Arhive pe etichete: cuvinte

Duzina de cuvinte – Revenire

Ca într-un dans aristocrat ne învârtim, ne ocolim, ne studiem, ne analizăm…

Un fluviu de gânduri ne e măsura în care ne înscriem. Jucăm piesa de secol XIX a unui salon german sau poate franțuzesc, joc de societate menit să ne ducă la autocunoaștere. Un vals vioi ne trezește la realitatea ființei noastre amintindu-ne de romantism, de visare împreună, de ,,a împărți unii cu alții”…

La psi-words găsiți alți înscriși la ,,Duzina de cuvinte”:

Vânt de toamnăVienela, Alma nahe,  Ioanaoglinda lui erisedMatildacarmen pricopdorScorpioSome WordsvavalyAdriana.

19 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte

Binele tuturor – psiluneli

Dragul meu Vis,

De când suntem mici copii, visăm să devenim personaje fabuloase care salvează lumea sau cel puțin o schimbă în mod miraculos, pentru a trăi cu toții în fericire, sănătate, bunăstare… Ne păstrăm aceste visuri până în adolescență, uneori chiar până mai încolo, aproape de maturitate.

La un moment dat, ajungem să înțelegem că visurile noastre nu pot fi realizate atâta timp cât nu gândim toți la fel, atâta timp cât nu ne respectăm și nu ne dăm importanță egală unii altora și, nu în ultimul rând, atâta timp cât nu respectăm viața, în toate formele ei.

Ce ar trebui să însemne binele tuturor? Ca toți să avem satisfăcute toate dorințele? Atât cele materiale cât și cele spirituale? Sau e vorba despre un anumit bine pe care îl intuim, doar? Tu ce zici? E vorba de acel bine pe care ni-l programăm singuri prin gândire? E vorba de împlinirea destinului? E vorba de acceptare și, implicit, de diminuarea intensității conceptului de ,,bine”? E vorba de mulțumire? E vorba de iubire? Poate că aici ar trebui să ne oprim, ca de obicei. Dacă ne-am iubi unii pe alții, la modul real, binele tuturor ar fi inclus.

Ei?

Alte trasee ale binelui colectiv găsiți la psi în tabel.

22 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Duzina de cuvinte – Curs temporal

Se aștern

Frumoase gânduri

Peste rânduri

Într-un fel ciudat,

În care

Secunde

Apar și dispar

Ca și când

În lume

Nimic nu iese

Din trecut,

Decât

Izvor de greșeli,

Un curs, parcurs

Temporal,

Ce nu merită

Altceva

Să fie

Decât

Obiect de studiu

Pentru imaginație

Și pentru

A FI.

Celelalte duzini, care de care mai… temporale  – la psi în tabel.

7 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Duzina de cuvinte – Cuvinte

Când dinspre țărm spre mare se răsucise-un virus

Și-o scorpie albastră cuvinte răsucea,

Prinse în almanahe de dor și pe papirus,

Atunci și o pisică de prin abis scâncea…

 

Un tineriu și-o fată veneau și ei să țeasă

În pânze-alambicate de păiajen așa

Cum și mătușa cu papornița vrea să iasă,

Șerpoaica vrând justiție să fie nașa.

 

Duzini de cuvinte înscrise la psi.

36 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte

Poveste dragă (psi-luneli)

Lumea perfectă

–         Trebuie să citeşti câte o pagină pe zi, îmi spuse sora mea, arătându-mi o carte cu coperta roşie – cam mare – mi se păru mie.

Mă uitai urât la ea:

–         O PAGINĂĂĂ! Aşa mult?

–         Dacă vrei să înveţi să citeşti!…

Luai cartea fără nicio tragere de inimă. Pe copertă – un desen drăguţ care reprezenta titlul: ,,Păpuşa năzdrăvană”. Autorul nu mă prea interesa… în clasa I.

–         Biiiine!…

Am reuşit să termin pagina destul de repede. Textul nu semăna cu cele din Abecedar. Era ceva deosebit, care îmi ghida imaginaţia în aventuri minunate, cu personaje fantastice. A doua zi, am cerut singură cartea şi mi-am depăşit recordul. A treia zi – la fel… şi tot aşa. Era o lume nouă, diferită de tot ce trăisem vreodată până la vârsta aceea. Era lumea în care voiam să mă duc  în fiecare zi, acolo unde binele învingea răul şi frumuseţea înflorea în toate ţinuturile. Era lumea perfectă.

***

Fetiţa cu părul lung, castaniu, uşor ondulat, îşi privi tatăl cu ochi strălucitori, surprinsă de cadoul pe care îl descoperise plutind în jurul patului. El îşi dădu seama, dar se prefăcu neştiutor:

–         A… te-ai trezit! Bună dimineaţa, al doilea soare al meu! Te-ai odihnit în visuri frumoase?

Ea îi zâmbi cuceritor şi-l întrebă aproape şoptit, arătându-i cu degetul:

–         Tati… ce e asta?

El se uită în jur şi ridică sprâncenele:

–         De unde-a apărut capsula asta năzdrăvană?

–         Tu nu ştii?… Tatiiii… hai spune-mi, se miorlăi ea pisiceşte, cum făcea când voia să obţină ceva de la el.

–         Păi… când m-am trezit, mai devreme, am simţit că mă gâdilă ceva pe la urechi şi când m-am uitat, ce să vezi, capsula (o împinse cu degetul) se tot foia în jurul capului meu. Am vrut să o prind dar, de câte ori o atingeam cu mâna se ferea, dibace, deformându-se într-o strâmbătură. Am alergat un pic prin cameră, dar ea se tot ducea înspre uşa ta şi se ferea de mine. Aşa că, i-am deschis uşa să văd ce face. Şi, iat-o! Se pare că îţi aparţine.

Fetiţa se uită neîncrezătoare la el, ştia că o păcăleşte, dar îl iubea aşa de mult când o făcea!… Se ridică din pat şi îşi aruncă braţele în jurul gâtului lui, pupându-l zgomotos pe obraji. El se pierdu cu totul, aproape lăcrimând:

–         La mulţi ani, iubirea mea! Să fii fericită!

–         Dar, tati… sunt!

Apoi repede:

–         Ce e jucăria asta?

–         Cadoul tău. Vino să vezi!

Cu un gest scurt opri capsula din zborul ei. Apăsă pe un buton şi aceasta îşi ridică jumătatea superioară, dezvăluind un câmp luminos care se mări considerabil.

–         Acum, gândeşte-te la ceva!

Fetiţa închise ochii şi spuse:

–         Gata!

În spaţiul nou luminat, apărură imagini mici, cu fiinţe care locuiau acolo, părând a nu-şi da seama că erau urmărite de ochii mari, căprui, miraţi până peste poate.

–         La ce te-ai gândit? o întrebă părintele, blând.

–         M-am gândit la bunica mea. Am vrut să văd cum era ea când era mică, aşa ca mine. Tu mi-ai povestit despre ea…

Fetiţa blondă, cu fruntea înaltă, din hologramă, stătea cuminte la o masă mică, făcută parcă special pentru ea. Era aplecată deasupra unei cărţi cu copertă roşie, din carton, şi i se citea concentrarea intensă pe faţa-i delicată. Cu mânuţe agile dădea paginile de hârtie ale cărţii, de parcă voia să o integreze în respiraţia sa. Parcă simţind că e privită, îşi ridică ochii aurii şi, pentru o clipă, îi întâlni pe cei plini de mirare ai urmaşei sale. Amândouă înţeleseră: acolo era lumea perfectă.

și:

Parfum de poveste

A fost odată ca niciodată, o poveste. Era o poveste nici veselă, nici tristă, nici prea lungă nici prea scurtă, nici prea frumoasă nici prea urâtă. Numai bună de citit.

Într-o seară, povestea asta a noastră s-a plictisit să mai stea în cartea în care era închisă (căci oricum n-o prea citea nimeni) şi s-a gândit, s-a gândit mult… cum să facă să plece de acolo.

A încercat să strige la copilul care trecea mereu pe lângă ea, sperând că acesta va lua cartea şi o va citi. Dar băieţelul iubea fotbalul şi nu-l interesau poveştile.

Şi-a foit toate paginile când mama băieţelului a trecut pe lângă bibliotecă, dar ea, grăbită, nu a văzut şi nu a auzit nimic.

Tatăl copilului nu prea trecea pe acolo, aşa că nici nu l-a urmărit.

Mai avea o şansă: fetiţa cu părul lung, care poposea adesea lângă bibliotecă şi se zgâia la titlurile cărţilor. Dar nu lua cu ea nicio carte. De ce oare?

După o vreme, o auzi pe mama copiilor discutând cu fetiţa:

–         Vrei să citeşti o poveste? Acum cunoşti toate literele, poţi încerca.

–         Aş vrea cartea aceea roşie, cu scrisul alb.

–         Aceea?

–         Da.

Povestea noastră se fâstâci de emoţie când văzu că i se ivise ocazia de a  ieşi. Fetiţa luă cartea pe care o dorise demult şi se aşeză la biroul micuţ, ca să citească. Nu ajunse din prima zi la povestea cu pricina. Mai trecu o săptămână până când se întâlniră.

În sfârşit! Când cartea fu deschisă la pagina aşteptată, pe măsură ce copila sorbea pe nerăsuflate cuvintele, în jurul ei se formă un norişor de litere ce pluteau vesele. Acestea n-o mai părăsiră şi oriunde mergea ea, pluteau şi ele.

Acum crescuse şi avea şi ea copii, la rândul său. Literele pluteau în continuare, invizibile, în jurul ei. Şi aşa se gândi… să facă o poveste parfumată, care să plutească peste tot, în toată lumea. Să simtă şi alţii dorinţa de joacă a literelor şi să le poarte, ca pe un parfum drag, în orice împrejurare.

Psi-luneli găsiți la psi, unde toată lumea spune… povești!

Verodor,  Dictatura JustiţieianacondeleSome WordsscorpioMitzaa .

15 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Ecuație – o duzină de cuvinte

Dragul meu Vis,

E-atât de mare distanța dintre dorurile noastre, încât trăiesc prea des  iluzia mersului stingher al fiecărui pas făcut înspre tine. Cu cât vreau să mă apropii, cu atât te îndepărtezi… Îmi dai senzația că niciodată nu te voi ajunge, că este spațiul cel care te împinge alunecând fără oprire. Aș vrea să nu mai fie un echilibru între apropiere-îndepărtare, într-un vremelnic dans al căutării fără regăsire… ci doar o dimineață nesfârșită cu proaspete vise fantastice rămase de peste noapte.

Ascund într-un buzunar al timpului cuvinte-nestemate, desprinse din pomul iubirii, fructe de soare crescute dintr-un misterios anotimp

Inventez o cheiță a descătușării din blazare și cu maximă exigență recalculez ecuația ieșirii din dulcele balans al nonimplicării.

Comprim distanța inițială transformând-o într-un punct de întâlnire. Rezolvarea ecuației – un singur dor.

 

Puteți rezolva ecuații de cuvinte la psi, unde vă puteți înscrie.

Au mai scris:

1. dor 2. tibi
3. carmen pricop 4. anacondele
5. altcersenin 6. cita
7. Mitzaa 8. Scorpio
9. abisuri 10. Vero
11. Max 12. Dictatura Justitiei
13. tibi 2 14. La Fee
15. roxana 16. Some Words

19 comentarii

Din categoria Capsule, Duzina de cuvinte

Ermetism (duzina de cuvinte)

Rezonez cu sufletul tău ermetic, închis în matricea unei lumi virtuale, posibile, probabile… Tu îmi răspunzi cu eleganță, deși ești vizibil enervat de insistențele mele de a te explora, în adâncime… Orice explicație pe care mi-o dai, ocolește răspunsurile pe care nu vrei să le faci cunoscute. Mă faci să alunec neîncetat în căutarea unui echilibru pe care l-aș dori stabil, de câte ori mă lansez plină de elan în rețeaua de energizare creată de elita înțelepților, descoperitori ai secretelor de dincolo de curgerea relativă a timpului. Mă aduci adesea într-o eclipsă a ideilor față de sentimente, împiedicându-mă în cursiva-mi exprimare. Dar asta se întâmplă de-o eternitate și tu n-o să te schimbi, rămânând în încăpățânarea cât un elefant, pe care o adori…

Gândurile mele ecou se duc peste limita încordării tale, obținând, totuși, avantajul unei perseverențe magnetice.

O duzină de cuvinte a fost programată la psi-words. Acolo vă puteți înscrie, de asemenea. Până acum au mai scris:

1. anacondele 2. carmen pricop
3. dagatha 4. La Fee
5. dor 6. Dictatura Justitiei
7. Dia na 8. Scorpio
9. Max 10. cita
11. lili3d 12. incognito
13. cammely 14.

15.

Gara pentru doi

Roxana

33 comentarii

Din categoria Capsule, Duzina de cuvinte

O duzină de cuvinte – psi words

Aspir la bucuria simplălăuntrică, pe care doar un profet o poate avea, mă ridic din căderea la podea ce mi-a lăsat sufletul neschimbat după o dezvăluire a speranței renăscută din experiență, atunci când fericirea de a fi îndrăgostit mi-a dat puterea de a face bucăți mărul otrăvit al îndoielilor…

La psi e lansarea duzinei de cuvinte. Alte povești… de duzină, la:

dorcarmenmițacitaalmanahedia nazâna la feescorpioabisurilecarmen dj, Max, Dictatura, cammely, vavaly, roxana, Some Words, călătoria sărutului… psi 2.

23 comentarii

Din categoria Capsule, Duzina de cuvinte

Parfum de poveste

Parfum de poveste

A fost odată ca niciodată, o poveste. Era o poveste nici veselă, nici tristă, nici prea lungă nici prea scurtă, nici prea frumoasă nici prea urâtă. Numai bună de citit.

Într-o seară, povestea asta a noastră s-a plictisit să mai stea în cartea în care era închisă (căci oricum n-o prea citea nimeni) şi s-a gândit, s-a gândit mult… cum să facă să plece de acolo.

A încercat să strige la copilul care trecea mereu pe lângă ea, sperând că acesta va lua cartea şi o va citi. Dar băieţelul iubea fotbalul şi nu-l interesau poveştile.

Şi-a foit toate paginile când mama băieţelului a trecut pe lângă bibliotecă, dar ea, grăbită, nu a văzut şi nu a auzit nimic.

Tatăl copilului nu prea trecea pe acolo, aşa că nici nu l-a urmărit.

Mai avea o şansă: fetiţa cu părul lung, care poposea adesea lângă bibliotecă şi se zgâia la titlurile cărţilor. Dar nu lua cu ea nicio carte. De ce oare?

După o vreme, o auzi pe mama copiilor discutând cu fetiţa:

–         Vrei să citeşti o poveste? Acum cunoşti toate literele, poţi încerca.

–         Aş vrea cartea aceea roşie, cu scrisul alb.

–         Aceea?

–         Da.

Povestea noastră se fâstâci de emoţie când văzu că i se ivise ocazia de a  ieşi. Fetiţa luă cartea pe care o dorise demult şi se aşeză la biroul micuţ, ca să citească. Nu ajunse din prima zi la povestea cu pricina. Mai trecu o săptămână până când se întâlniră.

În sfârşit! Când cartea fu deschisă la pagina aşteptată, pe măsură ce copila sorbea pe nerăsuflate cuvintele, în jurul ei se formă un norişor de litere ce pluteau vesele. Acestea n-o mai părăsiră şi oriunde mergea ea, pluteau şi ele.

Acum crescuse şi avea şi ea copii, la rândul său. Literele pluteau în continuare, invizibile, în jurul ei. Şi aşa se gândi… să facă o poveste parfumată, care să plutească peste tot, în toată lumea. Să simtă şi alţii dorinţa de joacă a literelor şi să le poarte, ca pe un parfum drag, în orice împrejurare.

Povestea a început la Mirela.

Au scris:

Mirela Parfumul poveștii parfumate

CARMEN Parfumul povestilor parfumate

Florentina Povestea povestii parfumate

Daurel Parfumul modelelor de viata

Doru Punerea genunchiului in pietre

Vanessa Poveste Parfumată

Sara Parfumul povestii parfumate

Vera http://linkping.wordpress.com/2012/02/26/tangentand-parfumul-povestii-parfumate/

Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani

Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate

Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate

Aurora  Povestea poveştilor parfumate

Zamfir Pop http://zamfirpop.com/blog/2012/02/26/parfum-de-cafea-rememorata/

45 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză