Duzina de cuvinte – Sunt!

,,Râsul învinge frica”, spunea Umberto Eco.

Eram pe margine. Aveam chipul cadaveric, trupul descărnat, un putregai al existenței mele ratate…  În decorul sumbru mă vedeam tot mai des descompus în mii de bucățele… Un giulgiu îmi acoperise fața, corpul… Așteptam. Aș fi vrut să văd cum îmi stă… Convoiul funerar se deplasa încet, parcă vrând să-mi prelungească intrarea în mormânt. Le-aș fi spus să meargă mai repede, să miște carul acela mortuar mai vioi, că mă doare capul de la atâta moarte împrăștiată cu jelaniile lor…Și mai urma să-mi cânte și-un prohod de vreo câteva zeci de strofe!… Ah! Cine m-a pus să-mi pun țărână în cap? Unde era Lolita? Să mă salveze de la aceste orori? Daaa… mi-am amintit: era… de partea cealaltă. După ce m-a descoperit flirtând cu Elena, s-a măritat. Dar… Amalia? Și ea… m-a văzut când cerșeam dragostea Mariei! Of! Pe cine mai puteam invoca? Pe… Anabela. Ea, cea inocentă, care nu știa nimic despre toate celelalte… iubiri. Ea m-ar fi putut ajuta. Aveam nevoie de energia ei creatoare și pură, ca să mă trezesc din coșciug. Ce căutam acolo? Aa… da! Voiam să-i fac o farsă  Belindei, ca să-i câștig dragostea for ever!… Și nu știu de ce mi-era atât de somn… Ușor… m-a cuprins o stare de fericire, de extaz inițiatic… Fabulos! Toată lumea din convoi râdea. Râdea și râdea și râdea, de parcă le-aș fi prezentat un spectacol de divertisment! Ce nerușinare!

Dar mai spunea cineva, ca o completare, că, de fapt, râsul îl învinge pe… Satan.

Alte povești morbide la psi în tabel!