Arhive pe etichete: Al. Dumas

Paradoxuri – 23

Alexandre Dumas – tatăl (1802-1870)

  1. Când uităm persoana artistului, privindu-i tabloul, nu este oare acesta cel mai mare elogiu ce-l putem aduce unui artist?
  2. Trebuie să idealizezi realul pe care-l vezi şi să realizezi idealul pe care-l simţi.
  3. Cea mai mare durere ţi-o provoacă incertitudinea.

Victor Hugo (1802-1885)

  1. A urca înseamnă să te jertfeşti. Orice pisc e sever.
  2. Un creditor e mai rău decât un stăpân, căci acesta posedă doar persoana ta, în timp ce un creditor îţi posedă demnitatea.
  3. După un eşec, planurile cele mai bine chibzuite par absurde.
  4. Omul nu este un cerc cu un singur centru; este o elipsă cu două focare. Faptele sunt unul, ideile celălalt.
  5. Fericirea supremă este de a fi iubiţi pentru noi înşine; să spunem, mai bine, de a fi iubiţi în pofida noastră.
  6. Filozofia este microscopul gândirii.
  7. Indigestia este însărcinată de Dumnezeu să întărească moralitatea stomacului.
  8. Cine mă insultă totdeauna, nu mă insultă niciodată.
  9. Argoul nu este nimic mai mult sau mai puţin decât o garderobă cu care limbajul, după ce a săvârşit o faptă rea, se travesteşte. Îşi pune măşti din cuvinte şi zdrenţe metaforice.
  10. Câţi oameni, în literatură, au ureche muzicală bună, dar cântă fals…
  11. Perfizii au parte de o fericire întunecată.
  12. Când ne aflăm la sfârşitul vieţii, a muri înseamnă a pleca; când suntem la începutul ei, a pleca înseamnă a muri.
  13. Popularitatea? – mărunţişul gloriei.
  14. Adoptarea vălului monahal este o sinucidere rambursată cu eternitatea.

Recomandări: Colţu cu muzică, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela, Robert, Schtiel, Shayna, Vizualw

14 comentarii

Din categoria Citate celebre