25/10/2013 · 23:42
↓ Jump to Comments

Leslie Morgan Steiner: De ce victimele violenței domestice nu părăsesc agresorul

21 comentarii

Din categoria Filme educaționale

Etichetat ca

21 de răspunsuri la „Leslie Morgan Steiner: De ce victimele violenței domestice nu părăsesc agresorul”

  1. Trezire divina
    26/10/2013 la 07:37

    Trist ..insa foarte adevarat . Acesta este unul dintre comportamentele bestiale ale unei fiinte umane . Se pare ca agresivitatea tine de instinctul supravietuirii si al autoapararii si se dezvolta pe parcurs ,in urma experientelor de viata . Din familiile abuzate ies copii care vor abuza la randul lor [putini dintre ei vor fi recuperati ] . De cele mai multe ori cel care se lasa abuzat are si el in antecedente un abuz [constient sau inconstient ] Aceste persoane , si unul si celalalt ,au ca numitor comun frica . Mai mare sau mai mica . Ambii ,poarta cu ei teama de schimbare ,si raman paralizati in ura indreptata spre ei insasi , au impresia ca iubesc insa in sufletul lor se da o lupta teribila . Si uite asa se perpetueaza specia asta , o gasim peste tot de la invatat la analfabet . Rar , foarte rar , vom recupera cate unul .

    Apreciază

    Răspunde
    • lili3d
      26/10/2013 la 17:56

      Da, aș zice că cei agresivi au o mare teamă de a fi părăsiți, sau de a fi considerați inferiori, sau de a pierde ceva sau pe cineva… De partea cealaltă, însă, e o altfel de frică… e o ,,Sophie’s choice”.

      Apreciază

      Răspunde
  2. Papillon
    26/10/2013 la 09:04

    Pentru ca multora le place. In plus, pe violenta domestica se fac o gramada de bani de catre stat si angajatii la stat. Sau sa te mint, Lili?

    Apreciază

    Răspunde
  3. Mala
    26/10/2013 la 22:46

    Multa determinare sau curaj trebuie sa ai ca sa iei o asemenea decizie. Am traversat stari de genul asta insa cind violenta verbala sau emotionala a tins sa se transforme in violenta fizica am pus punct. Si de la capat … cu o alta viata.

    Apreciază

    Răspunde
  4. childagain
    27/10/2013 la 15:35

    Extraordinar de interesant ! Totuși, cred că s-ar mai putea spune multe pe tema asta. O parte dintre femei, desigur că sunt în categoria vorbitoarei, care se credea o femeie tare ce ajuta un om tulburat. Dar sunt și altele care sunt, pur și simplu, prea slabe pentru a-și asuma o schimbare radicală, și preferă fie și o siguranță dureroasă, unui viitor nesigur, sau singurătății.
    Sau, se tem că nu se vor descurca financiar, și preferă să îndure orice, dar să aibă ”coșul” asigurat.
    Nu degeaba se spune că, orice victimă este astfel doar pentru că își permite să fie victimă. Mentalitatea de victimă atrage și agresorul, e ca un câmp mental care atrage ceea ce îi corespunde.
    Poate că sunt cam dură, dar nu am înțeles niciodată astfel de femei, le văd slabe și lașe. Mai ales când sunt și copii la mijloc !
    Desigur, vorbitoarea pare să fie altceva, e un caz de auto-iluzionare. Iar astfel de auto-iluzionări sunt foarte frecvente, mai ales pentru că abuzul nu este neapărat doar fizic. În câte cupluri nu există o doză de abuz pur psihologic, dar neconștientizat ! De fapt, e vorba de un fel de manipulare a sentimentelor celuilalt, în sensul că unul dintre ei este tot timpul cel care are nevoie de ajutor, cel slab, cel suferind, iar celălalt trebuie mereu să se sacrifice, și să renunțe la ceea ce e important pentru el, pentru binele cuplului. Oare sună cunoscut ? După cum am spus, multe forme de abuz sunt neconștientizate, până când, fie partenerul abuzat se satură, pur și simplu, sau obosește, fie întâlnește o imagine a unui cuplu normal, a unei relații normale, care îl face să își pună întrebări cu privire la propria sa relație.
    E un teren propice pentru discuții, mulțumim că ni l-ai oferit !
    Numai bine, și o duminică frumoasă !

    Apreciază

    Răspunde
    • lili3d
      27/10/2013 la 19:04

      Cele mai multe astfel de situații încep cu așa-zise iubiri, deci mentalitatea de victimă nu-și are locul aici. Apoi, partenerul își dă în petec, după ce ,,iubirea” i s-a terminat.
      Mai există situații de auto-iluzionare, când ,,victima” speră că se va îmbunătăți comportamentul partenerului, dacă acesta va renunța la alcool (situațiile cele mai frecvente) și este doar în așteptare.
      Bineînțeles că teama este prezentă întotdeauna și victima e lașă, deoarece nu poate ieși din acest cerc al slăbiciunilor și nu e doar lașitatea, mai este și rușinea pe care o trăiește în fața societății – rușine generată de societatea însăși, care, de multe ori, o condamnă chiar pe victimă (ce spunea Papillon e genul de reacție a societății).
      Apoi, când apar copiii este cu atât mai greu să ia decizia eliberării, nicidecum mai ușor – asta spun toate victimele.
      Încă stau pe gânduri în ceea ce privește zicerea că ceea ce gândești asta atragi… Ceva nu se leagă, la mine nu s-a verificat aproape niciodată. Poate la alții… da. Că te simți așa cum gândești, e cu totul altceva!…
      Mulțumesc pentru comentariul tău, am simțit revolta față de aceste erori ale comportamentului uman.
      Zile bune!

      Apreciază

      Răspunde

  5. Pingback: Aniversări de toamnă în Club: Scorpionii parfumați « Mirela Pete. Blog

  6. Pingback: Agățat de un munte « Mirela Pete. Blog

  7. Pingback: Amforele cu parfum « Mirela Pete. Blog

  8. Pingback: Duzini de „D”-uri dedicate | Hipertensiv

  9. Pingback: Secretul amforelor cu iubire « Mirela Pete. Blog

Lasă un comentariu