Arhive pe etichete: poezii

Poezii pentru serbarea de 8 Martie

MAMA

Tu m-ai născut. Îţi sunt dator cu viaţa,

Cu tot ce am, cu inima, cu gândul.

De-aceea te iubesc fără-ncetare

Şi îţi respect la orice pas cuvântul.

Tu m-ai născut. În lumea-aceasta mare,

Privirea ta cu drag mă ocroteşte

Şi soarele mi-l ’nalţă dimineaţa

Şi pentr-un bun destin mă pregăteşte.

Tu m-ai născut. Îţi sunt dator cu viaţa,

Cu tot ce sunt, cu inima, cu gândul.

De-aceea te iubesc fără-ncetare

Şi îţi respect în tot ce fac, cuvântul.

CE  BUCURIE !

Ce bucurie urcă-n flori

Când soarele răsare,

Când, după ploaie, după nori,

Lumina creşte-n zare.

Ce bucurie voi simţi

Şi eu în prag de seară,

Când, după-absenţa ta de-o zi,

Vii, mamă-acasă iar.

Când eşti acasă, totul e

În ordine pe lume.

Tu-aduci în preajmă binele

Cu râs şi joc şi glume.

De-aceea te iubesc nespus

Şi-ascult cu drag de tine

Şi mă rog Domnului de sus

Mereu să fii cu mine.

CEA  MAI  DULCE  DE  PE  LUME

Mama mea, tu eşti anume

Cea mai dulce de pe lume,

Să am eu întreaga viaţă

Miere, zahăr şi dulceaţă.

Tu m-ai învăţat anume

Că averea doar un fum e,

Ca în viaţa asta mare

Să am parte de-alinare.

Mama mea, mi-ai spus anume

Basme, cântece şi glume,

Ca inima mea să ştie

Să trăiască-n bucurie.

MAMA  MEA

Mamă, tu m-ai născut,

Mi-ai adus tot ce am,

Viaţa mi-ai dăruit,

Tu eşti trunchi, eu sunt ram.

Mama mea, te iubesc

Şi în inimă am

Chipul tău luminos:

La durere – balsam.

Mama mea, n-am să uit

Sfatul tău, vorba ta!

Orişiunde, prin timp –

Tu rămâi mama mea.

ÎNVĂŢĂTOAREI  MELE,  DE 8 MARTIE

E ziua ta, învăţătoare dragă –

Un vis de vară printre fulgi de nea.

Ţi-am desenat cu mâna mea o fragă.

Aş vrea să-ţi spun cât semeni tu cu ea.

Obrajii tăi cei roşii zâmbesc dulce

Şi ochii tăi căprui viu scânteiază

De bucuria mare ce-ţi aduce

Privirea noastră-atentă, mintea trează.

Vei înţelege din desen, ce dragă

Îmi eşti şi îmi vei fi cât voi trăi.

Cu mâna mea ţi-am desenat o fragă,

Să ştii că te iubesc: aşa să ştii!

BUNICUŢA  MEA  CEA  DULCE

Bunicuţa mea cea dulce

Nici gând n-are să se culce

Pân’ nu-mi face de mâncare

Tot ce-mi place:

Plăcinţele dolofane

Şi budincă de castane,

Tort de mere,

Şi o îngheţată mare –

Care pe deasupra are

De-albă frişcă, un castel.

Dragul mamei nepoţel,

Vino tu la mama-mare!

Mă îndeamnă ea cu zel.

Eu n-aş zăbovi de fel,

Aş zbura precum săgeata…

Un moment! Îmi spune tata.

Din grădină ia o floare,

Sau treci pe la florărie,

Că-i 8 Martie şi se ştie,

Ai şi tu o datorie…

Flori ar trebui să-i duci

O mie!

Eu cu drag fug în grădină

Şi, pe faţa cu lumina

Ce-ţi aprinde dragostea,

Mă întorc curând la ea

Ca să-i dau un braţ de flori

Şi-un buchet de sărutări.

Fără ca nimeni să ştie

Ochii ei cu duioşie

Lăcrimează până-n zori,

Tot clipind de bucurie.

Se cuvine, zise tata

Cu dreptate, către mine,

Se cuvine să-i fim recunoscători!

SORA  MEA  MAI  MARE

Ea e sora mea mai mare, mă-ngrijeşte fără  preget,

Câtă vreme e cu mine, nu m-atingi nici cu un deget.

Noi avem aceleaşi gânduri şi avem acelaşi sânge,

Dacă am vreo supărare, ea e prima care plânge;

Că mi-e soră, soră, soră şi se joacă doar cu mine,

Nelăsând pe nimeni, nimeni, să-mi ia ce mi se cuvine.

Nu degeaba-s cea mai tare şi ating oricare ţintă,

Ştiu că-mi e mereu alături şi nicicând n-o să mă mintă.

Astăzi, de Ziua Femeii, voi culege flori albastre

Pentru ea – şi le voi pune pe măsuţă-n două glastre;

Că mi-e soră, soră, soră şi se joacă doar cu mine,

Nelăsând pe nimeni, nimeni, să-mi ia ce mi se cuvine.

MĂTUŞA  MEA

Mătuşa mea e sora mamei,

Şi-aşa de tânără e ea,

Încât n-ai sta prea mult pe gânduri

Şi-ai zice că e sora mea.

Şi ca să vezi: nu-i zi cu soare

Trimisă de la Dumnezeu,

Să nu ne ducem la plimbare –

Numai mătuşa mea şi eu.

Sunt zile-n care crezi că-i mama,

Ba chiar e grija ei mai mare,

Să nu mă muşte vreun câine

Şi nici gâscanul, de picioare.

Adesea-i spun că vreau în Cosmos

Să zbor cu ea, într-o rachetă.

Ea uneori îmi spune-n taină

Că-n vis se vede-a fi poetă.

Ne împăcăm atât de bine,

Încât nu e o întâmplare

Când curioşii mă întreabă:

Ea este sora ta mai mare?

NĂSCUTĂ DIN LUMINĂ

de Andreea Cotorceanu

Femeia-i cerul omenirii.

Fără seninul ei

Lumea ar rămâne descoperită:

Fără tandreţe,

Fără lumină,

Fără visuri,

Fără iubire.

Femeia-i sămânţa vieţii,

Flacăra iubirii,

Liniştea sufletului.

E mamă a pământului

Şi a copilăriei,

Etern univers visător.

Născută din lumină,

La mulţi ani,

Viaţă!

UN DAR MAMEI

de Cristina Dimache

De ziua

mamei mele dragi,

ce să-i aduc în dar?

Oare o floare?

Se va ofili…

Oare o stea?

Dar ziua va pieri…

Îi voi da

numai marea dragoste-a mea

şi-un vis în alb

sub ram de măslin.

MAMEI

de Diana Moga

Te iubesc în fiecare strop de ploaie,

Îţi surâd din fiecare floare,

Luminez cuvinte-n fiecare noapte,

Te alint cu fiecare fir de iarbă,

Căci un copil a risipit iubire

În fiecare atom din natură.

MAMA

de Nicolae Labiş

N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune

Un om ce de pe-acasă a venit,

Cum c-a-nflorit la noi mălinul

Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.

Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti,

Când din scrisori eu văd precum matale

Din zi în zi mereu întinereşti.

IUBIRE

de Lucia Muntean

În cuibul inimii mele

Trăi-vor etern patru stele;

Prima din ele se cheamă

Iubirea curată de mamă,

A doua sufletu-mi ară

Cu plugul iubirii de ţară,

A treia pe care o am

Iubire-i fierbinte de neam.

A patra steluţă din sufletul meu

Este iubirea de Dumnezeu.

Niciuna nu poate nicicum străluci

Fără celelalte, copii;

Împreună spre cer mă înalţă

Şi iubirea de oameni mă-nvaţă.

PRIMĂVARA

Primăvara

Muguri

Bat cu ciocu-n coajă

Pomii ard, ca ruguri,

Numai flori şi vrajă.

Un vânt călduţ, pe-afară

Pluteşte-n adieri

Şi-mprăştie mireasma

Frumoasei primăveri.

SCRISOARE

de Daniela Crăsnaru

Mamă Ană, străbunică,

Eu sunt fata cea mai mică,

Nu ştiu scrie, nici citi,

Însă nu mai am răbdare

Şi chiar mâine-n zori de zi

Am să îţi trimit scrisoare

Printr-o pasăre mai mare

Care ştie ciripi.

Cip-cirip – de sănătate.

Cirip-cip – de-mbrăţişare.

Cip-cirip-cirip de dor

De la fata cea mai mică.

Mamă Ană, străbunică,

Negura să nu te-alinte,

Ceaţa n-o lăsa să intre,

Somnul mare să nu vie

De la creştet la călcâie,

Brâu de iarbă nu te-ncingă,

Întuneric nu te ningă,

Nici inele de tăciune,

Nici cercei de lut nu-ţi pune.

Aşa-ţi scriu cu strop de rouă

Şi cu fulg mă iscălesc,

Cip-cirip-cirip – de viaţă,

Cirip-cip – de ,,te iubesc”.

PRIMĂVARĂ

de George Topîrceanu

Dup-atâta frig şi ceaţă

Iar s-arată soarele.

De-acum nu ne mai îngheaţă

Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,

Timpul cald s-apropie.

Primăvara asta totuşi

Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,

Cum trecură Babele,

A ieşit un pui de muscă

Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare

Se re-ntorc din tropice.

Gâzele depun la soare

Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă

Cântă fără pauză.

Doi cocoşi se iau la sfadă

Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,

Nu vrea să se bucure.

Moţul roşu îi atârnă

Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are

Cu ce roade oasele,

Că, de când cu postul mare,

Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,

Cui să ceară daune?…

Drept sub nasul lui, motanul

A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia

Şi-a-nceput să-l scuture…

Peste toată hărmălaia

Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături, saltă

Două fete vesele…

Zău că-mi vine să-mi las baltă

Toate interesele!

MARTIE

de Virgil Carianopol

Martie-un flăcăiandru, iată,

Cum aleargă-n ţara toată,

El deşteaptă pe-orice ram

Muguri adormiţi de-un an.

Florile din rădăcină

Se îndreaptă spre lumină,

Se trezeşte, le dă zor

Din adâncul somn al lor.

S-a muiat un pic zăpada,

Nu mai e pe toată strada,

Haina ei împărătească

A-nceput să se topească.

Ziua-a prins curaj şi ea,

Stă acum mai mult; de nea

Nu-i mai este nicio frică,

S-a făcut mai măricică.

Vestitorii primăverii

De prin alte ţări sosesc

Bun venit în ţara noastră,

Pe pământul românesc!

CONCERTUL PRIMĂVERII

de George Coşbuc

Chiar acum din crâng venii

Şi c-o veste bună!

Iarăşi e concert, copii;

Merg şi eu, şi tu să vii,

Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit?

Stăi puţin să caut…

Cucul, un solist vestit,

De prin alte ţări venit,

Va cânta din flaut.

Cântăreaţa dulce-n grai,

Cea numită ,,perla

Cântăreţilor din mai”,

Dulce va doini din nai

Multe doine, mierla.

Va-ntona apoi un psalt

,,Imnul veseliei”

Corul dintr-un fag înalt

Vor cânta-n sopran şi-n alt

Graurii câmpiei,

Turturelele-n tenor

Şi-alte voci măiestre,

Toate după glasul lor.

Vor urma dup-acest cor

Fel de fel de-orchestre.

Voci de gaiţe cari fac

Să scoboare ploaia,

Şi-ntr-o scoarţă de copac

O să bată tica-tac

Tactul gheunoaia.

Iar naţionale-apoi,

Cobze şi-alte hanguri,

Glas de fluier şi cimpoi,

Pitpalaci şi cintezoi

Şi-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc

Până chiar şi surzii,

Când vor prinde dintr-un loc

Să ne cânte hori cu foc

Din tilincă sturzii.

Vom cânta şi noi ce-om şti,

Cântece din carte.

Şi, de va putea veni

Vântul, şi el va doini,

Că e dus departe.

Cine-i contra, să-l vedem

Ca să-l ştie soţii!

De-aveţi chef, tovarăşi, blem –

Ura-n cer! Cu toţii avem,

Mergem dar cu toţii!

Omagiu mamei

Liliana David

1. Ascult vântul care-mi vorbeşte sfios

Printre suspine de frunze

Şi glasul tău îmi reînvie duios

Cu note calde pe buze.

2. Îmi şopteşti cu arome de zmeură

Poveşti despre viaţă şi flori

Ce gândurile-mi negre le spulberă

Când fruntea mi-e plină de nori.

3. Mă linişteşti cu privirea-ţi ca marea

Şi-n zâmbetul tău mă refac

Tu mă înveţi ce-nseamnă iubirea,

Cu oamenii cum să mă-mpac.

4. Tu ştii să m-asculţi, de-a pururi senină

Şi mă-ntorc la tine, mereu.

Mângâierea ta din nou mă alină

Făcându-mă iar, să fiu eu.

5. Îţi sărut fruntea, frumoasă şi pură

Trecută prin zeci de furtuni,

Arsă de soare, lipsită de ură,

Tu nu ai căzut în genuni.

6. Te aleg dintre stele viaţă să-mi dai

Să îmi fii lumină de dor,

Căci tu, iubire mereu o să ai

Din al tău nesecat izvor.

20 comentarii

Din categoria Material didactic