Arhive pe etichete: experiență

Metode și tehnici bazate pe experiență – Jurnalul cu dublă intrare

Este o tehnică prin care cursanții stabilesc o legătură între text și propria experiență și cunoaștere

Pași de parcurs:

  1. Lectura textului – cursanții sunt solicitați de către formator să citească cu atenție un anumit text
  2. Alegerea unui fragment semnificativ – fiecare cursant va alege din textul respectiv un fragment care a avut o influență semnificativă asupra sa ( a avut ecou în experiența personală sau contrazice informațiile sale anterioare în ceea ce privește acea problemă).
  3. Realizarea jurnalului cu dublă intrare – cursanții vor primi o fișă care este împărțită în două coloane: pe prima coloană cursantul va descrie fragmentul ales, pentru ca pe cea de-a doua coloană să noteze comentariile, impresiile personale referitoare la fragmentul respectiv; pentru completarea celei de-a doua coloane sunt utile câteva întrebări: Care este motivația alegerii fragmentului respectiv? Ce conexiuni se pot realiza între respectivul fragment și experiența proprie? Care sunt nelămuririle în ceea ce privește acel text?

Avantaje:

–         dezvoltarea capacității de înțelegere a unui text;

–         dezvoltarea gândirii;

–         participarea activă a elevilor în actul lecturii;

–         valorificarea experiențelor personale ale fiecărui elev.

Dezavantaje:

–         riscul neimplicării unor elevi în activitate;

–         lipsa exercițiului prealabil poate duce la eșecul tehnicii.

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Metode și tehnici bazate pe experiență – metoda studiului de caz

Metoda studiului de caz ,,mijlocește o confruntare directă cu o situație din viața reală, autentică” (Cerghit, 1997), având un pronunțat caracter activ și evidente valențe euristice și aplicative.

Studiul de caz este o ,,metodă de confruntare directă a participanților cu o situație reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și evenimente problematice.” (Oprea, 2007).

Această metodă urmărește realizarea contactului elevilor/cursanților cu realitățile complexe, autentice, dintr-un domeniu dat și testarea gradului de operaționalitate a cunoștințelor însușite și a capacităților formate, în situații-limită.

Pentru ca o anumită situație să poată fi considerată și analizată precum un ,,caz”, ea trebuie să aibă anumite particularități:

–         să prezinte relevanță în raport cu obiectivele activității;

–         să fie autentică;

–         să fie motivantă, să suscite interes din partea participanților;

–         să dețină valoare instructivă în raport cu competențele profesionale, științifice, etice.

Etape:

  1. Prezentarea clară, precisă și completă a cazului, în concordanță cu obiectivele propuse
  2. Clarificarea eventualelor neînțelegeri în legătură cu acel caz
  3. Studiul individual al cazului – elevii/cursanții se documentează, identifică soluții de rezolvare a cazului, pe care le și notează.
  4. Dezbaterea în grup a modurilor de soluționare a cazului – analiza diefritelor variante de soluționare a cazului; analiza critică a fiecăreia dintre acestea; ierarhizarea soluțiilor.
  5. Luarea deciziei în legătură cu soluția cea mai potrivită și formularea concluziilor
  6. Evaluarea modului de soluționare a cazului și evaluarea participanților

Variante care au mai mare aplicabilitate:

  1. Metoda situației (Case-Study-Method) implică o prezentare completă a cazului, inclusiv a informațiilor necesare soluționării acestuia.
  2. Studiul analitic al cazului (Incidence Method) presupune prezentarea completă a situației existente, dar informațiile necesare soluționării sunt redate parțial sau deloc.
  3.  Elevii nu beneficiază de nicio prezentare completă asupra situației și nici nu primesc informațiile necesare rezolvării cazului-problemă; li se propun doar sarcini concrete de rezolvat, urmând să se descurce prin eforturi proprii.

Avantaje:

–         familiarizarea participanților cu situații concrete de viață;

–         valorificarea cunoștințelor și capacităților elevilor în contexte reale, realizând astfel legătura teoriei cu practica;

–         dezvoltarea cooperării;

–         dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia;

–         formarea și dezvoltarea competențelor cognitive și metacognitive;

–         dezvoltarea competențelor comunicaționale;

–         dezvoltarea capacității investigative;

–         dezvoltarea capacității de luare a deciziilor.

Limite:

–         dificultăți legate de alegerea unor cazuri relevante;

–         dificultăți legate de accesul la sursele de informare necesare soluționării cazului;

–         experiența redusă a unora dintre participanți creează dificultăți în găsirea soluției optime, cu efecte nedorite în gradul de implicare motivațională în activitate;

–         consum mare de timp.

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive