Dacă Universul este un organism macro, ne-ar ajuta asta să fim mai responsabili pentru viețile noastre ca… celule? Ne-ar ajuta să ne iubim mai mult pe noi înșine, ca fiind părți din propriul organism?
Poate că chiar așa este. Și atunci, ura pe care o avem pentru propriile ființe ar trebui transformată în iubire (orice o fi însemnând ea).
Analizând în profunzime, putem vedea că ne sabotăm pe noi înșine atât de des și atât de intens!… De ce oare? Ce ne lipsește pentru a ne opri din autodistrugere?
Cine o să-mi spună că se iubește pe sine… să se mai gândească…
Devalorizări, autodevalorizări, îngrijorări, temeri, frici adânci, percepții de neschimbat, principii, morală etc. etc. etc….
innerspacejournal 
Suntem manipulaţi, de intuneric, încă înainte de a ne naste, lumina nu poate „vedea” în întuneric care expune doar partile aşa zise „bune” a acţiunilor lor, fără sentimente de nici o parte…, mii, milioane de suflete martir, minciuna şi nerozia ne vor înghiţi curând, eu unul nu mai acord gram de credit aşazisei „Creaţii a Divinitaţii”, aştept doar fapte.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
…o fi…, dar in prizonierat, nu este o parabola, intunericul prin prisma luminii evolueaza, sunt scarbit de atatea; jerfe fara noima, de parca nici nu mai conteaza, visatorul ramane un vis, la sentimente si trairi nu pot renunta indiferent de provenienta, sunt negru…., desi iubesc doar albul, lumina…, dar sunt facut om, iar sarsaila, ca de obicei; nu doarme…
ApreciazăApreciază
Păi, schimbă felul în care gândești, felul de a vedea lucrurile.
Observă, conștientizează, modifică!
ApreciazăApreciază