Arhive pe etichete: linişte

Fulg (poveste parfumată)

Liniște.

Călătoresc fără viteză, adâncul accelerează în jurul meu, culorile nu se schimbă, nu se amplifică, nu se intesifică. Negru și albastru. Așteptam să văd stele galbene, roșii, albe, dar adâncul nu permite forme și culori calde în Sine.

Liniște.

Accelerația mă amețește la propriu, negrul se combină cu albastrul și pare că nu există un final al călătoriei. Nu e obositor, e o amețeală care transformă gândurile în nemișcare, în nimic.

Realizez aproape cu durere liniștea totală. Încerc să-mi ascult organele interne, dacă sunt vie le voi auzi și voi face o legătură între mine și adâncul necuprins. Orice sunet ar putea deveni muzică, dar totul pare înghețat. Nu aud nici pârâitul gheții. Vreau să simt bucurie sau tristețe, dar nu simt nimic. Pietrele au și ele sunete, pot fi calde sau reci.

Totuși, există gândul liniștii și ealiniștea. Oare are vârstă? Era aici dintotdeauna? E în mine? Eu sunt în ea?

Adâncul se oprește deodată, ca și cum mi-ar fi auzit întrebările. Se întoarce înspre mine cu negrul și albastrul strălucind. Din infinitul lui se eliberează, aproape invizibil, un punct minuscul. Se apropie de mine. Renaște un gând. Renaște o imagine. Renaște un sunet. Îmi aud inima. Bate neregulat și timid. Punctul înaintează renăscând mișcarea.

A fost o clipă. Clipa tăcerii. Clipa de liniște.

Un fulg alb mi se așază pe obraz.

Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie și tema a fost propusă tot de ea.

Reclame

38 comentarii

Din categoria Capsule, Poveşti parfumate, Proză

Exercițiu de tăcere

Drept, în picioare sau relaxat, ochii închiși: începi să percepi sunetele înconjurătoare, fără să le numești, fără să le dai nume, doar sunete!

Treptat, începi să realizezi că ești înconjurat de o sferă spațială de sunete, iar tu te găsești în centrul acestei sfere…  Asculți cu curiozitate sunetele, fără să te implici, observi cum ele există fără ca tu să trebuiască să faci ceva!

Inspiri, expiri… apoi lași sunetele să existe în exterior, atenția ta îndreptându-se spre interior… Și acolo există sunete pe care nu le observaseși înainte: ritmul inimii, sângele ce curge prin artere, sunete în abdomen… Toate se întâmplă fără ca tu să trebuiască să faci vreun efort…

Sunete în exterior…. sunete în interior… Inspiri, expiri și rostești clar, fără sunet, doar în minte: ,,EU SUNT!”.  Apoi iar inspiri, expiri și rostești fără glas: „E BINE ȘI VA FI DIN CE ÎN CE MAI BINE!”

Inspiri, expiri și deschizi încet ochii, reintegrându-te în realitatea din jur…

 (George Valah)

10 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune

Corăbii de gânduri

Corăbii pline de gânduri plutesc spre ţărmurile albe ale liniştii.

Pescăruşii le vestesc intrarea ţipând a bucurie.

Bucuria sparge liniştea în cioburi limpezi de cristal.

Corăbiile se opresc o clipă speriate, plutind pe o singură linie.

Gândurile se preling în valuri răscolitoare, inundând insula ţărmurilor albe.

Ţărmurile albe se-nfioară în îmbrăţişarea fierbinte a gândurilor.

Insula înfloreşte ridicându-şi păduri pline de viaţa izvoarelor de cunoaştere.

Copacii se unduiesc în sunete de gânduri şi renasc anotimpuri.

Anotimpurile cresc îmbogăţind universul cu viaţă.

Şi viaţa se-ntoarce pe insula gândurilor albe, plutind în corăbii ale liniştii.

Doar iubire…

Recomandări: Bibliodeva, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela, Robert, Schtiel, Shayna, Vizualw.

11 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie