Pădurea cu arome de… vis


Am respirat adânc… şi am intrat. Primii paşi i-am făcut cu reţinere, ca şi când monştri acvatici m-ar fi ameninţat… cu ce?

De fapt, nu era nimic. Am privit în sus. Copaci fără limite se legănau în ritmul undelor marine, unduindu-se ameţitor printre razele izolate, ce pătrundeau, uneori, la adâncime mai mare.

Eram pe fundul mării. Mă mişcam prin apă cu mare uşurinţă, respirând, probabil, prin branhii. Corpul îmi era uşor… mai uşor decât în zbor. Aici nu existau riscuri de cădere în gol. Peşterile prin care tocmai trecusem erau luminate destul de bine şi arătau miracole nemaiîntâlnite. Sculpturile apei împodobeau pereţii, cu toată dragostea cristalină pe care aceasta o putea dărui. Acolo nu erau pietre, erau monumente. Să te strecori printre ele devenise un privilegiu al învingătorilor. Al învingătorilor??? Cine a spus asta?

M-am întors la pădure. Nu se vedeau rădăcinile copacilor. Cred că veneau de undeva… din adâncurile pământului.  Continuam să-i privesc curioasă pe aceşti giganţi ai mării, neştiuţi de nimeni. Aha… abia acum îmi explicam dragostea ce le-o purtam dintotdeauna. Erau ai mei. Şi eu eram a lor. Aveam aceeaşi respiraţie, aceeaşi frecvenţă, acelaşi… moment.

M-am dus mai departe. Simţeam linişte. Pădurea se întindea pe o suprafaţă foarte mare. Alge creşteau spre vârfuri şi-i împodobeau crengile, oarecum straniu.  Am zărit câteva vietăţi despre care nu ştiam nimic. Semănau cu nişte peşti cu…cioc, de toate culorile. Şi… cântau! Crengile emanau şi ele… muzică. Şi uite-aşa, m-au cuprins şi pe mine în trilurile lor cu o sonoritate… acvatică. Muzica apelor. Nu astfel mi-o imaginam. Era cu atât mai originală. La baza trunchiurilor, apa, simţindu-se iubită, împrăştia cristale albe. Am întins mâna să ating unul.

***

Miros de mare s-a împrăştiat prin cameră. Geamul era deschis. Când m-am apropiat, am zărit crengile EI, retrăgându-se lin spre apă. Îmi lăsase pe pervaz un diamant dintre cele şlefuite de iubirea apei.

Parfumul vine de la Mirela.

Au scris:

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure.html

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/parfumul-roadelor-toamnei-poveste.html
Gina
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/coboara-toamna.html
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/08/padure-padure-nebuna/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/08/cand-intru-in-padure/
Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/08/povestea-parfumata-a-plimbarilor-prin-padure/
October Cat
http://octocat.org/2011/10/plimbare-prin-padure-cu-iz-de-parfum/ 

http://verovers.wordpress.com/2011/09/12/nesfarsita-cale/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/pe-carari-tomnatice-prin-padure.html

http://www.blogulucimpoca.ro/personale/acopera-mi-inima-cu-ceva/

Invitaţi: Alice, Alt cer senin, Atlantisra, Androxa, Ana, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, Gabriela Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Sara, Shayna.

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

36 de răspunsuri la „Pădurea cu arome de… vis

  1. Pingback: Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog

  2. Povestea ta parfumata e un vis frumos.

    Apreciază

  3. Pingback: Povestea parfumata a plimbarilor prin pădure « my heart to your heart

  4. Pingback: cand intru in padure « Rokssana's Blog

  5. Pingback: Avantaje « Ioan Usca

  6. Pingback: pentru că e concert Scorpions… | Ţara vorbelor în vânt

  7. Pingback: Toamna in imagini si muzica « Supravietuitor's Blog

  8. ihmmm…frumoase vise ai tu 🙂

    Apreciază

  9. Pingback: Din studenţie… « Gabriela Elena

  10. Pingback: Padure, padure nebuna… « lunapatrata

  11. Aromele de vis sunt specialitatatea mea… cum ar putea sa nu imi placa?

    Apreciază

  12. Imaginaţia ta debordantă e dublată de un talent pe măsură! Mă bucur de fiecare dată să citesc. Splendid!
    O zi frumoasă! 🙂

    Apreciază

  13. Pingback: Otero « schtiel

  14. Degeaba spui că nu ţi-a reuşit, scrii foarte frumos!

    Apreciază

    • Mulţumesc. Mă gândeam la ce ar spune ,,criticii”. Undeva lipseşte logica, altundeva mai era de descris…
      Dar nu doresc decât să transmit sentimente. Atât.
      Zile liniştite!

      Apreciază

  15. Ce frumos ați descris aici întâlnirea cu pădurea!… „Erau ai mei. Şi eu eram a lor. Aveam aceeaşi respiraţie, aceeaşi frecvenţă, acelaşi… moment. ” }mi place mult aroma de vis a pădurii descrise!
    O seară frumoasă vă doresc! 🙂

    Apreciază

  16. Pingback: Nesfârşita cale… « VeroVers

  17. destul de interesant!

    Apreciază

  18. Mirosul de mare sarata si crengile ei au ajuns pana la mine! Am venit sa le ating diafanul! Felicitari pentru incursiune!
    Iti doresc o saptamana de vis pe carari tomnatice! 🙂

    Apreciază

  19. Altcersenin

    am mers impreuna cateva clipe sa cunosc padurea acvatica cu al sau parfum…
    foarte frumos, chiar daca-i in vis! 😉

    Apreciază

  20. Niciodată nu-i prea târziu ! Scrii foarte frumos !

    Apreciază

  21. Pingback: O zi în pădure | Per aspera ad astra

  22. Pingback: Viața de sclav pe domeniul ministrului Funeriu mă duce cu gândul la o PLIMBARE PARFUMATĂ LA MARGINEA PĂDURII « Dictatura justitiei

  23. Putem lua o farama din visele tale? 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s