Arhive pe etichete: iluzii

Călător printre iluzii – psiluneli

Începi cu visuri de devenire. Visuri despre ce ai vrea să fii, ce ai vrea să ai, cum ai vrea să trăiești, cum ai vrea să fie cei de lângă tine… Visezi și muncești sau doar visezi. Dezamăgit când nu îți poți atinge visurile, când piedici te abat de la drumul pe care pornisei, începi să muncești și să-ți elimini dorințele. Poate că uiți să mai visezi, poate că e prea târziu, poate că nu mai ai putere să lupți, poate că nu mai vezi sensul. Și începi să cauți. Poate că ai început căutarea când încă nu îți dădeai seama că asta faci, dorind să atingi un țel. În tine mai există încă, speranță. Altfel ai muri cu sufletul. O stăpânești cu strășnicie după ce ai văzut deșertăciunea. Poate că speranța e doar existența ego-ului care dorește ceva pentru sine. Încă nu știi cum să-ți elimini ego-ul. Ba da: iubind. Dar poate că iubești pentru a fi iubit. E un început care se finalizează, în general, cu dezamăgiri. Și te întrebi de ce nu poți fi iubit, cu ce ai greșit, cum ar trebui să fii, ce îți lipsește… Treci și peste asta gustând din nou deșertăciunea. Ești și atât. Se spune că nu suntem singuri. Dar tu nu simți iubirea celor care te însoțesc. Ești închis. Afli și despre asta și mai încerci o variantă: iubești copacii, iubești munții, iubești florile… Și îți răspund cu toții. Șoc. De ce ei, da, și oamenii, nu? Intri mai în adânc. Te identifici cu apa, cu soarele, cu pământul, cu focul… Te identifici cu emoțiile celor din jur. Îi înțelegi, îi ajuți sau poate nu, oferi. Mai ai o fărâmă de ego. De ajuns ca să creeze dorințe. O IEI DE LA ÎNCEPUT?????????

Cauți. Nu asta e rezolvarea.

Știi ce ai de făcut. Să observi. Să conștientizezi. Să acționezi. Să iubești și atât. Să mulțumești. Să împlinești. Să fii… singur.

Alte psiluneli la psi în tabel.

4 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Echilibristică într-un pahar cu vise – psiluneli

 

Dragul meu Vis,

O să intru din nou în pielea empatizării cu personajul volatil al viselor mele, pe care l-am adus… de undeva-altundeva-cândva.

Sigur, asta este:

http://belsim.wordpress.com/2013/11/29/fantasmele/

Și-atunci, mie ce îmi mai rămâne de spus?

Mi-am adunat visele într-un pahar? Și dacă merg pe marginea subțire a sa, risc să cad în el? Și să mă scufund în ele? Dar dacă aș cădea de cealaltă parte? Unde e pus paharul?

Mi-am adunat visele într-un pahar și, din când în când mai sorb din ele, ca să-mi hrănesc fantasmele ce-mi fură energie. Uneori mă întreabă dacă le permit, alteori nu.

Mâna cu care țin paharul e și ea un vis care scrie. Suprafața pe care stau e țesută din iluzii ale vieții – realități peste care trebuie să trecem. Dacă paharul va cădea, se va sparge? Sau o să-l prindă din zbor o altă mână care scrie, sau îmi scrie? Visele se vor răsturna și se vor face țăndări? Dacă sunt prinse cu mâna vor alcătui un mănunchi… Dacă vor cădea, vor condimenta iluziile despre care vorbeam.

Dacă viața e un pahar cu vise, să încercăm să le plantăm la rădăcinile copacilor, să le creștem iubindu-le și să le materializăm… în alte vise. Și atunci, Vis, o să închid ochii și o să merg până când te voi găsi.

Dacă…

Muzica am găsit-o aici.

Alte numere de echilibristică găsiți la psi!

31 comentarii

Din categoria Psi-luneli