Arhive pe etichete: psiluneli

Un cerc deschis – psiluneli

Vizualizare, emoție, credință.

Observi floarea din fereastră. O parcurgi cu privirea. Fiecare centimetru parcurs marchează părți ale frumuseții sale. Ea știe că o observi. Simte vibrația privirii tale pline de energia iubirii. Se destinde și începe să fie mai frumoasă, pentru tine. Se schimbă. Înflorește. Tu o simți? Îți întoarce ceea ce ai dăruit. Știai că asta se va întâmpla? Ai crezut că chiar așa va fi? Ai văzut înainte de momentul înfăptuirii?

Vezi marea agitată, sălbatică, liberă în noapte. Te cuprinde. Te înfioară. Ce dorești să se întâmple? Crezi în ceea ce vrei? Folosești energia iubirii? Atunci vei vedea dincolo de aparențe. Atunci te vei învinge și te vei vedea pe tine.

În fața ta e un cerc deschis. Dacă intri, vei vedea, vei iubi, se va împlini. Te transformi și transformi.

Intri?

Alte psiluneli, în tabelul lui psi.

3 comentarii

Din categoria Psi-luneli

O călătorie spre centrul inimii – psiluneli

 

Alergi.

Cândva ai mers domol, ai contemplat frumusețea tinereții curate, ai visat, ai luptat, ai sperat, te-ai rugat… Ai cedat. Ai intrat într-o zonă gri, lipsită de perspective, lipsită de speranțe, lipsită de… tine. Ai ascultat diferite ritmuri ale inimii gândindu-te pe care să-l alegi. Ai închis poarta către viitor, ai închis-o și pe cea către trecut. Ai creat o buclă temporală. Ți-ai oprit respirația așteptând ca timpul să curgă din nou. Ai emis emoții și gânduri. Bucla s-a transformat într-un inel de lumină prin care trec scări șerpuind pe orizontală. Intri? Cineva te ia de mână arătându-ți direcția. Te bucuri. Faci un pas, apoi altul, apoi altul și altul… Ai mult de parcurs. Vrei să recuperezi. Începi să alergi. Inima îți bate mai repede și mai intens. Nu-ți pasă dacă se va opri. Ce mai contează?

Alergi.

Urci pe înălțimi, străbați drumuri periculoase, te agăți de stânci, iubești copacii în fugă, inspiri roua florilor sălbatice, privești cerul, atingi norii, te înalți pe vârfuri cu brațele spre adâncimi necunoscute, te lași fascinat de oamenii pe care îi întâlnești, îi saluți cu sufletul deschis, da, ei există și tu exiști.

Alergi înspre tine. Te cauți, te găsești, te pierzi din nou… Îți strângi amintiri, ca să ai atunci când nu vei mai putea urca.

Cauți bătăile inimii. Ești din ce în ce mai aproape. Intri pe canalele invizibile ale sale, către tine. Uneori găsești un labirint. Te sperii.

Alergi.

Alte psiluneli în inima tabelului lui psi.

8 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Amurgul tăcerilor – psiluneli

Intri. Fără avertismente. De nicio parte. Privești în jur ca și cum ai căuta pe cineva. Nu cunoști pe nimeni. Asculți. Nu este larmă. Sunt oameni care vorbesc calm unii cu alții, așteptând ceva.

Intri în interiorul tău. Te separi de exterior. E o cupolă de liniște deasupra ta. Sunetele se estompează. Rămâi cu tine însuți. Ai venit aici pentru munte și pentru tine. E o legătură puternică, pe care o simți ca având rădăcini adânci în timp.

E un grup format din mulți oameni, care pornește spre vârf. Sunt vreo 100 de persoane care merg una în spatele alteia, pe cărări. Merg în tăcere. Te înfiori. Copacii nu zic nimic. Se uită și rămân nemișcați. Nimeni nu strică pacea pădurii. Uneori, o pasăre dă de veste mai departe că au musafiri.

10612885_10203772192119472_7950782137767734377_n

Drumul e lung, dar fascinant. Pădurea rămâne în urmă. Începe urcușul printre stâncile Cleopatrei: ascuțite, aspre, oarecum dușmănoase, tăcute și ele, amenințătoare. Un pas greșit te poate duce într-o altă dimensiune. Ea și-a întins acele spre cer. Au rămas acolo sfidând nemărginirea timpului. Le atingi cu privirea întrebându-te care e povestea cenușiului din ele. Le învingi și înțelegi cât ești de mic și neînsemnat.

SANYO DIGITAL CAMERA

SANYO DIGITAL CAMERA

Continui, în spatele șirului indian. Atingi alte culmi, te identifici cu lumea înălțimilor, trăiești bucuria unui scop împlinit, alături de alții ca tine. Cu toate astea, rămâi în tine și te conectezi la Cer și la Pământ. Cerul ți-a oferit privilegiul de a fi copil al Pământului. Mulțumești. Te înclini cu respect. Inspiri măreția și îmbrățișezi spațiul și timpul. E acel moment unic, pe care vrei să-l duci cu tine. Îl așezi cu grijă în suflet.

SANYO DIGITAL CAMERA

Pornești pe alt drum. Mergi mai încet, cu aceeași grijă la pașii făcuți pe marginea adâncului. Mai e un vârf de atins. Tăcerea e tulburată, din când în când, de gânduri ale neputinței, date de nevoile primare. Totuși, micimea acestora e înțeleasă de toți. Și limitele sunt tăiate din nou.

10351180_10203769086961845_6155502374964455315_n

SANYO DIGITAL CAMERA

Seara croiește drumul de întoarcere. Duci cu tine tăcerea muntelui. Intri în zona crepusculară împrăștiind lumină.

SANYO DIGITAL CAMERA

Alte psiluneli, la psi în tabel.

2 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Călător printre iluzii – psiluneli

Începi cu visuri de devenire. Visuri despre ce ai vrea să fii, ce ai vrea să ai, cum ai vrea să trăiești, cum ai vrea să fie cei de lângă tine… Visezi și muncești sau doar visezi. Dezamăgit când nu îți poți atinge visurile, când piedici te abat de la drumul pe care pornisei, începi să muncești și să-ți elimini dorințele. Poate că uiți să mai visezi, poate că e prea târziu, poate că nu mai ai putere să lupți, poate că nu mai vezi sensul. Și începi să cauți. Poate că ai început căutarea când încă nu îți dădeai seama că asta faci, dorind să atingi un țel. În tine mai există încă, speranță. Altfel ai muri cu sufletul. O stăpânești cu strășnicie după ce ai văzut deșertăciunea. Poate că speranța e doar existența ego-ului care dorește ceva pentru sine. Încă nu știi cum să-ți elimini ego-ul. Ba da: iubind. Dar poate că iubești pentru a fi iubit. E un început care se finalizează, în general, cu dezamăgiri. Și te întrebi de ce nu poți fi iubit, cu ce ai greșit, cum ar trebui să fii, ce îți lipsește… Treci și peste asta gustând din nou deșertăciunea. Ești și atât. Se spune că nu suntem singuri. Dar tu nu simți iubirea celor care te însoțesc. Ești închis. Afli și despre asta și mai încerci o variantă: iubești copacii, iubești munții, iubești florile… Și îți răspund cu toții. Șoc. De ce ei, da, și oamenii, nu? Intri mai în adânc. Te identifici cu apa, cu soarele, cu pământul, cu focul… Te identifici cu emoțiile celor din jur. Îi înțelegi, îi ajuți sau poate nu, oferi. Mai ai o fărâmă de ego. De ajuns ca să creeze dorințe. O IEI DE LA ÎNCEPUT?????????

Cauți. Nu asta e rezolvarea.

Știi ce ai de făcut. Să observi. Să conștientizezi. Să acționezi. Să iubești și atât. Să mulțumești. Să împlinești. Să fii… singur.

Alte psiluneli la psi în tabel.

4 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Cer albastru (psi-luneli)

 

Dacă cerul e albastru,

Aș putea îndrăzni să deschid ochii

Sau să-mi ascund o lacrimă,

Să-mi ridic privirea

În înalt,

Să uit de mine,

Să uit de tine,

Să uit de timp

Și de oameni.

 

Din când în când

Ar putea fi cerul albastru

Și pentru mine.

Dar el uită adesea.

De ce l-ar interesa

O existență nesemnificativă

Pentru oricine?

 

Uneori mai văd

O bucată de cer albastru

Printre gânduri și vise.

Și întredeschid ochii ușor…

Ca să nu-i sperii culoarea

Și să fugă.

 

Îmi opresc gestul

De a-l atinge cu mâna.

Cine știe?

Dacă o să-mi răspundă?

Nu vreau să cad

În țărână,

De fericire.

 

Îndrăznesc doar

Să-l privesc

Oprindu-mi strălucirea

Din privire.

Și aștept să se deschidă

Luminii

Din noi.

 

La psi în tabel, alte psi-luneli:

2 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

O dragoste – psiluneli

Mergea în fiecare zi de-a lungul râului, cu soarele în ochi și în privire, răsărind de după munții albaștrii. Privighetorile aprindeau viața de dincolo de râu și o însoțeau iubind-o. Era mai mult decât o plimbare în natură, era identificarea cu seninul, cu divinitatea… Fiecare pas atingea pământul ducând în zborul inimii energia maternă. Fiecare atingere a vântului îi răsfăța părul delicat  făcând-o să zâmbească în fericirea de a exista. Razele o purtau în lumina pe care o simțea în brațe, în inimă și în gând. Din când în când, poieni întregi de flori de munte îi transmiteau arome atât de suav de ireale, încât ar fi înaintat cu ochii închiși plutind pe deasupra potecilor. Pădurea o saluta ostășește vibrându-i în oase toată măreția gardienilor veșniciei. Copacii își scuturau cu voioșie frunzele de praful invizibil punându-și  hainele de gală ca la venirea unei regine. Își așezau toate crengile a plecăciune deranjând involuntar păsărelele gureșe, care își exersau  talentul de cântărețe neîntrecute. Puișorii gângureau somnoroși căscând cioculețele de foamea de dimineață. Toată Viața o privea cu dragostea renăscută după furtuni.

Zâmbea, plutea, credea… Emana iubirea și o transmitea.

Undeva, acolo… el o privea cu ochii minții descoperind încă o dată mirarea de a fi, mirarea pe care delicata dar puternica sălbăticie i-o adusese  în sufletul obosit de chinuri. Auzea cu ea privighetorile, vedea cu ochii ei frumusețea, mirosea prin ea puritatea, gusta din ea lumina, o absorbea în inima lui protejând-o, deschizându-i căi spre infinit. O IUBEA primind-o.

Într-o zi, soarele lui atinse razele soarelui ei.

Alte psiluneli se găsesc la psi.

Au mai scris: ComiCultural, oglinda lui Erised, Scorpio, Dan, Adriana, Matilda, adicherish, Some Words, cita, Carmen Pricop, dia naicu, G?nduri mirosind a lună, Cartim, maya, psi, Carmen Pricop 2, vavaly, Matilda, Ioana, Abisurile, Laura Laly.

13 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie, Proză, Psi-luneli

Falsidrama lui Februarie – psiluneli

Dragul meu Vis,

Orice aș vrea să-ți spun, pare fals. Orice exprimare de sentimente de amărăciune mi se pare deplasată. Oricât aș vrea să mă vait că aș fi singură, tristă, bătută de soartă, amărâtă, cu sufletul rupt în mai multe bucăți (de diferite forme), nu-mi iese! Îmi storc niște lacrimi al naibii de amare și-mi spun că-s dulci! Îmi lipesc la loc bucățile și mă fac monstru reînviat. Urlu de durere dar îmi spun că-s șoapte dulci și suave… Îmi scot inima din piept ca s-o flutur prin fața trecătorilor, dar nu mă bagă nimeni în seamă. Nimeni nu-i vede sângerarea. O pun la loc, cu umilință, o îndes bine, să nu îndrăznească să mai scoată vreun oftat și cos cu sfoară de cânepă rana. Așa mai merge. Mi-am lipit sufletul, mi-am cusut inima. Am zăvorât cu lacătul casa sentimentelor, am turnat benzină peste ea și i-am dat foc! Să vedem cine mai iese!

Cineva a îndrăznit! A ieșit… luna: mare, rotundă,  luminoasă, magnetică, misterioasă. Am privit-o curioasă, ca să văd, ea ce mai vrea? Vrea… sentimente! Vrea… IUBIRE! Pulsează cu nerușinare în fața mea cea plină de stupoare și își cere obolul promis cândva. Când… i l-am promis? Cu muuuult, mult timp în urmă. Ce mă fac acum? Nu mai e niciun sentiment. De unde să iau?

O să scot sufletul lui Frankenstein la iveală și-o să-l îmbrac cu-o pelerină verde, o să iau o pensulă și-o să-mi zugrăvesc inima cu roșu, ca să pară vie, o să-mi vopsesc un zâmbet trist pe față, niște ochi mari, aurii și visători, o să-mi șterg noroiul rămas de la lacrimi cu apă de izvor ascuns printre copacii mari, o să-mi fac o cunună de frunze uscate și mușchi de piatră, o să mă prefac că cerul mi-a înseninat privirea, că soarele a ieșit din temnița de ceață deasă, că mugurii delicați au împodobit pădurea,  o să mă prefac că… vine… PRIMĂVARA! Și… o să te aștept.

Alte falsidrame la psi în tabel.

16 comentarii

Din categoria Capsule, Proză, Psi-luneli

Un pumn de clipe – psiluneli

Am adunat mirarea

Ca să ți-o dau în dar

Și sunt acum visarea

Ce-ai întâlnit-o iar.

 

Cu ochii mari, în soare

Te văd dacă ai fi

Zâmbet puțin mai mare

Pe fețe de copii.

 

Un pumn de clipe strânse-n

Cuvinte sau trăiri

Aș vrea să fie aduse-n

A mele amintiri.

 

Ți-am oferit iubirea,

Mi-ai dat-o înapoi

Sfidând dezamăgirea

Ce-a fost cândva în noi.

 

Un pumn de clipe, iată

Schimbat-au orice gând

Născut să fie-o pată

Pe albul vieții rând.

 

Am strâns un pumn de clipe:

Cuvinte, amintiri…

Iubiri să se-nfiripe

Și nu doar… amăgiri.

 

La psi găsiți tabelul clipelor furate…

12 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Echilibristică într-un pahar cu vise – psiluneli

 

Dragul meu Vis,

O să intru din nou în pielea empatizării cu personajul volatil al viselor mele, pe care l-am adus… de undeva-altundeva-cândva.

Sigur, asta este:

http://belsim.wordpress.com/2013/11/29/fantasmele/

Și-atunci, mie ce îmi mai rămâne de spus?

Mi-am adunat visele într-un pahar? Și dacă merg pe marginea subțire a sa, risc să cad în el? Și să mă scufund în ele? Dar dacă aș cădea de cealaltă parte? Unde e pus paharul?

Mi-am adunat visele într-un pahar și, din când în când mai sorb din ele, ca să-mi hrănesc fantasmele ce-mi fură energie. Uneori mă întreabă dacă le permit, alteori nu.

Mâna cu care țin paharul e și ea un vis care scrie. Suprafața pe care stau e țesută din iluzii ale vieții – realități peste care trebuie să trecem. Dacă paharul va cădea, se va sparge? Sau o să-l prindă din zbor o altă mână care scrie, sau îmi scrie? Visele se vor răsturna și se vor face țăndări? Dacă sunt prinse cu mâna vor alcătui un mănunchi… Dacă vor cădea, vor condimenta iluziile despre care vorbeam.

Dacă viața e un pahar cu vise, să încercăm să le plantăm la rădăcinile copacilor, să le creștem iubindu-le și să le materializăm… în alte vise. Și atunci, Vis, o să închid ochii și o să merg până când te voi găsi.

Dacă…

Muzica am găsit-o aici.

Alte numere de echilibristică găsiți la psi!

31 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Ape tulburi, ape repezi – psiluneli

Dragul meu Vis,

În limita de timp a vremurilor noastre, când ne ascundem dorurile în tăceri, când mergem cu privirile plecate să nu răzbată lumini ce ne-ar putea trăda, când ne e teamă să vedem iubirea, ca nu cumva să ne oblige la implicare, ne aruncăm în ape repezi ce-am vrea să ne trezească mai frumoși… Dar mai greșim și iată, apele se închid, se tulbură și ne cuprind lăsându-ne cu mâinile întinse spre trecut, spre viitor și încă, în prezent.

Poate vom reuși să prindem picături și să le transformăm în cristale, dacă ne permitem…

Ce zici?

Să căutăm apele la psi în tabel?

11 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Puritate în iubire – psiluneli

Un gând alb

Pornește

Spre inima ta:

Mărgăritar

Sau nufăr

Sau crin

Abia îmbobocit.

Te cuprind

Într-o sferă

De lumină,

Ecran

De  protecție

Să-ți fie.

Mă cuprinzi

Cu raze

Fierbinți,

La rându-ți,

Și te apleci

Să culegi

Boabele de rouă

Abia ivite

În inima mea.

Îți potolești setea

De iubire

Înălțând

Aripi de înger

Spre Necuprins.

Tu ești o aripă

Eu sunt cealaltă.

Alte idei pe tema dată găsiți la psi, unde este și tabelul de înscriere.

13 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Plan secund – psiluneli

Dragul meu Vis,

E ceva vreme de când inspirația mea nu mai are prea multe de zis, o fi televizorul, sau calculatorul? Ha! Ha! Ha! Nici una nici alta! Mă hotărâsem să nu-ți mai scriu… o vreme (era doar o scuză pentru lipsa de inspirație), să văd, tu vii și fără să fii chemat? Să zicem că acesta era planul inițial. Și tot încercam să-mi induc ideea că tu nu exiști, că ești DOAR un vis, un fel de iluzie care separă realitatea de trăirile interioare la modul dureros, o creație nu prea grozavă a imaginației mele – putea fi mai spectaculoasă – dar o creație ce-mi ocupa mintea cu ieșiri din cotidian – și nu doar mintea… La un moment dat, zburam înspre soare în întâmpinarea ta, te luam de mână și atunci părea că tot Pământul se născuse pentru noi. Ei, tu cum te simțeai? Ca un… vis?

DAR… nu știu de câte ori planurile inițiale decurg așa cum au fost concepute… Era simplu, nu? Nu îți mai scriu, deci n-o să mai știu ce faci, cum o mai duci, n-o să mai trimit energie înspre tine, n-o să mai primesc, că nu am de unde… și tot așa! În scurt timp o să uit de tine!

Ce glumă! Nici nu era nevoie ca tu să emiți ceva către mine, căci vântul… lucrează. A venit cu o adiere blândă, cu un zâmbet cald, al naibii de cald, a adus tot freamătul ACELUI Pământ și al ACELUI Cer. Nu putea să bată în altă parte?

Trecem la planul secund. Aștept propuneri!

Planuri peste planuri  găsiți la psilunaticii din tabelul lui psi.

8 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Știu și totuși irosesc… (psiluneli)

Știu că afară plouă și totuși irosesc încântarea…

Știu că florile se ofilesc și totuși irosesc bucuria de a le vedea…

Știu că fluturii mor repede și totuși irosesc sincronizări cu fâlfâitul aripilor lor…

Știu că toamna e un început de moarte și totuși irosesc reverii multicolore…

Știu că sunt gălăgioși copiii și totuși irosesc zâmbete…

Știu că iarna e regina frigului și totuși irosesc pași mărunți prin zăpadă…

Știu că dansul e obositor și totuși irosesc plutiri de vals…

Știu că noaptea e neagră și înfricoșătoare și totuși irosesc visuri înstelate…

Știu că izvoarele sunt poluate și totuși irosesc timp ascultându-le…

Știu că tu nu mă vezi și totuși irosesc iubire simțindu-te…

 

Psiluneli bine gândite și simțite, la psi în tabel.

30 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Dumnezeu nu joacă! – psiluneli

Dragul meu Vis,

 

În jocul tău de-a energiile călătoare, transmise de la un punct aleatoriu (?) la altul, ai întâlnit vreodată energia iubirii? În metamorfozele tale jucăușe din posibil real, în vis, în imaginar, în virtual chiar, nu ai fost cuprins de emoția indefinită și inconfundabilă a sentimentului de care vorbeam? Ai alunecat dibaci, către zone neexplorate ale unor suflete rănite (ce banal sună!)? Le-ai atins ușor cu instabilitatea și misterul tău? Căci ce poate fi un astfel de vis? O inimă bătând fără consistență și fără aripi? O respirație a unei stele aflate la dimensiuni distanță? Un vis poate fi o minciună. Tu ești o minciună? O creație absurdă născută din durere, pentru a înșela captivii granițelor sale? Te întreb.

Ar trebui să fi aflat că în jocul tău de-a energiile călătoare, Dumnezeu nu intră. El intră în jocul energiilor creatoare de lumină, de zbor, de creștere.

Dumnezeu nu joacă jocul minciunii niciodată. Dumnezeu nu scuză mijloacele de atingere a scopului. E ciudat? Noi… ce facem?  Tu… ce ești?

 

Alte creații inspirate de tema dată de alma, găsiți în tabelul de la psi.

 

53 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Binele tuturor – psiluneli

Dragul meu Vis,

De când suntem mici copii, visăm să devenim personaje fabuloase care salvează lumea sau cel puțin o schimbă în mod miraculos, pentru a trăi cu toții în fericire, sănătate, bunăstare… Ne păstrăm aceste visuri până în adolescență, uneori chiar până mai încolo, aproape de maturitate.

La un moment dat, ajungem să înțelegem că visurile noastre nu pot fi realizate atâta timp cât nu gândim toți la fel, atâta timp cât nu ne respectăm și nu ne dăm importanță egală unii altora și, nu în ultimul rând, atâta timp cât nu respectăm viața, în toate formele ei.

Ce ar trebui să însemne binele tuturor? Ca toți să avem satisfăcute toate dorințele? Atât cele materiale cât și cele spirituale? Sau e vorba despre un anumit bine pe care îl intuim, doar? Tu ce zici? E vorba de acel bine pe care ni-l programăm singuri prin gândire? E vorba de împlinirea destinului? E vorba de acceptare și, implicit, de diminuarea intensității conceptului de ,,bine”? E vorba de mulțumire? E vorba de iubire? Poate că aici ar trebui să ne oprim, ca de obicei. Dacă ne-am iubi unii pe alții, la modul real, binele tuturor ar fi inclus.

Ei?

Alte trasee ale binelui colectiv găsiți la psi în tabel.

22 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Necunoscutul – psiluneli

Dragul meu Vis,

Ești gândul ce-mi străbate mintea în fiecare clipă conștientă.

Poate ești ascuns  în subconștient, sau în inconștient?

Și când te caut, te ascunzi printre ideile mele, le cultivi, le hrănești, le înflorești… Ce faci atunci când nu știu? Dispari? Nu cred. Cred că te-am absorbit în spațiul interior, integrându-te în toată ființa mea, aceea pe care nici eu nu o știu. Ai depășit chiar și noțiunea de gând, nu mai ești în gândurile mele tot timpul, ești cu mine tot timpul, ești parte din mine, așa cum elevii iau un pic din ființa profesorilor în ei înșiși, după cum frumos spunea Cury…

Și, cu toate că ești acolo, în interiorul meu, nu te cunosc, vreau să aflu mai multe despre tine, vreau să simt ce ești, cine ești, cum ești… Uneori mi-e teamă de ceea ce aș descoperi și te las să-mi hoinărești prin inimă, fără să te mai întreb. Și las inima să extragă din minte ideea de tine, de tu, de noi.

Rămâi misterul de care mă minunez neîncetat, pe care îl caut, în găsesc, îl pierd, îl iubesc și-l regăsesc de câte ori vreau să-l uit.

Alte psiluneli pline de necunoscut, găsiți la psi în tabel.

12 comentarii

Din categoria Psi-luneli

Un drum, o alegere – psiluneli

Se gândi să iasă. Pereții o strângeau, atmosfera sumbră dată de ploaia prelungită o apăsa din ce în ce mai mult. Oare, ce o reținuse atât de mult? Doar cunoștea foarte bine efectele unei plimbări prin pădurea din apropiere. Chiar dacă ploua. Ce i s-ar fi putut întâmpla?

De câtva timp, ploaia se oprise. Ce bine! Potecile nu erau uscate, dar se putea merge foarte ușor…

Nu mai fusese demult la locul de scaldă  la care mergea adesea în copilărie. Era un mic iaz, unde se strângea apa de la un pârâu învolburat, atât de rece încât nu te puteai scălda decât când erau temperaturi foarte ridicate, vara. Ca să ajungă acolo, trebuia să treacă printr-o mică dumbravă, o mai agățau mărăcinii crescuți liber, mai călca în câte o băltoacă neprevăzută… Dar ce palpitant era și câtă frumusețe pe malul apei! Era un mic univers pe care îl găsise împreună cu niște verișoare dornice și ele de ,,aventuri”. Și, de atunci, ea devenise locuitoarea acelui univers. Găsise o piatră mare în mijlocul pârâului și se așeza acolo, în centrul curgerii, și scria. Nimic nu o mai putea scoate din concentrarea în care se adâncea. Când termina de scris (poezii sau alte prostioare) se simțea ca și cum chiar s-ar fi întors dintr-o altă lume.

Găsi poteca ce ducea la iazul cu pricina. Crescuseră foarte multe tufișuri, foarte multe plante  mai înalte decât ea, mărăcinii nu lipseau, apoi, deodată, un curs al apei pe care nu îl cunoștea. Trecu peste noul braț al pârâului îndreptându-se spre mijlocul dumbrăvii. Dar nu mai cunoștea locul. Se împădurise, iazul nu mai era, piatra din mijlocul apei nu se mai vedea… Pârâul curgea cu mai multă putere ca altădată, dar nu se mai strângea în adâncitura de lângă dig. Trecea prin breșele făcute, coborând într-o cascadă zgomotoasă…

Se întoarse, mulțumită că revăzuse, totuși, apa limpede și rece din fostul univers. Și plecă mai departe. Urcă poteci abrupte, trepte printre rădăcini de copaci bătrâni, alte poteci line și deschise, trecu prin fânețe pline de flori și miros de reavăn, reveni la poteca principală. Pădurea se extinsese din ce în ce mai mult. Drumul era din ce în mai îngust, însă, pe margine, apăruseră arbuști pe care nu îi știa, de afini. Se aplecă să culeagă, gustând din afinele proaspete, coapte mai devreme decât le era timpul. Se bucură. Însă, începu din nou să plouă și se hotărî să se întoarcă.

***

Terra intrase într-un program de reabilitare a florei și faunei, de câțiva ani. Locuitorii fuseseră transportați pe o nouă planetă, o colonie pe care se construiseră megalopolisuri, unde era asigurată o viață cu un înalt nivel de trai.

Peste câteva luni urma să plece și ea. Toți prietenii și rudele sale mai apropiate se aflau acolo. Aici nu mai avea pe nimeni. Rămăseseră puțini oameni. Doar cei care se încumetau să trăiască o viață grea, în jungla în care urma să se transforme Pământul. Dacă ar fi avut o familie aici, ar fi rămas.

Își strânse izvoarele, pădurile, plimbările, florile și păsările și le ascunse într-o casetă deschisă în inima sa. Poate se va mai întoarce… Poate, cândva, dacă planeta își va reveni suficient de repede, într-o viață… Era în ființa acelor locuri. Înregistră fiecare sunet din liniștea muntelui, își întipări fiecare detaliu și închise cu grijă caseta.

Plecă spre o nouă viață.

 

Alte alegeri dintr-ale psilunelilor, la psi.

20 comentarii

Din categoria Proză, Psi-luneli