcar nu te mai întrebi de ce ai ajuns aici.

–         E un pas, nu ? Dintr-o serie întreagă.

–         Nu este primul. Ai început să cauţi cu mult timp în urmă. Ţi-am urmărit evoluţia.

În timp ce vorbea l-am perceput foarte aproape. Era în sufletul meu. Poate că asta era o aşa-zisă stare de extaz. Nu mi-a răspuns la gânduri. M-a privit şi atât.

–         Încă mai ai nevoie de hrană.

Mi-a arătat un coş cu fructe, pe măsuţa pe care n-o văzusem până atunci. A venit miros de fructe exotice. Asta ce mai însemna?

–         Va trebui să-ţi stăpâneşti gândurile. Altfel nu vei înţelege. Opreşte zgomotul din mintea ta şi lasă lumina să intre. Acolo e realitatea .

Vorbele pe care le spunea, le ştiam. Dar acum era altceva. Acum vedeam. De aceea mă chemase.

Am întins mâna după un fruct. Când m-am întors, dispăruse. Prezenţa sa a persistat mult timp. Am  meditat o vreme, fără să-mi dau seama de curgerea timpului. Era şi timpul acolo, în coliba lui.

Am pus câteva fructe în rucsac şi am plecat.  Ştiam că drumul de întoarcere va fi uşor. Luasem un pic din fiinţa sa, în propria mea fiinţă.

Povestea a început la Mirela şi tema a fost propusă de Carmen.

Au scris:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/miresme-de-departe-ca-sa-ne-fim-mai-aproape-parfumul-fructelor-exotice-poveste-parfumata/

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/astazi-prin-intermediul-povestii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/05/poveste-parfumata-parfum-de-fructe-exotice-de-care-sigur-nu-ai-auzit/ 

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/05/executie-fructata-parfumul-fructelor-exotice/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/11/05/parfumul-fructelor-exotice/

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/fructul-cel-mai-valoros.html

28 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Sinceritatea… iubirii

Bat clopote

Şi văd cum soarele apune

Iar tu-mi zâmbeşti stângaci

Fără să ştii că asta-i altă lume.

Bat clopote

Şi noaptea-i o furtun-adâncă

Dar tu-mi zâmbeşti şi taci

Şi, cam timid, te-aşezi încet pe-o bancă.

Bat clopote

Şi mă cuprinde-o-nfiorare

Tu nu-nţelegi nimic

Dar mă priveşti cu suflet de candoare.

Tac clopote

Şi-o pasăre se-nalţă-n ceruri.

Tu parcă simţi uşor

Cum noaptea te cuprinde-n mii de feluri.

Tac clopote

Şi o uimire ne-nconjoară.

Tu mă iei de mână

Iar viaţa nu mai e aşa amară.

Tac clopote

Şi în tăcere simt iubirea.

Tu îmi zâmbeşti duios

Şi-ndată ne cuprinde fericirea.

E linişte.

E soare-n noapte şi-n privire.

Noi ne zâmbim timid

Dar ne privim, de-acum, fără uimire.

(cu 20 de ani în urmă)

Povestea a început la Mirela şi au scris deja:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/

Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/ 

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/sine-cera.html

Invitaţi: Alice, Androxa, Carla, Carmen Amza, Colţul cu muzică, Daurel, Gabriela, G1b2i3,  George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Rokssana, Sara, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw.

29 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

Nobleţea… naturii

Caut singurătatea

dar găsesc o stâncă zâmbitoare,

făcându-mi un semn prietenesc

printr-o piatră aruncată la picioare.

Renunţ la singurătate

şi-i zâmbesc, la rândul meu,

stâncii, bătând-o amical

pe umăr.

Îmi continui drumul

şi o potecă mi se aşază

mlădioasă, în faţă;

mă duce la zăpada

din munţi.

Dar eu renunţ la zăpadă

şi-i fac cu ochiul

brânduşei ce dansează

sub soare.

Un copac se apleacă,

atingându-mă cu o ramură uscată.

Dar eu mă desfac

de sub uscata lui vrajă

şi-mbrăţişez cu privirea

mugurii tânărului răzvrătit

ce-şi desface generos coroana.

Mă aşez pe iarba ofilită, încă

şi-i joc un renghi vântului rece

înfrăţindu-mă cu-o rază

de soare.

Pământul nu e prea cald,

dar am promisiuni de ajutor

din partea primăverii.

Îi accept ajutorul

– deocamdată rece –

şi-i întind mâna

vrăbiuţei ce mă-nconjoară,

ca să simtă

temperatura în creştere

a pământului.

(Acum 20 de ani)

Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Carmen.

Au mai scris:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-intre-bloggeri-parfumul-nobletii/
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-nobletii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/22/poveste-parfumata-parfumul-nobletii/

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/22/parfumul-nobletii-chanel/

Carmen
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/22/4767/
Carmen DJ
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/22/4767/
Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/10/10/ramas-bun/
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/in-cautarea-parfumului-nobletii.html 

http://daurel.wordpress.com/2011/10/22/cele-mai-recente-detalii-despre-noblete/

Invitaţi: Ana, Androxa, Carla, Clipe de ClujGeorge, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

33 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

Jurnal de bord 15 (Miresme de Lună)

Şi-a întins valurile albe către ţinutul acela… cu nisip auriu. Acolo se refugia de câte ori prietena ei din cer îşi arăta adevărata faţă lumii şi o mângâia cu raze de iubire, puţin temătoare dar… magnetică.

În seara aceea, totul era diferit. Nori negri acopereau cerul şi un vuiet sinistru se apropia dinspre larg. Deodată, valurile au crescut şi s-au aruncat vijelioase peste ţărm. Nisipul auriu s-a zvârcolit disperat şi s-a agăţat de spuma albă.

***

–  Nic, redresează naveta! Mir, ţi-ai revenit?

–  Da, şefa. Nu ştiu ce s-a întâmplat…

–  Trebuie să ieşim de aici, să ne întoarcem pe Lună.

–  Am redresat sistemul de timp subspaţial. Aici a fost o mică problemă, spuse Nic.

–  Atât de mică încât era să ne trezim în alt univers. De fapt, am fost acolo.

–  Cum… am fost acolo? mă întrebă Mir.

–  Voi nu aţi simţit?

–  Eu nu ştiu nimic.

–  Nic, tu ai simţit ceva?

–  Am simţit un miros cunoscut, când m-am trezit. Atât. Ai vreo explicaţie?

–  Era mirosul lui Roger. Am revăzut toată scena dispariţiei sale. Probabil se străduieşte să se întoarcă. Dar n-a reuşit… Încearcă să ne contacteze prin subspaţiu. Cred că e prins între cele două universuri. Nu poate fi de două ori în acelaşi univers. S-ar autoanula. Doar dacă şi-a schimbat structura ADN. Însă nu ştiu cum ar fi putut face asta.

–  Mai avem câteva minute şi ajungem. Acum ieşim în spaţiu.

Ne-am apropiat suficient cât să vedem faţa palidă a Lunii. În jurul satelitului roiau nave de toate formele şi mărimile. Ne-am îndreptat spre docurile centrale. Deşi Luna nu avea nimic frumos la suprafaţă, m-am bucurat când am revăzut-o, de parcă trăiam pe vremea strămoşilor care îşi făceau declaraţii de dragoste sub clar de lună. Dar noi eram deasupra. Mă cuprinse iarăşi tristeţea aceea a timpului ireversibil şi a universului pierdut. Cu toate că ştiam că timpul nu este ireversibil şi nimic nu se pierde niciodată, totuşi, ceva nedefinit îmi stăpânea sentimentele. Mir se apropie de mine:

–         Iarăşi?

Îl privii cu simpatie. Era un prieten adevărat, ca şi Nic. Dar el ştia să se apropie la momentul potrivit.

–         Da, i-am răspuns.

–         N-ar trebui să consulţi un specialist?

–         Un specialist în golurile dintre universuri? Nu m-ar ajuta. Am nevoie de cineva cu capacităţi mai dezvoltate, care să vadă dincolo. Trebuie să aflu unde e Roger. Îl simt din ce în ce mai des, dar…  Îl simt dar nu putem comunica.

–         Cunoaşte Nic pe cineva. Una dintre prietenele lui.

–         Aha…  De ce nu mă surprinde?

–         Gata, şefa, am găsit loc de andocare.

Povestea a început la Mirela şi tema de azi a fost propusă de mine.

Au scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/luna-moon-perfume-poveste-parfumata/

 Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/01/22/luna-i/
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2009/07/19/iulie-1969-aselenizarea-gestionarea-succesului/

 Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-lunii.html 

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/singura-craiasa-noptii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/15/poveste-parfumata-primii-oameni-pe-luna/

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/15/lunatu-printesa-noptii/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/15/4652/

Invitaţi: Alice, Androxa, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, g1b2i3, Gabi, George, Gina, Ioan AlexandruIoan Usca, Lolita, October cat, Paporniţa, Max Peter, Ragnar, Rokssana, Sara, Scifientland, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Verovers

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Pădurea cu arome de… vis


Am respirat adânc… şi am intrat. Primii paşi i-am făcut cu reţinere, ca şi când monştri acvatici m-ar fi ameninţat… cu ce?

De fapt, nu era nimic. Am privit în sus. Copaci fără limite se legănau în ritmul undelor marine, unduindu-se ameţitor printre razele izolate, ce pătrundeau, uneori, la adâncime mai mare.

Eram pe fundul mării. Mă mişcam prin apă cu mare uşurinţă, respirând, probabil, prin branhii. Corpul îmi era uşor… mai uşor decât în zbor. Aici nu existau riscuri de cădere în gol. Peşterile prin care tocmai trecusem erau luminate destul de bine şi arătau miracole nemaiîntâlnite. Sculpturile apei împodobeau pereţii, cu toată dragostea cristalină pe care aceasta o putea dărui. Acolo nu erau pietre, erau monumente. Să te strecori printre ele devenise un privilegiu al învingătorilor. Al învingătorilor??? Cine a spus asta?

M-am întors la pădure. Nu se vedeau rădăcinile copacilor. Cred că veneau de undeva… din adâncurile pământului.  Continuam să-i privesc curioasă pe aceşti giganţi ai mării, neştiuţi de nimeni. Aha… abia acum îmi explicam dragostea ce le-o purtam dintotdeauna. Erau ai mei. Şi eu eram a lor. Aveam aceeaşi respiraţie, aceeaşi frecvenţă, acelaşi… moment.

M-am dus mai departe. Simţeam linişte. Pădurea se întindea pe o suprafaţă foarte mare. Alge creşteau spre vârfuri şi-i împodobeau crengile, oarecum straniu.  Am zărit câteva vietăţi despre care nu ştiam nimic. Semănau cu nişte peşti cu…cioc, de toate culorile. Şi… cântau! Crengile emanau şi ele… muzică. Şi uite-aşa, m-au cuprins şi pe mine în trilurile lor cu o sonoritate… acvatică. Muzica apelor. Nu astfel mi-o imaginam. Era cu atât mai originală. La baza trunchiurilor, apa, simţindu-se iubită, împrăştia cristale albe. Am întins mâna să ating unul.

***

Miros de mare s-a împrăştiat prin cameră. Geamul era deschis. Când m-am apropiat, am zărit crengile EI, retrăgându-se lin spre apă. Îmi lăsase pe pervaz un diamant dintre cele şlefuite de iubirea apei.

Parfumul vine de la Mirela.

Au scris:

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure.html

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/parfumul-roadelor-toamnei-poveste.html
Gina
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/coboara-toamna.html
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/08/padure-padure-nebuna/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/08/cand-intru-in-padure/
Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/08/povestea-parfumata-a-plimbarilor-prin-padure/
October Cat
http://octocat.org/2011/10/plimbare-prin-padure-cu-iz-de-parfum/ 

http://verovers.wordpress.com/2011/09/12/nesfarsita-cale/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/pe-carari-tomnatice-prin-padure.html

http://www.blogulucimpoca.ro/personale/acopera-mi-inima-cu-ceva/

Invitaţi: Alice, Alt cer senin, Atlantisra, Androxa, Ana, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, Gabriela Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Sara, Shayna.

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Parfum de vânt

Am întins mâna spre respiraţia caldă a Pământului şi m-am aplecat să-i sărut răbdarea. M-a îmbrăţişat cu petale sălbatice, create din inimi deschise.

Am întins mâna spre stelele care mi-au crescut visele şi ele mi-au trimis raze intense de… Existenţă.

Am întins mâna spre suflete risipite în eter şi ele s-au agăţat cu disperare de… Viaţă.

Mi-am întins mâinile către chemarea vântului şi vântul s-a dus… cu frumuseţile toamnei.

Am rămas cu mâinile întinse, în aşteptarea unei şoapte parfumate de vânt… albastru.

Povestea a început la Mirela.

Au mai scris:

Mirela

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-vantului-sau-vent-vert/

Rokssana

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/01/parfumul-vantului/

Lolita

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/parfum-de-vant-tomnatic.html

Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/01/vantule-vant-nebun/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/01/parfumul-vantului/

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/01/povestea-parfumata-a-vantului/

Invitaţi la poveste:

Agatha, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, George, Incertitudini, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Sara, Schtiel.

31 comentarii

Din categoria Capsule, Imagini, Poveşti parfumate

Jurnal de bord 14 (Parfum de suflet)

Mi-am amintit.

Eram într-o misiune de testare a vortexului temporal, deschis între Pământ şi Universul cel mai aproape de noi. Impropriu spus aproape. Mai bine zis, cel mai apropiat ca mod de existenţă.

În echipaj era şi Roger. Adică, eram numai noi doi, fiind o misiune de scurtă durată terestră. Nava era ultimul tip, adaptat la interferenţe electromagnetice şi devieri de timp.

La plecare, verificările navetei au decurs normal. Roger seta parametrii de adaptare. Eu stabileam coordonatele de trecere. Am pornit. Nu se simţea nimic deosebit. Aveam senzaţia că stăm pe loc. Am verificat din nou. Parametrii nu erau schimbaţi, aparatele funcţionau. M-am uitat întrebătoare spre el.

–         Cred că… am intrat!

–         Aşa repede?

–         Da. Cred că e un Univers cu care ne intersectăm şi am nimerit chiar într-un punct de intersecţie. Aşa se explică.

–         Şi… Roger, ne vom întâlni cu noi înşine?

–         Sper că nu!

–         De ce, ţi-e teamă să nu te îndrăgosteşti din nou?…

–         Mi-e teamă… de mine.

–         Cum aşa?

–         Nu ştiu ce variantă existenţială am aici. Cu tine mă simt bine. Nu vreau să te schimb.

–         Roger…

–         Fii atentă! Ne contactează!

O navetă asemănătoare cu a noastră apăruse de nicăieri. Au deschis canalele de comunicaţie. Pe ecran… eu. Ciudat. Nu eram aşa încântată. Alt tip de îmbrăcăminte, alt grad de pilotaj, necunoscut. Eu mă uitam la mine cu aceeaşi nedumerire, de ambele părţi.

În spatele… ei, nu se afla Roger. Era… altcineva, o persoană pe care n-o întâlnisem niciodată până acum. Probabil că urma s-o întâlnesc. Deci, deja aveam altă traiectorie a destinului. Dar în acelaşi domeniu.

–         Şi ea gândeşte ca şi tine, îmi spuse Roger.

–         Dar a făcut alte alegeri? mă întrebai eu.

–         Sau altcineva a făcut alte alegeri. Ştii că există o infinitate de posibilităţi.

–         Adică… tu ai făcut altă alegere.

–         E o variantă.

Deodată, monitorul se întunecă şi am văzut-o pe ea, făcându-mi cu mâna. Am înţeles. Nu era permis contactul între variantele propriilor noastre persoane. Naveta începu să se dezintegreze. Am ridicat rapid scutul de protecţie şi l-am văzut pe Roger atingând panoul de control.  Am mai văzut doar un abur fin, venind dinspre el.

Nu pricepeam. Ce nu funcţionase, sau ce se întâmplase? Unde era Roger?

***

Mă trezii cu o uşoară ameţeală. Iar am leşinat? Ieşisem din raza de acţiune a celor doi sori.

Mir şi Nic erau inconştienţi. M-am dus repede să văd în ce stare se află. Erau bine. Toate organele vitale funcţionau normal.

Un parfum ca o briză uşoară se răspândi în camera de comandă. Un parfum trist. Era el. Ne atinsesem din nou… universurile. Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Shayna.

Au  scris: http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/poveste-parfumata-parfumul-sufletului/ http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-tau/ http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-meu/   http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-parfumul-sufletului-cald/    http://rokssana.wordpress.com/2011/09/24/parfumul-sufletului/   http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului.html   http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-meu.html    http://daurel.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-momente-de-suflet/  http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-tau.html

Sunt invitaţi să scrie sau să citească, până mâine: Alice, Androxa, Agatha, Carla, Carmen, Elena, eumiealmeu, Gabriela, George, Incertitudini, Ioan Usca,  Lolita, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Sara, Schtiel

27 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

Parfumul roadelor toamnei

Am deschis uşa. O aşteptam. Era timpul. Am lăsat-o să hoinărească mai mult decât altădată. Îmi plăcea veselia ei carismatică, părul ei independent şi bogat, râsul ei copilăresc atunci când se urca pe aripile vântului sau pe crestele valurilor. Am lăsat-o să colinde văile până când a reuşit să înflorească şi pietricelele de pe malurile râurilor. Se întorcea acasă plină de fericire. Era ca o tânără îndrăgostită. O admiram în tăcere.

Entuziasmată, m-a sărutat pe amândoi obrajii, cuprinzându-mă în braţe.

–         Du-te, mi-a spus. Te aşteaptă câmpurile, dealurile, şcolarii… Copacii ţi-au aşternut covoare de iubire iar Vântul respiră cu sufletul lui arămiu. E îndrăgostit lulea de tine. Face tot mai des vârtejuri jucăuşe, pregătindu-şi culorile.

–         Te sărut, tinereţe…. Rămâi în pace!… zisei, luându-mi în mână trena violet.

Cum am păşit pragul, uşa se închise. Auzii din nou chicotitul vesel al surorii mele. În spaţiul dintre lumi intrase miros de dovleci şi de struguri. De ce oare? Cineva lăsase uşa deschisă? M-am grăbit să intru la ei, ca să închid mai repede uşa. Nu era permis contactul dintre noi şi ei, în afara Schimbărilor. Acum eu eram Schimbarea.

Într-adevăr, Vântul era acolo. Ştia că voi veni şi mă aştepta. Mă învălui nebunatic, cu arome de struguri, de mere, de pere, de prune… Ne răsucirăm împreună într-un vârtej de frunze colorate.

–         Hai să-ţi arăt ceva! Dă-mi mâna!

–         Unde mă duci? îl întrebai, mirată de entuziasmul cu care dorea să mă conducă.

–         O să vezi în curând.

Zburarăm pe deasupra dealurilor încă verzi, peste păduri bătrâne şi puternice, peste ape care se agitau când ne simţeau.

În sfârşit, se opri. Acolo jos, era forfotă mare. Lucrători mari şi mici se grăbeau să culeagă fructele, porumbul, fasolea, dovlecii… şi câte altele… Se ridicau înspre noi parfumuri amestecate de proaspăt cules. Mi-am dat părul pe spate, respirând cu nesaţ viaţa.

De dincolo de deal, dintr-o căsuţă mică, albă, Vântul îmi aduse miros de dovleac copt.

Doi copii roşii în obraji, se aşezau veseli la măsuţa de lemn din bucătărie. Bunica tocmai scosese din cuptor… prăjitura: dovleacul tăiat pe jumătate şi copt bine. Bunicul râdea tare de fericirea nepoţilor.

Vântul mă privi în ochi adânc, oferindu-mi plinătatea sufletului său.

Ne-am luat zborul mai departe, fluturând trena de frunze peste ţinuturile ruginii.

A început Mirela, a propus Gabi şi au mai scris:

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/15/poveste-parfumata-parfumul-roadelor-toamnei-mele/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/10/toamna-cu-tine/

http://daurel.wordpress.com/2011/09/18/povestea-roadelor-toamnei/

://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/inceput-cu-gust-de-boabe-rosii.html

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

Invitaţi la zbor: Alice, Androxa, Carla, Carmen, Gabriela, George, Ioan Usca, Lolita (a zburat cu toate anotimpurile), Oana, Paporniţa (a zburat, deja), Psi, Rokssana ( a zburat şi ea cu toamna), Sara, Schtiel

38 comentarii

Din categoria Imagini, Poveşti parfumate, Proză

Parfumul primei zile de şcoală

Din prima mea zi de şcoală nu-mi amintesc nimic. Însă…

Am intrat în curtea şcolii. Nu-i cunoşteam. Cu unii mă mai întâlnisem pe drum, fără să ştiu ai cui sunt. Curtea era plină de copii, profesori, mămici şi tătici. Ba chiar şi bunici. Păi ei cum să-şi amintească altfel?

Mămicile, cu buchete de flori, îşi împingeau odraslele de la spate, să vină cu florile la doamnele învăţătoare sau profesoare. Ghinionul domnilor profesori, că ei nu primesc flori, deşi se mai întâmplă câteodată.

Iese domnul director care cere gruparea copiilor pe clase. Mămicile de la clasa I se grupează, conştiincioase. Ceilalţi cunosc regula şi se aşază singuri, într-un semicerc mare. Învăţătorii şi diriginţii vin, fiecare în faţa clasei sale.

A sosit momentul. Trebuie să facem cunoştinţă. Mă îndrept spre cei mai mici. Mă salută, la îndemnul mămicilor. Un grup de băieţi, cu costume bleumarin, cămăşi roz sau bleu şi papillon. Dar fete nu am? Iată-le, mai în spate. Nu sunt decât două. Nu prea-şi dau ele seama ce caută pe-acolo. Le întreb cum le cheamă şi-mi răspund repede, dornice să mai vorbească ceva. ,,Cavalerii” nu mişcă. Deocamdată le e ruşine sau vor să facă impresie. Dar s-au pus la patru ace, nu glumă. Îmi îndrept rochia.

Apoi, cu toţii, buluc spre mine, cu florile. Nu mai au răbdare. S-au plictisit să le ţină în mână şi, de asemenea, trebuie să-mi arate ce flori frumoase mi-au adus!… Le mulţumesc de parcă n-aş mai fi văzut flori şi le fur câte-o privire aruncată cu sfială spre mine. Îi încolonez frumos şi aşteptăm.

Oficialităţile vor lua cuvântul. Ne prefacem atenţi şi zâmbim, din când în când, la greşelile de exprimare ale domnului poliţist, ale domnului de la primărie, ale domnului…

Gruparea se sparge, pentru a intra în clase. A… vin ceilalţi… cei care au trecut în clasa a V-a. Se aşază în şir indian ca să-mi dea şi ei flori, să vadă ăştia mici că au nişte fraţi… mai şmecheri… Ca de obicei, după ce se termină şirul, primul era din nou în faţa mea, la pupat. A trebuit să-i mai pup o dată. A treia oară i-am luat pe fugă. Hm, păi ce-or să creadă ăştia mici? Gata, la clasă. Să trecem la lucruri serioase.

Prima zi… Toată ziua au stat cuminţi! Aoleo…

În prima pauză, vine unul mai mic la mine, să ceară voie:

–         Vă rugăm, ne lăsaţi să ieşim prin pauză? Putem să jucăm folbal?

Am plecat spre casă cu un buchet mare de flori şi cu zâmbetul pe buze. Ce mă fac eu cu doar două fete?

Povestea a fost continuată de  Carmen şi a început la   Mirela.

Au mai scris: Mirela, Gina, Dictatura justiţiei, Rokssana,

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/,

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/09/11/clasa-i-prima-zi-de-scoala/

http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/11/prima-zi-de-scoala-2/

 

 

http://daurel.wordpress.com/2011/09/11/parfumul-scolii/

Amintiţi-vă şi voi: Alice, Agatha, Androxa, Carla, eumiealmeu, Elena, George, Ioan Usca, Lolita, paporniţa, Psipsina, Schtiel, Shayna.

37 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

Parfum de ploaie

Se jucau, acolo, după vârful acela. I-am privit cu indulgenţă, trimiţându-le o bezea. Îmi limpezeau privirea şi gândurile. M-au observat. Au luat-o la fugă spre mine. Voiau să mă sperie. Se învălmăşeau unii în alţii, se mai ciocneau câteodată, îşi aruncau pletele spre înălţimi. Deodată, s-au oprit. Pentru o clipă au reuşit să-şi pună planul în aplicare. M-au speriat. Mi-era teamă să nu-i pândească Gheonoaia cea rea. Mi-era teamă să nu-i spulbere. Însă, în secunda următoare au izbucnit în râs. Şi-au râs… Şi-au râs… picurându-mi pe creştet lacrimi de fericire. Au întins mâinile lor pufoase spre mâinile mele şi m-au mângâiat cu picături fine şi înmiresmate. Adunaseră, în joaca lor, aerul dintre brazi, parfumul florilor din fân, răcoarea izvoarelor ascunse. Fericită, mi-am îndreptat obrazul spre săruturile lor alunecate şi le-am prins într-un buchet de miresme albastre.

S-au îndepărtat chicotind, să-şi ducă mai departe puritatea cristalină şi… umedă.

Au mai scris şi:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfum-de-ploaie-apres-londee-et-angeliques-sous-la-pluie-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie-poveste-parfumata.html

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/02/poveste-parfumata-parfum-de-ploaie-in-vremea-caniculei/

Alice, Carla, Mirela (începutul), Rokssana, Schtiel, Shayna

26 comentarii

Din categoria Imagini, Poveşti parfumate