Arhive pe etichete: lumina

Duzina de cuvinte – Schimbarea

Urcă în grabă treptele de la capătul centralei, a ce mai rămăsese din ea… Timpul din ultima perioadă se scursese accelerat, parcă ar fi fost un tren cu pornirea mai grea, dar imposibil de oprit după aceea. Mulțimea de trecători pe lângă care trecuse n-o mai stânjenea ca altădată, când orice gest i se părea analizat și studiat în mod exagerat. Își luase un trening oarecare, eticheta nu-și mai avea rostul în momentele în care trepidații puternice anunțau catastrofa. ,,Să trecem mai repede prin tremurul Pământului”, se gândi în treacăt și iuți pasul. Cine și-ar fi închipuit, în trecut, că vom face acest ultim salt? Umbrele de pe pereții pe lângă care trecea arătau un trepied care se deplasa în paralel cu ea. Își păstră cugetul treaz, căci știa ce efecte dau gazele din atmosfera respirabilă. Puteau fi halucinații. Nu era sigură, însă. Dacă reușea să ajungă pe platforma de evacuare, treaba era făcută.

Se văzu ridicată din senin, tocmai când credea că se va prăbuși din cauza mișcărilor violente ale Pământului. Platforma era neclintită. Erau mai mulți acolo – cei care câștigaseră lupta. Fusese pe muchie de cuțit…

Se uită cu curiozitate în zare: lângă soarele care-și descompusese lumina, se năștea un soare mai mic, ce pâlpâia stingher și neîndemânatic. Se observau culorile incerte pe care le proba pentru a le pune în rezonanță cu planeta dominantă.

Zâmbi, deși o durea sufletul pentru ce rămăsese în urmă: se împărțiseră în două lumi – cea veche, cunoscută, și alta nouă, pe care trebuia să o descopere fiecare… Ea alesese necunoscutul.

Duzina de cuvinte la psi în tabel.

18 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte

Spre alb – poveste parfumată

Își ridică privirea spre cer, ca într-un ultim gând de stabilire a traseului pe care voia să-l urmeze. Soarele era spre apus, putea fi privit cu ușurință, făcându-te astfel să te separi de lumea reală, ca linie de demarcație dintre lumină și penumbră. Se pregăti. Recapitulă încă o dată pașii pe care trebuia să-i urmeze. Orice greșeală o putea duce direct în… penumbră. Acesta era pericolul asupra căruia o avertizaseră mai mulți dintre cei ce experimentaseră zborul. Chiar și el îi spusese. Nu o dată… ,,Să ai grijă, încrederea ta trebuie să fie deplină, o mică ezitare poate dărâma totul, te poate arunca în prăpăstiile adânci ale deznădejdii, în brațele forțelor întunecate; atât așteaptă; te vor prinde fără milă și nu sunt mulți cei care au reușit să scape… Nu trebuie să întrerupi bătăile aripilor, o faci extrem de lent, calm, cu toată forța ta interioară, inspiri lumina și o păstrezi în tine… Adânc, în profunzimile ființei tale, există iubirea care crește. Nu întrerupe procesul. Ai trecut testele de rezistență. Acum depinde doar de felul în care te mobilizezi. Acolo ești pe cont propriu.” O luase de mână și îi transmisese pentru ultima dată, din energia adâncurilor lui. ,,Acum poți să zbori!”

Îi zărise lacrima din suflet și îl simțise aproape trist. Ei nu aveau voie să fie triști. Nu mai erau… muritori. Înțelese. Zborul ei putea fi redeschiderea căii lui.

Se lansa cu cea mai puternică motivație profund activată. Își strânse aripile în față, ca într-o rugăciune, le ridică încet în sus, le deschise apoi și începu să se ridice lent și constant. Privirea lui o urmărea, ajutând-o să rămână cu inima deschisă. Soarele se apropiase de linia orizontului și începea să dispară puțin câte puțin. Depăși insesizabil limita dintre lumea de aici și cea în care trebuia să ajungă. Nu simți acel șoc al trecerii despre care i se spusese. Nu se rostogoli prin tunelul înconjurat de întuneric. O lumină albă se ivi ca la un nou răsărit, discret și plină de căldură. Se transformă într-o sferă imensă care o cuprindea inundând-o. O simțea ieșindu-i din mijlocul pieptului și cuprinzând-o, în același timp. Erau sfere de raze albe, concentrice. O bucurie imensă se împrăștie împreună cu lumina: în interior și în exterior.

Acolo jos, el zâmbi și ochii îi străluciră. Știa că a reușit. Acum se putea pregăti s-o urmeze.

La câtva timp, în noua dimensiune, cei doi își uniră zâmbetele și privirile într-o nouă sferă de alb. Emanau arome de iubire pură, împlinită atât de rar…

Alte povești parfumate găsiți la Mirela, inițiatoarea clubului Poveștii parfumate.

21 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză