Arhive pe categorii: Poezie

Rugăciune de elev – Sorin Poclitaru

Rugăciune de elev

Doamne care locuiești în lună
Și în cerul ăla plin de stele,
Fă și tu, te rog, o faptă bună
Fulgerând asupra școlii mele.

Sau vreun vânt sălbatic,vreo tornadă
Să se abată vreo calamitate,
Să o faci, preasfinte drag, să cadă
Măcar până merg la facultate.

Doamne, în marea ta înțelepciune
Ce, cum știm, te caracterizează,
Fă o întâmplare, vreo minune
Doamne sfinte, poate explodează.

Am văzut că și meteoriții
Cad aiurea, ca din întâmplare,
Lasă-mă să cred în superstiții
Și dă-i școlii mele unul mare.

Poate vreun cutremur să se-abată
Și să-i dea cu sârg la temelie,
Poți Tu, Doamne, poți, măcar o dată
Să îmi faci și mie-o bucurie?

Eu am spus și rugăciuni, știi bine,
Și am fost și pe la mănăstire,
N-o fi, cred, chiar nașpa pentru tine
Să ne aduci un pic de fericire.

Uite, un potop, că știi, firește,
Cum să-l faci, să iasă socoteala,
Dar cu grijă cum ordoni din dește
Nu întreg orașul, numai școala.

Sper că întelegi ce zic, preasfinte
Și de n-ai să poți, să-mi dai de veste
Să mă fac și eu copil cuminte,
Că-s sătul de doi și trei la teste.

de Sorin Poclitaru

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Cer albastru (psi-luneli)

 

Dacă cerul e albastru,

Aș putea îndrăzni să deschid ochii

Sau să-mi ascund o lacrimă,

Să-mi ridic privirea

În înalt,

Să uit de mine,

Să uit de tine,

Să uit de timp

Și de oameni.

 

Din când în când

Ar putea fi cerul albastru

Și pentru mine.

Dar el uită adesea.

De ce l-ar interesa

O existență nesemnificativă

Pentru oricine?

 

Uneori mai văd

O bucată de cer albastru

Printre gânduri și vise.

Și întredeschid ochii ușor…

Ca să nu-i sperii culoarea

Și să fugă.

 

Îmi opresc gestul

De a-l atinge cu mâna.

Cine știe?

Dacă o să-mi răspundă?

Nu vreau să cad

În țărână,

De fericire.

 

Îndrăznesc doar

Să-l privesc

Oprindu-mi strălucirea

Din privire.

Și aștept să se deschidă

Luminii

Din noi.

 

La psi în tabel, alte psi-luneli:

2 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

O dragoste – psiluneli

Mergea în fiecare zi de-a lungul râului, cu soarele în ochi și în privire, răsărind de după munții albaștrii. Privighetorile aprindeau viața de dincolo de râu și o însoțeau iubind-o. Era mai mult decât o plimbare în natură, era identificarea cu seninul, cu divinitatea… Fiecare pas atingea pământul ducând în zborul inimii energia maternă. Fiecare atingere a vântului îi răsfăța părul delicat  făcând-o să zâmbească în fericirea de a exista. Razele o purtau în lumina pe care o simțea în brațe, în inimă și în gând. Din când în când, poieni întregi de flori de munte îi transmiteau arome atât de suav de ireale, încât ar fi înaintat cu ochii închiși plutind pe deasupra potecilor. Pădurea o saluta ostășește vibrându-i în oase toată măreția gardienilor veșniciei. Copacii își scuturau cu voioșie frunzele de praful invizibil punându-și  hainele de gală ca la venirea unei regine. Își așezau toate crengile a plecăciune deranjând involuntar păsărelele gureșe, care își exersau  talentul de cântărețe neîntrecute. Puișorii gângureau somnoroși căscând cioculețele de foamea de dimineață. Toată Viața o privea cu dragostea renăscută după furtuni.

Zâmbea, plutea, credea… Emana iubirea și o transmitea.

Undeva, acolo… el o privea cu ochii minții descoperind încă o dată mirarea de a fi, mirarea pe care delicata dar puternica sălbăticie i-o adusese  în sufletul obosit de chinuri. Auzea cu ea privighetorile, vedea cu ochii ei frumusețea, mirosea prin ea puritatea, gusta din ea lumina, o absorbea în inima lui protejând-o, deschizându-i căi spre infinit. O IUBEA primind-o.

Într-o zi, soarele lui atinse razele soarelui ei.

Alte psiluneli se găsesc la psi.

Au mai scris: ComiCultural, oglinda lui Erised, Scorpio, Dan, Adriana, Matilda, adicherish, Some Words, cita, Carmen Pricop, dia naicu, G?nduri mirosind a lună, Cartim, maya, psi, Carmen Pricop 2, vavaly, Matilda, Ioana, Abisurile, Laura Laly.

13 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie, Proză, Psi-luneli

Un pumn de clipe – psiluneli

Am adunat mirarea

Ca să ți-o dau în dar

Și sunt acum visarea

Ce-ai întâlnit-o iar.

 

Cu ochii mari, în soare

Te văd dacă ai fi

Zâmbet puțin mai mare

Pe fețe de copii.

 

Un pumn de clipe strânse-n

Cuvinte sau trăiri

Aș vrea să fie aduse-n

A mele amintiri.

 

Ți-am oferit iubirea,

Mi-ai dat-o înapoi

Sfidând dezamăgirea

Ce-a fost cândva în noi.

 

Un pumn de clipe, iată

Schimbat-au orice gând

Născut să fie-o pată

Pe albul vieții rând.

 

Am strâns un pumn de clipe:

Cuvinte, amintiri…

Iubiri să se-nfiripe

Și nu doar… amăgiri.

 

La psi găsiți tabelul clipelor furate…

12 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Din Scrisori

 

Dragul meu Vis,

 

Te aștept în fiecare seară la umbra cuvintelor și știu că nu-s originală, dar te-am găsit în tinerețe, atunci când nu citisem despre tine în altă parte, ci doar te vedeam înscris pe cerul serii și al nopții și mă însoțeai cu blândețe și căldură în zborurile adânci ale sufletului meu. Vedeam dincolo de gândurile tale o prezență greu de identificat vizual, dar atât de aproape în inima mea… încât te-am păstrat acolo.

Te aștept în fiecare zi cu lumină în privire, la umbra formelor-gând pe care le creez pentru tine și pentru mine, ca să ne fie final de poveste din vechi tărâmuri miraculoase ieșită.

Te aștept în fiecare seară, ca să-mi povestești din lumile prin care ai umblat cu pasul minții, să-mi aduci mărgăritare de gânduri șlefuite în iubire și vibrații temporale nedefinite pentru inima mea însetată. Să-ți încălzesc mâinile și să îți dau o cană de ceai din ierburile vieții pe care le-am ales cu grijă, să-ți fie alinare plină de duioșie la ceas de vânturi aspre.

Tu să-mi vorbești și eu să te ascult. Tu nu ești un nor iar eu nu sunt o frunză, ci amândoi clepsidră a două inimi gemene.

Te aștept în fiecare seară.

 

2 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie, Proză

Toamna din noi – psiluneli

http://acrilice-pointpen.blogspot.ro/2013/09/in-toamna-vietii.html

Și am simțit căderea frunzelor din nou

Și am simțit că toamna-mi intră-n suflet

Și am primit culoarea ca pe un cadou

Făcut din ceruri cu un alt răsuflet.

 

Și am simțit cum pleacă și vin iubiri mute

Cu glas de prevestire neînceput

Și-am deschis iarăși poarta să intre mai iute

Din anotimpul ce-abia a dispărut.

 

Și i-am păstrat căldura și am ascuns-o iar

În doruri nesperate și-amăgite

Și am aprins iar focul ce-acuma este jar

Rămas pentru cărări nebănuite.

Toamna din noi la psi în tabel.

 

16 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Urmă de cerc – psiluneli

Perfecțiune

A cerului de toamnă,

Culori ieșite din mirare,

Curcubee accentuate

Din izvor în izvor,

Plutire prin albastru,

O frunză căzută

Din îmbrățișarea unui nor,

Risipă de imaginație,

Lumini discrete, calde

și nostalgice,

Ochi strălucind

De emoție,

Mult soare

În priviri pierdute,

Mâini unite

De prietenie,

Urmă de cerc

Perfectibil.

Alte urme de cerc găsiți la psi în tabel.

Urme de cerc: Adriana, Scorpio, Vienela, Matilda, Dan, Abisurile, Cita, Alma nahe, Ioana Soglu, Kadia

10 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Pată de culoare – psiluneli

,,Un zâmbet,

O floare,

O rază de soare”

Acord nesfârșit

De zâmbete,

Armonie infinită

De flori,

Lumină.

Zâmbet cald,

Floare de dor,

Rază a inimii,

Descompunere.

Cald,

Rece,

Neutru,

Sentiment.

Vă puteți înscrie… la psi.

Au mai scris: Mariana, Some words, dor, Ioana Soglu, Vienela, Scorpio, Adriana, Cita, oglinda lui erised, Kadia

7 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Puritate în iubire – psiluneli

Un gând alb

Pornește

Spre inima ta:

Mărgăritar

Sau nufăr

Sau crin

Abia îmbobocit.

Te cuprind

Într-o sferă

De lumină,

Ecran

De  protecție

Să-ți fie.

Mă cuprinzi

Cu raze

Fierbinți,

La rându-ți,

Și te apleci

Să culegi

Boabele de rouă

Abia ivite

În inima mea.

Îți potolești setea

De iubire

Înălțând

Aripi de înger

Spre Necuprins.

Tu ești o aripă

Eu sunt cealaltă.

Alte idei pe tema dată găsiți la psi, unde este și tabelul de înscriere.

13 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Din nou – duzina de cuvinte

Deschid din nou

fereastra

de dincolo de veacuri,

înainte ca soarele

apuie

peste giganții

adormiți.

Cu pană

simțitoare

înscriu

cărțile

cunoașterii

în roata

destinelor

nelămurite.

Cu mâinile întinse

spre cer curat,

de alabastru,

mă rog

să-mi dea tăria

sprijinului său,

care-mi lipsește

uneori

pentru a inimii

modelare.

Îmi ține loc

de suflet

a sa nemărginire,

atunci când

întunericul

mă doboară.

O duzină de cuvinte modelate simțitor, în tabelul din casa lui psi.

10 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Duzina de cuvinte – Liber

Când tu alegi ca libertatea

Să te-nsoțească permanent

Și îți dorești sinceritatea

Ca pe un lucru remanent,

 

Ceilalți vor vrea să te aplece,

Să ia decizii-n locul tău.

Lumea rămâne, totuși, rece –

Amestec de bine și  rău.

 

Așa cum limpede-i izvorul,

Dar vântul șuieră stângaci,

La fel te însoțește dorul

Și-ți umblă prin minte dibaci.

 

Copil fiind, mai ai nevoie

De-a oamenilor iubire.

Ți-ai dori ca ea să biruie

Orice urmă de mâhnire.

 

Neînsemnată-i libertatea

De nu ai cu cine s-o-mparți.

Se vede în maturitatea

Ce-o dobândești atunci când ierți.

 

Alte combinații meșteșugite ale duzinei de cuvinte, la psi.

21 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Nominalizare – ”A BOUCHET OF THREE AWARDS “

Mulțumesc pentru nominalizare blogului Trezire divină și blogului Calea spre tine, unde am găsit multe de învățat pentru dezvoltarea noastră spirituală.

Responsabilități pentru nominalizați: să împartă la rândul lor bucuria pentru aprecierea pe care au primit-o altor 15 proiecte noi. Fiecare blogger va fi înștiințat de nominalizare printr-un scurt comentariu și, dacă va accepta acest premiu simbolic, are obligația de a mulțumi celui care l-a nominalizat printr-un scurt articol în care: să-i promoveze proiectul, să afișeze imaginile premiilor simbolice, să facă la rândul său alte 15 nominalizări noi și să împărtășească 7 lucruri despre sine cititorilor săi.

Nominalizez:

George Valah – Știri scurte

Mirela Pete

Psi

Cita

Mala

Belsim

Child Again

Colțul cu muzică

Despre sufletul meu

Mens sana et anima sana

Ieșirea din Matrix

Notițe în sufletul meu

Sănătate cu stil

Vasile Andru

Yoda

1 Exist

2 printre cuvinte,

3 cu capul deasupra norilor,

4 cu inima pe pământ,

5 cu sufletul în ceruri.

6 Iubesc

7 aici și-n alte dimensiuni.

6 comentarii

Din categoria Diverse, Exerciţiu de înţelepciune, Poezie

Duzina de cuvinte – Curs temporal

Se aștern

Frumoase gânduri

Peste rânduri

Într-un fel ciudat,

În care

Secunde

Apar și dispar

Ca și când

În lume

Nimic nu iese

Din trecut,

Decât

Izvor de greșeli,

Un curs, parcurs

Temporal,

Ce nu merită

Altceva

Să fie

Decât

Obiect de studiu

Pentru imaginație

Și pentru

A FI.

Celelalte duzini, care de care mai… temporale  – la psi în tabel.

7 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Ploi albe – duzina de cuvinte și povestea parfumată

 

Ploi albe ne-mpresoară

În prezentul infinit.

Scânteie reaprinsă

De copilul înflorit,

Fără să știe

Că se va înălța

ca un vulcan

peste generații

ce se adaptează

de la inferior

la superior,

de la niciodată

la oricând,

de la virtual

la real,

de la imposibil

la foarte probabil.

Ploi albe,

De folos iubitoare,

Inteligență emoțională

A materiei vii,

Trezită

Cu suspine

De picături

Ale cerului

Din noi.

Duzina de cuvinte prelucrată în multe feluri, la psi.

Povestea parfumată, prelucrată în mai multe feluri la Mirela:

40 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie, Poveşti parfumate

Lecție – duzina de cuvinte

Când singur vrei să-i schimbi pe alții

Și ajutor nu vrei să primești,

Chiar dacă mintea-ți află sorții,

Cu inima-i bine să gândești.

 

Tu nu uita că e posibil

Ca nimeni să nu te asculte,

Când sensul nu e accesibil

Și lecția-i plină de insulte.

 

Mai bine vezi în limba noastră

Cum vechile cuvinte izvorăsc,

Cum se așază ca-ntr-o glastră,

Flori ce sufletul nu-ți amărăsc.

 

Alte duzini iscusit împletite, la psi.

14 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Disputa: A fi – A avea (psi-luneli)

Sunt om,

Am spațiul.

Sunt pasăre,

Am cerul.

Sunt greier,

Am pământul.

Sunt fluture,

Am florile.

Sunt copac,

Am rădăcinile.

Sunt munte,

Am înălțimile.

Sunt apă,

Am căile.

Sunt sunet,

Am vibrațiile.

Sunt muzică,

Am armoniile.

Sunt tăcere,

Am liniștea.

Sunt cuvânt,

Am tăcerea.

Sunt timp,

Am durerea.

Sunt emoție,

Am iubirea.

Sunt lumină,

Am fericirea.

Sunt FIINȚĂ,

Am TOTUL.

La psi găsiți și alte psi-luneli, într-un tabel.

1. tibi 2. Dictatura Justitiei
3. scorpio 4. Griska
5. Mitzaa 6. vavaly
7. tibidoi 8. psi
9. carmen pricop 10. lili3d
11. Gabriela

41 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Duzina de cuvinte – Înclinare

Aprind o lumânare

Și îmi plec fruntea

Către oamenii care

Își asumă piroanele

Și truda

Ca nimic

Să nu tulbure

Iubirea

Ce permite

Relații de aur

Pe pământ.

Aprind o lumânare

Pentru suflete

Întunecate.

Primim lumină

Din întuneric.

Alte duzini, la psi.

1. vantdetoamna 2. Some Words
3. Vero 1 4. Vero 2
5. Scorpio 6. Gabriela
7. carmen pricop 8. alma nahe
9. vavaly 10. anacondele
11. tibi

16 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Floralia – psi luneli

Te-aștept în grădina din inima mea,

Să-mi vii cu albastru și alb și senin,

S-aduci multă pace și gândul cel lin;

Să devin o îndrăgostită sadea!

 

Să am numai gânduri pline de tine;

Cuvintele mele să-ți fie din flori,

Cerul să-ți dea forme suave de nori,

Jardinieră ce vine din mine.

 

Să te ascund printre visele pure

Ale lungimilor mele de undă,

Nopți albe ce sufletul îmi inundă

De teamă ca nimeni să nu te fure.

 

Să-ți înfloresc primăvară dorită,

Cu miros amețitor de liliac

Petale și fluturi m-ajută să fac

Floralia din anotimp ivită.

 

Psi-luneli de toate felurile –  la psi.

1. Scorpio 2. tibi
3. Vero 4. dor
5. Dictatura Justitiei 6. Max
7. Irina 8. Maria

 

20 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Dar – duzina de cuvinte

Am primit un dar.

La intrarea în palatul de  scris,

alb și curat,

s-a născut o floare

a lui Dumnezeu,

iubire neașteptată

într-un regal al cuvintelor,

ce mi-a împlinit

cererea de existență

printre rândurile

bătăilor de aripi

ale fluturilor

desprinși

din curcubee.

Am primit un dar.

Mi-am deschis larg inima,

ducând pașii de vals

spre înfloriri târzii

ale copacilor

cu ramuri

din lemn dulce.

Am primit un dar!

Duzina de cuvinte se găsește la psi, unde se află și tabelul de înscriere.

1. Scorpio 2. tibi
3. Vero 4. Some Words
5. Dictatura Justitiei 6. Max
7. alma nahe 8. lili3d
9. vantdetoamna

21 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Lovesong – duzina de cuvinte

întâlnești iubirea mi se pare

Că nu-i târziu nicicând să te trezești.

Să-ți lași sufletul să viseze, doare,

Dacă nu știi să ierți și să iubești.

 

 

Să o transformi în dogmă fi-va bine,

Puterea de-a ieși din apatii.

Să lupți cu îndârjire, cât te ține

Mirarea de-a trăi printre cei vii.

 

 

Să nu existe nicio greutate

Când zgomotul inimii ar greși.

Să fii activ aci-n realitate,

Să fii puternic, fără a cerși.

 

 

Învolburat, prin tine-un râu să treacă

În seri fierbinți de intimitate.

O voce caldă, ce nicicând nu seacă,

Profundă și calmă bunătate.

 

 

O duzină găsită la psi, pe unde trec și alți duzinari

1. anacondele 2. psi
3. Gara pentru doi 4. dor
5. lili3d 6. almanahe
7. Dictatura Justitiei 8. Max
9. roxana

25 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Înflorire (duzina de cuvinte)

Sunt prizonier

al unui anotimp

involuntar creat

în chip de boare de vânt,

într-o dimineață

când privirea hipnotică

a soarelui

m-a așezat în genunchi,

un ceas ticăind

a destin împlinit,

dar pentru suflet,

seri visate

în grădini

de Paradis

ÎNFLORIT.

Alte duzini găsiți la psi:

 

1. Scorpio 2. dor
3. vavaly 4.  
5. alma nahe 6. psi
7. La Fee 8. Abisurile
9. anacondele 10. Dia na
11. tibi 12. roxana
13. Dictatura Justitiei 14. Some Words
15. http://wp.me/p1fr2n-2ZG

 

33 comentarii

Din categoria Duzina de cuvinte, Poezie

Pe mine cine mă oprește?…

Alunec încet printre spații abjecte,

Mă rostogolesc adunând obiecte,

Tresar dureros când lovesc pietre aspre,

Îmi vine să urlu și să mă-ntreb despre

 

Ce-o fi mai departe când nimeni n-aude,

Când plânsul și strigătul le-aș mai include

Doar în catastrofe ce vin fără veste;

Să fie, mai bine, isprăvi de poveste.

 

Mă duc tot mai tare pe pantă, la vale;

Aș vrea să găsesc o oprire pe cale,

S-ajung la un capăt al călătoriei

Deschizând ferestrele bucătăriei.

 

Opriți-mă iute din rostogolire,

Blocați-mi căderea spre împotmolire.

Să respir, aș vrea, aer proaspăt și tare;

Să vină mai repede o adaptare.

 

Psi-luneli… mai departe.

 

22 comentarii

Din categoria Poezie, Psi-luneli

Riscul, de Rudyard Kipling

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi…

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti să mori…

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş…

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic…

Preluat de la: http://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/14/riscul/

4 comentarii

Din categoria Poezie

În Adânc

,,Tremurul clipei mai fin ca puful norilor, adunatele secunde ale așteptării și multă, foarte multă atingere …Gânduri alăturate, pășind neauzit în dansul rotund al înțelegerii fără cuvânt…. E- atâta muzică în spațiul dintre pași, atâtea culori în obraji, ne plimbăm degetele în sus și-n jos,  să vămuim în hotarul ce desparte  doar cele mai adânci și mai limpezi dintre căutări: regăsirea însăși a primului cuvânt! Am fost, Suntem, Vom Fi… Doar un sunet!”  (autor anonim)

În Adânc – cuvintele – se-nlănțuie nestingherite de prezența vreunei temeri aducând înăuntru dansul mirării.

Cuvintele – acorduri își amplifică sunetele în îmbrățișarea regăsirii.

Au fost, Sunt, Vor fi…

Cuvânt.

22 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

Înserări (poveste parfumată)

 Înserare – Șt. O. Iosif

S-a înserat. Ușor se-nalță fumul

De prin ogeaguri către bolta vastă,

Domol coboară turma de pe coastă,

Umplând cu larma de talange drumul.

Blând, florile, în liniștea lor castă,

Își dăruiesc văzduhului parfumul,

Și noaptea-și cerne peste toate scrumul…

Ici-colo numai licăre-o fereastă…

Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace…

Luceafărul în alba-i strălucire

Răsare sus… Și-atâta sfântă pace

Domnește-acuma peste-ntreaga fire,

Ca sufletul aripile-și desface

Ca să se piardă în nemărginire…

Înserare de toamnă – Nichita Stănescu

Ziua alunecă, trăgând după ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi împins-o cu mâinile subțiri
pe care le-ai ridicat din îmbrățișarea mea.
Steaua neagră a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat și mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua alunecă spre cenușiu, spre negru,
smulgând frunzele și trăgând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
și-un relief de munți, întors spre noi,
izbucnește deasupra, urcând,
coborând.

Înserare Iulia Hașdeu

E noapte… doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrînd s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.

Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,

Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori;

Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrîng.
E-atîta vrajă dulce
În adormitul crîng!

Nu-i nici un singur zgomot…
Şi filomela chiar
Tăcut-a prin tufişuri,
Visînd în tainic har.

E ora cînd flăcăul
Aşteaptă-n doru-i sfînt
La poarta mîndrei sale:
Viaţă… sau mormînt.

                          Înserare – Otilia Cazimir

                        Un deal cosit… Şi pe şoseaua prinsă

De coasta lui, un car dispare-n fund.

Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă

Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.

Prin nori, apusu-mprăştie uşor

Un vag reflex rătăcitor…

Şi-ncet,

Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,

Se lasă moi pleoapele-nserării.

Povestea a început la Mirela, unde vă puteți înscrie.

23 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

Sunt un copac

Sunt un copac

Născut din întâmplare

Într-o pădure

A tinereții veșnice.

În jurul meu

E forfota frunzelor,

Dansul florilor,

Savoarea fructelor,

Mirarea viețuitoarelor.

Îmi înalț crengile

Spre infinit

Cuprinzând TOTUL

În ramurile vii.

Îmi întind rădăcinile

În interiorul neștiut

Al inimii pământului

Ca să-i înțeleg iubirea.

Aduc din adâncuri

Atingerea sa caldă,

Pe care o dau mai departe.

O ridic în trunchiul meu,

Crengile o preiau înflorind,

Florile se risipesc

Născând împrejur

Galaxii.

Sunt un copac,

Înfloresc galaxii

Și ființez

Pământul.

26 comentarii

Din categoria Capsule, Imagini, Poezie

Absență

Îți sărut  stelele

Din suflet

Atunci când primești,

Cu inima deschisă,

Melodia romantică

A sufletului meu.

 

Îmbrățișez luna

Tinereții tale,

Atunci când deschizi

O poartă de lumină

Spre calea

Inimii mele.

 

Rostogolesc adâncuri

În ochii blânzi și calzi

Atunci când intri

Prin ușa iubirii

Din casa ființei mele.

 

Te recreez prin tine,

În liniștea profundă

A eternității albe,

Atunci când exiști

În absență.

8 comentarii

Din categoria Poezie

La o cană cu vin (parfumul vinului)

S-au adunat ciorchinii-n arome peste dealuri,

O toamnă creativă ne-mbată în culori

De frunze foșnitoare ce cad acum în valuri:

Concerte puțin triste, de orgă și viori.

 

Te iau de mână astăzi să îți transmit căldura

Fiorului din șoapte ce ne-a cuprins din nou;

Un strop de vin ne face să ne uităm măsura

Înghețului de sine, tăcerii din ecou.

 

Ascultă galaxia de dincolo de timpuri

E toamnă și în stele, e toamnă și în noi,

Un strop de vin ne-aruncă în dansul peste câmpuri,

Amețitoare raze născute doar în doi.

 

În praf de stele albe ne amintim trecuturi

Ce n-au fost dans în toamnă, ce n-au fost dans de doi,

Dar aruncăm înghețul și aruncăm saluturi

Fantomelor ce viață au mai lăsat în noi.

 

Creăm din nou prezentul, îl modelăm în ramuri

De visuri împlinite, renaștere în dar.

Te chem să vezi cum rodul iubirii stă în lanuri

Întinse peste inimi reînviate iar.

 

Hai să uităm cu totul trecutul fără suflet,

Să ne-ncălzim o cană cu aromatul vin,

Și să începem iarăși povestea cu un zâmbet,

Aromă, dans în aer, nimic nu e străin…

Povestea parfumată a fost inițiată de Mirela, unde vă puteți înscrie.

Au mai scris: Silving, Minnie, Gabi, Ochii Verzi, Diana

13 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

August

Încă zâmbește… soarele.

Nu știe ce-l așteaptă…

Aureolează fructele de pe tarabe și de prin grădini.

Mângâie –  uneori prea fierbinte –

Chipurile trecătorilor obosiți.

Rândunelele își urmează zborul – exercițiu –

Neobosite și imperturbabile.

Ușor, frunze galbene își părăsesc înaltul

Pentru a pregăti covorul tristeții anuale.

Asfaltul încă arde,

Apă ne picură pe frunte,

Mai sunt încă pepeni,

Mai sunt încă speranțe…

Se întâlnesc în inima căldurii,

Pe câmpuri îngălbenite,

Sfârșitul vacanței

Cu un nou început…

Rămas bun!

Dar ,,Bine ai venit!”

Povestea parfumată a fost inițiată de Mirela Pete, unde vă puteți înscrie.

Au mai scris: Mirela, Vania, Vero, Sara, Carmen, Elly.

Invitați: Bibliodeva, La Fee Blanche, Child Again, G1b2i3, Robert, Schtiel.

31 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

Corăbii de gânduri

Corăbii pline de gânduri plutesc spre ţărmurile albe ale liniştii.

Pescăruşii le vestesc intrarea ţipând a bucurie.

Bucuria sparge liniştea în cioburi limpezi de cristal.

Corăbiile se opresc o clipă speriate, plutind pe o singură linie.

Gândurile se preling în valuri răscolitoare, inundând insula ţărmurilor albe.

Ţărmurile albe se-nfioară în îmbrăţişarea fierbinte a gândurilor.

Insula înfloreşte ridicându-şi păduri pline de viaţa izvoarelor de cunoaştere.

Copacii se unduiesc în sunete de gânduri şi renasc anotimpuri.

Anotimpurile cresc îmbogăţind universul cu viaţă.

Şi viaţa se-ntoarce pe insula gândurilor albe, plutind în corăbii ale liniştii.

Doar iubire…

Recomandări: Bibliodeva, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela, Robert, Schtiel, Shayna, Vizualw.

11 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

Sunt

Aştept

Ca dincolo de timp

Să adun din suflet

Doruri şi iubiri

Neştiute,

Nevăzute,

Neîmplinite.

 

Să le dau strălucire

Printre lacrimi

De cristal,

Să le preschimb

În stele

Ale inimii.

 

Trăiesc

Dincolo de spaţiu

Aşteptând

Ca raze de iubire

Să se nască

Din scântei

Aruncate

În suflete.

 

Sunt timp,

Dar iubire.

Sunt spaţiu

Şi dor,

Sunt om

Şi visare,

Sunt aripi

În zbor.

Recomandări: Bibliodeva, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela, Schtiel, Shayna.

17 comentarii

Din categoria Poezie

A venit vacanţa!

Scrisoare – Ana Blandiana

 Mult stimate astru auriu,

Sau, mai simplu, dragă soare,

M-am hotărât să-ţi scriu

O scrisoare.

 

 

Nu c-aş şti să scriu cine ştie ce –

De ortografie mă apucă frica

Şi mama, când e supărată, zice

Că scriu mi-au ca pisica –

 

Dar am aflat

Că numai şi numai de tine

Depinde cu adevărat

Vacanţa şi vara cât ţine.

 

 

 

De-aceea m-am hotărât,

Stăpân al vacanţelor şcolăreşti,

Să te conving să o lungeşti

Cât de cât;

 

Să mai stai vreo două luni pe loc,

Să rămână vara neschimbată,

Iar de-ţi va fi greu, ca o răsplată,

Iarna poţi să nu mai vii deloc.

 

(Oricum, iarna tu ştii doar să strici,

Să ne moi gheţuşul, să topeşti nămeţii,

Când apari tu nu se poate nici

Să mă bat cu bulgări cu băieţii!)

 

Sau şi mai grozav ar fi – ştii cum? –

Să ţină vacanţa-acum vreo zece ani…

Pentru şcoală, iarnă, frig, oricum

E destulă vreme când vom creşte mari.

 

Sigur tu poţi să alegi oricare

Dintre căile de care eu îţi scriu,

Doar să crească puţintel vacanţa mare

Şi să-nceapă şcoala mai târziu.

6 comentarii

Din categoria Imagini, Poezie

Psalmul de taină – Tudor Arghezi

O, tu aceea de-altădată,

Ce te-ai pierdut din drumul lumii!

Care mi-ai pus pe suflet fruntea

Şi-ai luat într-însul locul mumii,

Femeie răspândită-n mine

Ca o mireasmă-ntr-o pădure,

Scrisă-n visare ca o slovă,

Înfiptă-n trunchiul meu: săcure.

Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa

Cu braţe strâns de grumaji

Şi m-ai pornit ca să mi-o caut

La tine-n palme şi-n obraji.

Pe care te-am purtat brăţară

La mâna casnică-a gândirii.

Cu care-am năzuit alături

Să legăn pruncul omenirii.

Pur trandafir, bătut în cuie

De diamant, pe crucea mea

Şi care-n fiece mişcare

Pierzi cu-o petală câte-o stea.

Cămin al dorurilor mele,

Fântâna setii-nvierşunate.

Pământ făgăduit de ceruri,

Cu turme, umbră şi bucate.

Tu care mi-ai schimbat cărarea

Şi mi-ai făcut-o val de mare,

De-mi duce bolta-nsingurată

Dintr-o vâltoare-ntr-o vâltoare

Şi ţărmii-mi cresc în jur cât noaptea,

Pe cât talazul mi se-ntinde,

Şi ai lăsat să rătăcească

Undele mele suferinde;

Unde ţi-s mâinile să-ntoarcă

În aer căile luminii?

Unde sunt degetele tale

Să-mi caute-n cunună spinii?

Şi şoldul tău culcat în iarbă,

Pe care plantele-l cuprind

Şi-ascultă-n sânul tău suspinul

Iubirii, cucerit murind?

Tu ce-nfiori pe şesuri plopii

Când treci, din creştet la picioare

Şi prinzi de tot ce te-ntâlneşte

O plasă caldă de răcoare.

Tu ce scrutezi, scoţându-ţi sânii

Pe jumătate din veşminte

Ca să-i sărute focul gurii,

Cuprinşi de mâini cu luare-aminte,

Pustia vremii, străbătută

De şoimi de scrum şi de nisip,

Cărora vântul le-mprumută

O-nfăţişare fără chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii

Ca o săgeată fără ţintă

Şi frumuseţea ta făcută

Pare-a fi fost ca să mă mintă.

Dar fiindcă n-ai putut răpune

Destinul ce-ţi pândi făptura

Şi n-ai ştiut a-i scoate-n cale

Şi-a-l prăvăli de moarte, ura;

Ridică-ţi din pământ urechea,

În ora nopţii când te chem,

Ca să auzi, o! neuitată,

Neiertătorul meu blestem.

Recomandări: Carla, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Rokssana, Schtiel, Shayna, Vizualw, Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu

8 comentarii

Din categoria Poezie

De la noi la Eminescu – A. Păunescu

De la noi la Eminescu

De la noi la Eminescu

Veşnicie fel de fel

Şi, mai mult ca veşnicia,

De la noi la el e El.

De la noi la Eminescu

Groapa cerului întreg

Şi acei ce nu-l ţin minte

Şi acei ce-l înţeleg.

Eminescu-i tot ce este

Şi ca el e tot ce nu-i,

Firea naţiei române

E ca însăşi firea lui.

Doina lui ne răstigneşte

Izbăvindu-ne tot ea,

Jalea eminesciană

E ce-a fost şi va urma.

Un copil când se răneşte

La un colţ de bolovan,

Sângeră ca-n Eminescu,

 Plânge eminescian.

Unde-a fost întâia matcă

Este matca lui mereu,

Nu mai e nimic deasupra

Între el şi Dumnezeu.

Râurile ţării noastre,

Orice casă, orice drum,

Orice viaţă, orice moarte,

Trec prin cartea lui oricum.

Şi Luceafărul pe ceruri

Când cu lacrimi îl vedem,

Poate fi cel mult acelaşi

Ca la dânsul în poem.

Sfânt coborâtor din lexic

Noi în noi găsitu-l-am

Cum înseninează mintea

Şi izvorul unui neam.

El sacralizează dorul

Şi-ntr-un fel e-n noi, în toţi

Nu-i iubire să n-atingă

Plopii lui fără de soţ.

Numele i se aude

La obârşia de foc

A materiei primare,

Ca poet fără noroc.

Fiecare-l simte-n sine,

Însă nu îi e de-ajuns

Că, mereu, el e departe

Şi, mereu, fără răspuns.

Fenomen, cu-ale naturii,

Şi real şi ireal,

Creşte Floarea lui Albastră,

Cade Sara lui Pe Deal.

Adorându-l îţi năzare

Dintr-un fel de cer al tău,

Regele simţirii noastre

Şi-al părerilor de rău.

Iar când vrei să scapi de dânsul

Întorci capul în zadar,

Că dai tot de Eminescu,

Din hotar până-n hotar.

De la noi la Eminescu

Drumu-i lung, e foarte lung,

Cei ce pleacă, pleacă invers,

Cei ce stau în veci n-ajung.

De la noi la Eminescu

Nu e drum de niciun fel,

De din viaţă, de din moarte

Între noi şi el e El.

                               Adrian Păunescu

Invitaţi: Androxa, Atlantisra, Carla, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Theodora, Vizualw

7 comentarii

Din categoria Poezie

Dac-aş fi…

Dacă aş fi o floare… m-aş îmbrăca în cel mai frumos parfum şi m-aş împrăştia în petale bleu, în zare.

Dacă aş fi o parte a zilei… aş aduce o lumină blândă în privirile tuturor.

Dacă aş fi un anotimp…aş umple inimile cu senin, cu nori albi, cu ploi pline de prospeţime şi brize de iubire.

Dacă aş fi o culoare… aş pava străzile cu veselie.

Dacă aş fi un fruct… aş hrăni înfometaţii de cunoaştere.

Dacă aş fi ceva dulce… aş îndulci feţele mohorâţilor.

Dacă aş fi o carte… m-aş deschide la fiecare pagină, oferind inspiraţie.

Dacă aş fi un cântec… aş umple toate dimensiunile cu armonii alese.

Dacă aş fi un film… m-aş proiecta în memoria vizuală cu întreg Pământul.

Dacă aş fi o jucărie…aş înveseli inimile copiilor trişti.

Dacă aş fi o formă… m-aş organiza în alei de parcuri verzi.

Dacă aş fi un număr… aş fi infinitul zâmbetelor.

Dacă aş fi un oraş… aş adăposti toţi oamenii buni.

Dacă aş fi un gust… aş aroma vorbele răutăcioşilor.

Dacă aş fi o stare de a fi… aş fi.

Dacă aş fi un sentiment… aş topi inimile îngheţate şi aş transforma pietrele în mărgăritare.

Dacă aş fi o vârstă… m-aş împărţi la infinit.

Dacă aş fi o artă… aş fi un joc telepatic.

Dacă aş fi un citat… m-aş infiltra cu înţelepciune în sentimente.

Am preluat de la:

Colţu cu muzică http://coltulcumuzica.wordpress.com/2012/01/04/2317/

C.L.M. http://crazy-in-loveee.blogspot.com/p/leapsa-time.html

Denisa http://devorbacuviata.blogspot.com/2012/01/stiu-ca-poate-unii-asteptati-povestea.html#comment-form

Iuliana http://tadotakii.blogspot.com/2012/01/leapsa-la-laws-blog.html

14 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

Întoarcere (Parfum de munte)

Întoarcere

(Tribuna din Cluj – 1987)

Revin acasă printre amintiri;

Aici, copilăria mea se-ascunde

Iar primăvara-n zâmbet îmi pătrunde

Şi îmi aduce alte înfloriri.   Revin acasă, unde anii tineri

Încununat-au frunţi cu bucurie.

Unde eşti tu, acum, copilărie

De luni, marţi, miercuri, joi şi vineri?   Colind din nou potecile de aur

Şi vântul îmi mângâie cald tristeţea.

Şopteşte-ntruchipând constant blândeţea

Ivită, parcă, dintr-un nou tezaur.   Ascult cu sufletul cânt de pădure

Şi mă visez într-un palat carpatic

Înconjurat de un teren sălbatic,

Plin de tufişuri şi de rugi cu mure.   Mă învelesc în peisaj de munte

Şi cerul mi se pare lângă mine

Iar înnorarea, parcă nu mai vine

Să stabilească între noi o punte. Povestea a început la Mirela şi tema a fost propusă de mine.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfum-de-munte-poveste-parfumata/

Shayna

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/26/vant-de-brad/

Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/11/pe-drumuri-de-munte-poveste-parfumata.html

Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/11/26/parfum-de-munte/

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-dor-de-munte.html

Karma Police
http://cybershamans.blogspot.com/2011/11/parfumul-muntelui.html

Daurel
http://daurel.wordpress.com/2010/04/27/prietene-crescut-la-oras/

CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/parfumul-muntelui.html

Călin
http://coltulcumuzica.wordpress.com/2011/11/27/parfum-de-munte/

Carmen Amza
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/11/28/parfumul-muntelui/#comment-5546

Invitaţi: Ana, Androxa, Alice, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Peter, Ragnar, Rokssana, Shayna, Stropi de suflet, Supravieţuitor.

27 comentarii

Din categoria Imagini, Poezie, Poveşti parfumate

Dascălul – Marin Sorescu

I

Venea la şcoală de dimineaţă

Cu demâncarea la el.

Hainele le ţinea îngropate la loc, unde muncea.

Că era lup de muncă. Şi ajungea la şcoală,

Făcea ce făcea cu copiii şi când le da drumul,

Încăleca pe cal şi-o lua peste câmp, la locurile lui acolo.

Se schimba acolo la loc şi muncea până-n întuneric.

Se dezbrăca şi le-ngropa iar, şi pleca acasă,

Acolo la Pârva-n Seculeşti, avea casă cu etaj.

Şi dimineaţa, se-mbrăca, lua mâncarea şi pleca la

Şcoală călare. Şi de-acolo, la loc. Om harnic.

Lup de muncă, spunea Moşu, care-i fusese elev.

Învăţa copiii foarte bine. În chema Bulzescu Matei.

A murit, tânăr, săracu! Avea un băiat Ion, se făcuse

Cântăreţ la biserică şi-a murit de tifos,

Până în războiul dintâi.

Au mai rămas două fete, Ioana şi cu Nicoliţa

(Căsătorită cu Mitrică al lui Nete).

II

Copiii erau de toate felurile. Unii mai mari, alţii mai mici

Şi cum învăţau? Aduceau un car cu nisip, îl nivelau

Şi stau toţi grămadă pe lângă el.

Şi aşa-nvăţau literele.

Ştergeau şi iar îl întindeau.

–         Ia zii, mă, A – făcea învăţătorul.

–         Zii şi tu, răspunde elevul.

–         Păi, io zisei.

–         Păi, mai zii o dată.

Bată-te Dumnezeu să te bată! Şi pleca de lângă el.

Pe unii îi ,,gâdila” la palmă cu o linie;

–         Monitor, dă-i atâtea cu dunga şi atâtea cu latul.

Şi alea cu dunga dureau mai rău.

Şi unul zice – cine-o fi fost ăla? – ,,Lasă-mă, domnule

Învăţător, nu mai da cu dunga, că-ţi dau un leu,

Mi-l dete tata să iau condeie.”

III

Mai era un învăţător, care-l suplinea pe Matei,

Unul din Prejoi. Îşi amintea Ilie Chelcea de el:

,,Venea învăţătorul cu mămăliga la şold”.

E, legată într-o batistă, avea şi el acolo

Vreo ceapă!

Şcoala era pe locul lui Gheorghe Banţa şi la ea zidiseră

Ilie şi Ion Ţuruc, doi fraţi, meşteri zidari, veniţi din

Negoieşti. Ion Ţuruc e străbunicul meu.

Iar Ilie a fost tatăl a trei fete:

Liţa, Lia (muma alei lu Trică-a lui Gogu) şi Anica

(Muma lui Ilie-al Anicăi).

Ăştia din Negoieşti erau săraci, pe moşie boierească, grecească,

Stăteau acolo în Gura Vocnii, o vâlcea, când cobori

În Amaradia.

Acolo era şi-o bisericuţă, mititică, aşa cam cât o cameră,

Şi-o fântână cu trei izvoare, o cişmea.

IV

Dar Matei învăţătorul, parcă-l văd

Descălecând, lăsând calul să pască împiedicat

Şi el dezgropându-şi de la capul locului

Hainele rele şi sapa,

Schimbându-se cu hainele rele şi-ncepând munca,

După ce-i învăţase pe ăia azbuchea, pe nisip.

Aşa se-nvăţa mai-nainte

Şi intelectualului nu-i era ruşine

Să vină cu mămăliga la şold.

Nu se rupsese bine de pământ,

Tot în el îşi punea speranţa

Şi-o îngropa, cum îşi îngropa hainele,

Ca în lada de zestre,

La păstrat.

7 comentarii

Din categoria Poezie

Adâncuri

Te iubesc și te aud

în freamătul vântului.

Te iubesc şi te văd

printre păsări și nori.

Te iubesc

când soarele ne salută,

Te iubesc

când noaptea ne-nvăluie.

Te iubesc scufundându-mă

în adâncul

ochilor tăi.

Şi rămân

totdeauna

în adâncul

ochilor tăi,

iubindu-te.

 Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Colțu cu muzică, Gabi,  G1b2i3, George, Ioan Usca, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supraviețuitor, Vizualw  

(cu 20 de ani în urmă)

12 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

Nimic

Nu a mai rămas nimic.

Nimic de făcut,

Nimic de zis,

Nimic de privit.

Și-atunci contemplu

Nimicul

Sperând

Că îl voi anima.

Un comentariu

Din categoria Capsule, Poezie

Tăcere

Cresc

Dintre arbori tăcuţi,

Ca să aflu

Gustul

Durerii.

Atlantisra, Carla, Carmen, Ioan Usca, G1b2i3, George, Mirela, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw

(cu 20 de ani în urmă)

8 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie

Sinceritatea… iubirii

Bat clopote

Şi văd cum soarele apune

Iar tu-mi zâmbeşti stângaci

Fără să ştii că asta-i altă lume.

Bat clopote

Şi noaptea-i o furtun-adâncă

Dar tu-mi zâmbeşti şi taci

Şi, cam timid, te-aşezi încet pe-o bancă.

Bat clopote

Şi mă cuprinde-o-nfiorare

Tu nu-nţelegi nimic

Dar mă priveşti cu suflet de candoare.

Tac clopote

Şi-o pasăre se-nalţă-n ceruri.

Tu parcă simţi uşor

Cum noaptea te cuprinde-n mii de feluri.

Tac clopote

Şi o uimire ne-nconjoară.

Tu mă iei de mână

Iar viaţa nu mai e aşa amară.

Tac clopote

Şi în tăcere simt iubirea.

Tu îmi zâmbeşti duios

Şi-ndată ne cuprinde fericirea.

E linişte.

E soare-n noapte şi-n privire.

Noi ne zâmbim timid

Dar ne privim, de-acum, fără uimire.

(cu 20 de ani în urmă)

Povestea a început la Mirela şi au scris deja:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/

Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/ 

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/sine-cera.html

Invitaţi: Alice, Androxa, Carla, Carmen Amza, Colţul cu muzică, Daurel, Gabriela, G1b2i3,  George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Rokssana, Sara, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw.

29 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

Înger de lumină

Într-o noapte de vară

Un înger a coborât

Cu zâmbetul pe buze

Şi cu privirea în vise.

A fost adus de un gând

Printr-o boare de vânt.

A fost adus de o dorinţă

Pentru o reală fiinţă.

Mergând prin întuneric

S-a-nvelit în praf cosmic,

A-nvins furtuni magnetice

Şi superstiţii cosmice

Ca să fie 

Îngerul

Ce aduce fericirea

Unui suflet

Pierdut în fulgerul

Trecut prin nemurirea

Dragostei.

Într-o zi de vară

Un înger s-a ridicat

Cu melancolia pe buze, 

Cu ochii-notând în vise.

A plecat dus cu dorinţe

Ale unei reale fiinţe.

Mergând prin soare

S-a-nvelit în ninsoare.

A-nvins furtuni terestre

Şi a deschis ferestre

Ca să fie

Îngerul

Ce duce cu el fericirea

Unui suflet

Reînviat cu fulgerul

Trecut prin nemurirea

Dragostei.

Acum 20 de ani

Recomandări: Alice, Androxa, Carla, Gabi, George, G1b2i3, Ioan Usca, Mirela, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw

 

12 comentarii

Din categoria Poezie

Vis

Privesc din când în când la cer

Şi din seninu-i pur opresc o rază

Ce sufletu-mi stelar îl luminează

Când toate fantasmele din visuri pier.

Înfăşor un vis pe deget

Ca să nu fugă din lumea mea de basm,

Căci nu vreau să mă cuprindă iar un spasm

Şi îl opresc brutal, fără de preget.

Iată cum visul răsare

Din inima mea înălţată în zori

Spre soare, spre viaţă, spre albul de nori

Şi pluteşte cu norii, fără stare.

Vai, dar nu se mai întoarce

Sufletul meu cel pierdut în visare.

S-a dus cu noaptea spre haos, în zare

Şi gândirea-mi numai iluzii toarce.

Privesc din când în când o stea

Ce-mi umple inima cu cântu-i aspru

Şi mă trezeşte din visul albastru

Readucând cu-o rază, liniştea mea.

Acum 20 de ani

Alice, Androxa, Carla, G1b2i3, Ioan Usca, Mirela, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw

13 comentarii

Din categoria Poezie

Singură

Privirea ta

este zborul meu 

spre alte spaţii,

plecarea mea

din această lume,

spre eternitate.

Aştept surâsul

şi privirea ta.

Te iubesc

singură.

Acum 20 de ani.

3 comentarii

Din categoria Poezie

Zbor

Soarele

Mi-a încălzit privirea.

Tresar încet

În aur de lumină.

M-afund 

În înaltul cerului

Ca un tril

De ciocârlie.

Acum 20 de ani.

9 comentarii

Din categoria Poezie

Nobleţea… naturii

Caut singurătatea

dar găsesc o stâncă zâmbitoare,

făcându-mi un semn prietenesc

printr-o piatră aruncată la picioare.

Renunţ la singurătate

şi-i zâmbesc, la rândul meu,

stâncii, bătând-o amical

pe umăr.

Îmi continui drumul

şi o potecă mi se aşază

mlădioasă, în faţă;

mă duce la zăpada

din munţi.

Dar eu renunţ la zăpadă

şi-i fac cu ochiul

brânduşei ce dansează

sub soare.

Un copac se apleacă,

atingându-mă cu o ramură uscată.

Dar eu mă desfac

de sub uscata lui vrajă

şi-mbrăţişez cu privirea

mugurii tânărului răzvrătit

ce-şi desface generos coroana.

Mă aşez pe iarba ofilită, încă

şi-i joc un renghi vântului rece

înfrăţindu-mă cu-o rază

de soare.

Pământul nu e prea cald,

dar am promisiuni de ajutor

din partea primăverii.

Îi accept ajutorul

– deocamdată rece –

şi-i întind mâna

vrăbiuţei ce mă-nconjoară,

ca să simtă

temperatura în creştere

a pământului.

(Acum 20 de ani)

Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Carmen.

Au mai scris:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-intre-bloggeri-parfumul-nobletii/
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-nobletii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/22/poveste-parfumata-parfumul-nobletii/

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/22/parfumul-nobletii-chanel/

Carmen
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/22/4767/
Carmen DJ
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/22/4767/
Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/10/10/ramas-bun/
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/in-cautarea-parfumului-nobletii.html 

http://daurel.wordpress.com/2011/10/22/cele-mai-recente-detalii-despre-noblete/

Invitaţi: Ana, Androxa, Carla, Clipe de ClujGeorge, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

33 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

The Murmur of the Forest – Mihai Eminescu

On the pond bright sparks are falling,

Wavelets in the sunlight glisten;

Gazing on the woods with rapture,

Do I let my spirit capture

Drowsiness, and lie and listen…

                                                          Quails are calling.

All the silent water sleeping

Of the streams and of the rivers;

Only where the sun is shining

Thousand circles there designing

As with fright its surface shivers,

                                                         Swiftly leaping.

Pipe the birds midst woods concealing,

Which of us their language guessing?

Birds of endless kinds and races

Chirp amidst its leafy places

And what wisdom they expressing

                                                             And what feeling.

Asks the cuckoo: ,,Who has seen

Our beloved summer idol,

Beautiful beyond all praising

Through her languid lashes gazing,

Our most lovely, tender, bridal,

                                                           Forest queen?”

Bends the lime wiyh gentle care

Her sweet body to embower;

In the breeze his branches singing

Lift her in their arms upswinging,

While a hundred blossoms shower

                                                      On her hair.

Asks the brooklet as it flows

,, Where has gone my lovely lady?

She, who evening hour beguiling,

In my silver surface smiling,

Broke its mirror deep and shady

                                                       With her toes?”

I replied: ,,O forest, she

Comes no more, no more returning!

Only you, great oaks, still dreaming

Violet eyes, like flowers gleaming,

That the summer through were yearning

                                                         Just for me.”

Happy then, alone we twain,

Through the forest brush-wood striding!

Sweet enchanted tale of wonder

That the darkness broke asunder…

Dear, wherever you’d be hiding,

                                                         Come again!

translated by Corneliu M. Popescu

Alt cer senin, Alice, Androxa, Carla, George, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna,  Supravieţuitor, Theodor,  Visualw

17 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză, Poezie

If, by Rudyard Kipling

If

 Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run –
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!

 DACĂ

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea

în jurul tău şi spun că-i vina ta;

de crezi în tine chiar când omenirea

nu crede, dar s-o crezi ar vrea;

dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând

Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept;

dacă privit cu ură, nu te răzbuni urând

şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de-nţelept;

dacă aştepţi, dar nu cu sufletul la gură

şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

de nu răspunzi la ură tot cu ură

dar nici prea bun să pari şi nici prea înţelept;

sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare

să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

de poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;

de poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;

de poţi să nu cazi pradă disperării,

succesul şi dezastrul privindu-le la fel;

de rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine

răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;

de rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic

să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;

de poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere

să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;

de poţi rămâne tu în marea gloată

cu regi, tot tu, dar nu străin de ea;

duşman, om drag, răni să nu te poată

de toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;

de poţi prin clipa cea neiertătoare

să treci şi s-o întreci gonind mereu

dacă ajungi să umpli minutul trecător

cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,

vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor

şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

(traducere preluată de pe  http://fymaaa.blogspot.com/2008/11/dac-de-rudyard-kipling.html )

5 comentarii

Din categoria Poezie

5 000 de flori pentru voi!

11 comentarii

Din categoria Imagini, Poezie

Întâlnire

Am sperat aşteptând

fiecare unitate astronomică

din timpul pe care tu

l-ai fi putut obţine

printr-un simplu semnal

către visul meu.

Am visat sperând

în fiecare clipă

ce micşora spaţiul cuprins

între Universul din tine

şi Universul din mine.

Am visat, am sperat

am aşteptat şi…

te-am întâlnit

pe traiectoria plecării tale

spre alte dimensiuni.

Te-am întâlnit plecând.

(cu 20 de ani în urmă)

5 comentarii

Din categoria Capsule, Poezie