Dragul meu Vis,
Deși formula de adresare e aproape ridicolă, încă o mai păstrez. Pentru că tu rămâi acolo/aici dincolo de oameni și de răutățile lor, dincolo de materie, dincolo de… conștiință. Tu nu poți răni și nici bucura. Ești acceptare.
Iar eu sunt om… și nu m-aș bucura de asta.
În ultima perioadă, am întâlnit atâta prostie, că m-am speriat. Nu i-am găsit explicații…
Pe de altă parte, am cunoscut oameni atât de frumoși, că doar prezența și zâmbetul lor luminau spațiul din jur… Și totuși, am coborât, uneori, ca să înțeleg/empatizez cu cealaltă latură a omenirii. Și astfel, am înțeles pilda cu porcii…
So, Krav Maga! 😀
innerspacejournal 
Cum despre tot ceea ce consider că poate fi făcut în viață, visul , care este o evadare din realitate, o autoiluzionare, este ultimul lucru care merită făcut, nu pot decât să mă repet spunând : NU visului !
Bineînțeles , este o părere, este drept, argumentată.
În ceea ce privește pilda cu porcii, ea mai are un înțeles, în afara mărgăritarelor. Nu intra în cocina porcilor…cihar dacă sunt majoritari.
Cred că atunci când ÎNȚELGI, nu te ”cobori”,,,te RIDICI.
Nu trebuie să ne alegem pe cei cu care empatizăm…De asta se ocupă Legea Rezonanței sau a Atracției Universale.
Repet…sunt doar păreri, cu care poți rezona…sau nu (?!).
ApreciazăApreciază
Visul poate avea mai multe forme. Visul ca dorință de împlinire nu e negativ, căci jalonează traiectoria pe care o vom parcurge pentru îndeplinirea lui. Visul ca iluzie, da, poate face rău, mai ales dacă se prelungește.
În cocina porcilor nu intri, dacă îi cunoști. Dar dacă se prefac… După aceea, când ai înțeles, așa e, te ridici.
A empatiza e o însușire pe care unii o au, cu sau fără intenție. A rezona cu cineva, e puțin diferit: vine din ambele părți.
Visul de aici, nu e niciun fel de Vis din cele enumerate. El e un personaj, o prezență care mă însoțește atunci când o chem. O prezență imaterială. Uneori se confundă cu personaje reale, dar prea rar…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Visul ca dorință de împlinite…este DORINȚĂ, o dorință ce vine ca urmare a procesării trecutului, trecut care este alcătuit din condiționări , prejudecăți, cunoștințe căpătate, modele, tradiții. Oare dorința ne aparține, ne reprezintă cu adevărat? Astfel dorința ne împiedică de fapt să trăim prezentul, deoarece numai prezentul este cu adevărat trăire. În afara acestuia…totul este iluzie, iar dorința aparține ego-ului.
În cocina porcilor, cât și mărgăritarele date acestora, nu poți intra, sau da mărgăritare, dacă te lași condus de empatie, de rezonanță, ceea ce reprezintă atracții firești. Cănd te conduc interesele, poți fi păcălit. Despre această ”înțelegere” vorbesc.
ApreciazăApreciază
Da, pentru prima parte. Singura cale de a nu fi stăpânit de dorințe e să le elimini. Egoul face ca asta să fie greu. Nu mai vezi pentru ce ai putea trăi… dar dacă treci și de acest lucru și te lași în voia lui Dumnezeu (cum se zice)… ești pe calea cea bună.
Pentru partea a doua sunt multe variante.
ApreciazăApreciază
Dorințele nu pot fi eliminate pur și simplu. Ele trebuie înțelese și atunci se evaporă. Ego-ul este generatorul dorințelor, bineânțeles că se va opune, chiar atunci când îți cere să renunți la dorințe…pentru a ”câștiga” ceva.
A te lăsa în voia lui D-zeu, înseamnă a fi TU ÎNSUȚI.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trebuie să avem grijă de visele noastre. Dacă nu le-mplinim, măcar să avem grijă să nu ne plece…
ApreciazăApreciază
Cel mai bine e să le împlinim. Și dacă nu reușim, să rămânem deschiși altor posibilități.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am intrat sa vad ce faci. Cum esti? De cand n-am mai intrat pe bloguri. Mie dor de voi. Te pup
ApreciazăApreciază
Papillon, şi nouă ne e dor de tine. Te-ai scufundat, pe unde umbli?
ApreciazăApreciază